Din lumea fiintelor imaginare

Dintr-o carte ce isi propune a ne aduce aminte lectiile discernamantului, H.-R. Patapievici are o conferinta-capitol dedicata culturii generale. Acolo, pentru cei care nu cunosc, aflam ca istoricul elvetian Jacob Burckhardt, cel raspunzator cu prima si cea mai raspandita in scoli perspectiva asupra Renasterii italiene, avea o repulsie pentru specia numita de el “cretini educati”, prin aceasta sintagma intelegand chiar pe unii dintre colegii sai. Cu siguranta ca nu se referea la mai tanarul Nietzsche, coleg pentru o perioada relativ scurta la aceiasi Universitatea din Basel.

 

Prin “cretin educat”, Burckhardt avea in minte un personaj asemeni lui Kien din capodopera lui Canetti. Pentru a intelege analogia, am sa redau, pe scurt, firea lui Kien din Orbirea: Kien este un profesor savant si expert in sinologie intr-un oras german din prima parte a secolului trecut, redus la rolul unui filolog monoman. Feroce colectionar de carti, expert in chitibusarii care mai de care mai bizare din istoria culturii chineze, Kien nu vadea decat o singura calitate: acea de nu a avea vreuna. In ciuda expertizei sale magistrale in maruntisurile insignificante ale vechii Chine, Kien este opusul unui mandarin adevarat: tern, plat, neputincios, desprins complet de realitate, fara morala, fara ganduri proprii, castrat de originalitate, detasat nemijlocit de timpul si epoca sa, balacindu-se intr-o vietuire mizerabila, dezindividualizata, autist in mijlocul unor slugi si semeni ticalositi (Kien provenea dintr-o familie aristocrata scapatata, ale carei ultime rezerva materiale aveau sa fie intr-o anumita masura tocate de capriciile urmasului din “turnul de fildes” al absurdului intelectual, pentru ca ce mai ramasese din ea, adica marea parte din bani, sa cada spre mijlocul romanului pe mana unor pramatii monstruoase, alegorii ale omului care a participat la cele doua hecatombe mondiale ale secolului trecut), Kien nu numai ca este complet futil in cadrul societatii, dar si extrem de pernicios prin desconsiderarea sa a celor pe care ar fi trebuit sa-i educe. Kien e tot una cu acel “cretin educat” al lui Burckhardt, ridicat la puterea n, si de aceea cat se poate de grotesc. Sinonim cu acel tip de arhivistica uscata, specialistul de soiul pagubos Kien umplea catedrele de istorie ale celor mai mari universitati europene din preajma anilor 1880-1890. Si atunci intelegem de ce era Burckhardt de parere ca specia “calfei necioplite” ar trebui pe cat se poate stirbita.

 

Nu mai tarziu de acum o luna, mi-a ajuns la urechi o stire – dintre acelea care nu se repeta niciodata si dispar in intuneric cu aceiasi repeziciune cu care s-au ivit – care ne informa ca, in secolul nostru avansat, doar intr-o disciplina, cea a medicinei, informatia stiintifica se dubleaza o data la 5 ani. Va imaginati ca specializarea microscopica a zilelor noastre este o necesitate fireasca pentru a putea evolua cumsecade. S-au dus timpurile in care un istoric isi putea cunoaste domeniul, chiar si dupa decenii de studiu intens, cu o oarecare precizie. Nu putem fi decat specialisti astazi, iar modelul Kien s-a transformat intr-o realitate, fiindca alternativa este exclusa: nici macar stocastic, un om nu mai este capabil sa interioreze arborele cu mii de ramuri si subramuri al stiintei ce urca vertiginos catre cer, spargand cu coroana sa crusta vazduhului.

 

Cu o mica precizare insa: nu toti doctorii, istoricii, logicienii, economistii si lingvistii pamantului se situeaza in avangarda experimentala a domeniului in care au ales sa activeze. Cine a decretat ca orice absolvent de medicina trebuie sa sfarseasca intr-un laborator de varf in care cercetarea tine loc de aer?

 

Pentru simplul fapt ca nu putem sti totul cu meticulozitate, sa fim atat de fara scrupule incat sa abandonam din capul locului orice sansa de a cunoaste macar de la distanta organizarea stiintelor contemporane? In loc de tot, sa ne ascundem in nimic, in goliciunea vulnerabila a intunericului? Chiar sa abolim, nepermis opinez eu, orice tulpina a interdisciplinaritatii?

 

Deci e loc de cultura generala, cata vreme cel ce o stapaneste isi cunoaste limitele, adica, atata timp cat ii va acorda specialistului acel plus de incredere si verosimilitate pe care primul nu o va avea niciodata (cu conditia de a nu se specializa, e adevarat). Kien ramane un fenomen explicabil de ratare culturala, iar explicatia rezida in defectele sale omenesti. Nu poti sa lipesti un gand de o anvelopa, iar Kien, Bouvard si Pecuchet sunt plebei pe care kitschul si mediocritatea societatii i-au lasat pe vecie mutilati, exact ca pe niste cauciucuri uzate de prea mult mers.

 

Dar sa revenim pe pamant, pe solul clisos al traiului de rand. Chiar zilele trecute, dupa ce mi-am achizionat dintr-un anticariat cateva carti aparute acum cateva decenii la editura Univers, intr-o serie destinata celor mai prestigioase lucrari din teoria si istoria culturii, lingvistica, teorie literare, semiologie etc., m-am confruntat cu aprecierile unui “cretin educat”. Desi cadru academic (sau poate ar fi trebuit sa spun “din cauza”), profesorul kienian mi-a zambit nonsalant, recunoscand ca nu auzise in veci de acei autori (tot ce se poate!), dar totul pe un ton bascalios, ca si cum ignoranta s-ar intelege si justifica de la sine: “Tu chiar le citesti sau doar le strangi in biblioteca?” M-as fi asteptat sa ma interogheze cu privire la motivele pentru care aveam la mine acele carti, de unde auzisem de acei autori, prin ce minune as dori sa ii citesc, oare nu sunt un impostor laudaros sau intr-adevar ceva este in neregula – in sensul bun al cuvantului – cu acest baiat? Da’ de unde. Replica a picat la tanc, pentru ca apoi sa fiu pus la curent cu voracitatea acarienilor cand li se servesc carti vechi, certe depozitare de praf. Si, in sfarsit, ca tot veni vorba de carti, si “cretinul educat” avea planuri de lectura pentru decembrie (!), dar nu carti de specialitate, cele pe care le citesti “din obligatie profesionala”, ci cele care te destind. Curios: de cand a devenit meseria de cercetator academic (oare?) o corvoada? Daca nu ai ales-o din placere sau dintr-o inclinatie patimasa, atunci de ce ai mai facut-o? Raspunsul e incarcat de ceva tenebros.

 

Si totusi au fost dintotdeauna personalitati publice la noi, aureolate de un prestigiu magnetic, care practica un mod de cultura generala up-to-date, ale caror carti contin idei purtate pe buzele elitelor intelectuale ale Europei de zeci sau chiar sute de ani. Cand omul de o magnifica intindere culturala, saturat de lecturi esentiale, intra in for si este confundat de mintile incalcite ale adulatorilor ignari cu specialistul nobelizat, cand acest ins este uns, pomadat, intronat ca un rege al sapientei de cativa, dar fara a fi specialist in nimic, cand isi aroga drepturi si puteri care nu ar fi trebuit sa-i fie atribuite, mai ales simbolice, nu miroase distinct a impostura, a exercitiu diletant superior?

 

Acest om poarta un nume, care se fataie prin anticamerele puterii, cu gesturi arogante, minimand o noblete naturala a gesticii, citand sforaitor din clasici, al caror urmas in linie dreapta se vrea a fi, adulmecand mironositele gata sa-i cante o corala, presimtind vocea tremurand de admiratie a proprilor ciraci, impresurat de omagii, uitandu-se obosit si scarbit de sus la gloata si transfigurat histrionic de jos la Dumnezeu, necontribuind cu nimic original in nici o specializare (pe care totusi are puterea de a o “vulgariza”), ei bine, acest nume este cel al D-l. H.-R. Patapievici, cu care inchei, de dragul simetriei.  

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Politice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Din lumea fiintelor imaginare

  1. Anghel zice:

    Bineaşea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s