Poezia energumenilor

Literatura fecalelor

Cu siguranta ca ceva din stupoarea dementa a textelor produse de generatia “douamiistilor”, a “milenaristilor” este constitutiv societatii noastre decerebrate, plasmatice, glandulare, anomice, ce mai?, bolnave. Dar sa citesti recenzia unui critic literar, cadru profesoral al Universitatii din Bucuresti, care face critica de intampinare (si nu, atentie, reclama!) unui poet cu mutra de parnaias sau cel putin vagabond de mahala (de profesie, cum naiba altfel?, avocat), tocmai in Observator Cultural, este clar o dovada a incercarii noastre disperate de a cauta vagi linii de margaritare in troaca cu porci. Dupa lectura recenziei, simti in cerul gurii ca Paul Cernat navigheaza prin mal, scufundat pana la genunchi in dejectii si mlastini verbale, in cautarea unui sambure de melos. De fapt, in cautarea unei ramasite de umanitate, de caldura a trairilor ce aduc aminte a om. Din fericire, tanarul energumen, poetas-mardeias, bun traitor prin haznalele suburbiilor de tot soiul, are simtiri fruste, prozaic-narative, nicidecum lirice, ba chiar, in stilul concesiv-resemnat-postapocaliptic, care ii satisfac nevoile critice domnului Cernat. Volumasul de “poezii” triviale, ludice, parodice, cu vagi incercari de a stiliza meniul verbal, fara adancime, fara substanta reala, dovedeste in definitv ca SGB are har si talent: din toate scurgerea de puroaie mizerabilist-banale, din limbajul rap “de cartier”, din maniera de cocalar underground (opus celui de la suprafata, realizat social, de tip Dorobanti), din inclinatia spre manea “literara”, din gaunosenia vocatiei de a spune ceva (orice, doar sa scriem!), SGB da dovada ca palpaie: tot ce are mai valoros SGB este elementul difuz de omenie. Sufera tacut si greu, sufera suferinta din el, pe bune! Cred ca in voma de text cotidian, SGB straluceste prin ce are mai slabanog in el: sentimentul de a fi inca viu inauntru intr-o lume a mortilor stupizi, a frankensteinilor sarantoci si tabloizati. Intre atatea slobozeli ordinare, spiritul, intoxicat, “respira greu”, ca in reclama. Si exact aici incepe Paul Cernat sa identifice valoarea testamentara pentru o generatie de loseri in ale spiritului: generatia 2000. Nu intelegem totusi de ce SGB scrie poezii: are vocatie narativa, iar poezioarele sale cele mai reusite sunt chiar naratiuni concentrate. Naratiuni “de dupa blocuri”. Un fel de BUG Mafia cu un pic de tot de melancolie. O dovada a harului? Iata:
“Sodomizam pe una strangand-o de balcoane
Vitralii policandre in juru-mi se surpau
Si prelingandu-mi ochiul in sacrele icoane
Fecioara si cu sfintii in grup se masturbau.”
Sunt siguri ca numai pentru sintagma “vitralii policandre” si al treilea vers SGB are garantia succesului literar. Atat la public, cat si “critici”. Aferim pulime!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Seria Poesis. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s