De ce da pe afara tara asta de prosti?

Un suras viclean va aparea in coltul gurii unora dintre cititorii mei. Ei sunt cei convinsi aprioric ca prostia noastra este o marca constitutiva. Altii vor ridica scurt din sprancene si isi vor zice: “Ce aberatie e si asta? Un neam intreg, cu trecutul sau ancestral si glorios, sa fie redusa la o tagma de decerebrati?” Pentru acestia din urma, nici ei, intrebati cu luare aminte, nu vor sti cum sa isi justifice paseismul. Si, bineinteles, vor fi altii care vor oscila cu bagare de seama intre aceste extreme.

Cand totusi ne miram zguduiti de halul in care sufera inteligenta in Romania ar trebui sa ne amintim ca poate astazi prostia se afla, ca o armata depasita de anvergura dusmanului, in retragere. Ma refer la prostia clasica si nu la tipurile sale recente, hibrizi cosmaresti.

Ce inseamna sa fi putin cu duhul din punct de vedere istoric?

Sunt cativa indicatori sociali care te pot lamuri in privinta asta. Intai de toate, modernizarea Romaniei, asa cum stim de la scoala, a fost un proces rapid si incomplet. Imaginati-va ca in anul de gratie economica 1938, aproape 80% dintre romani locuiau la tara (mai precis, in satul medieval est-european mirosind puternic a neolitic), cei mai multi dintre ei fiind analfabeti si neputand intelege cadrul de viata al civilizatiei apusene. Si eu ma trag din strabunici care provin din masa aceasta de fete fara chip. Fireste ca familia medie romaneasca, cea de tarani, consta din 10-12 membrii, cu tot cu parinti. Mai rau este ca pana la varsta 5 ani, 30% dintre noi-nascuti mureau in perioada interbelica. Aveam cea mai mare rata a mortalitatii infantile din Europa. Pe langa igiena si asistenta medicala precare (ca in Evul Mediu), taranul roman murea pe capete de pelagra, o boala disparuta in Europa de Vest de prin secolul al XIX-lea. Pelagra se trage din consumul excesiv de alimente sarace in vitamine si proteine. Nu vreau sa va imaginati ca taranul roman murea de foame, desi asa ceva se mai intampla, insa hrana sa zilnica, cea pe care uneori o manca goala, era mamaliga, polenta, facuta din cea mai inconsistenta cereala, malaiul. Am fost secole de-a randul un popor de mamaligari. Consecintele acestei alimentatii inapoiate, de oameni primitivi, le vedem si astazi.

In preajma anului 1940, cand americanii si germanii se luptau pentru descoperirea bombei atomice, taranul roman o ducea cum s-a explicat mai sus. Deci, ca sa zic asa, nu trebuie sa aruncam o privire prea indepartata in timp ca sa ne amintim unde suntem si ce facem.

Bineinteles, ardelenii imi vor reprosa: noi aici, in Transilvania, nu eram asa. Aveam mestesugari, comercianti, o clasa mic-burgheza bine pusa la punct, cum s-ar zice. Un capitalism incipient, peste cel din Regat. Nu contest aceasta imputare, numai ca asa cum firava mica-burghezie regateana consta din evrei si greci, cea transilvaneana, ceva mai dezvoltata si unitara, avea multi sasi si unguri in cadrul sau. Unde este obolul romanesc? In Ion si Lica Samadaul, in Mara si Vitoria Lipan. Fara indoiala, dupa secole intregi de trai sub o administratie imperiala, faimoasa pentru sistemul sau birocratic fara precedent, servii incep sa capete lustru occidental. Partea proasta este ca mandria ardeleanului de astazi, anume ca el este “fruncea” si locomotiva economiei romanesti, se datoreaza deprinderilor seculare, greu si prost invatate totusi, de a fi sub jug austriac si nemtesc. Mare scofala! In plus, culmea rusinii, daca aici in Regat, se dormea, se fura, se mintea intr-o stagnare generala, Mara si Ion sunt bicisnice aparitii sociale de la sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul celui din care am iesit, adica, in perioada in care Occidentul traia culmea tipului de industializare descoperit acum doua veacuri. In timp ce Vitoria Lipan cutreiera muntii stramosesti ca Isis dupa Osiris, Proust scria In cautarea timpului pierdut si mecanica cuantica era la un pas de-a fi transformata in stiinta de sine-statatoare. Ca sa vezi ca si noi progresam!

Cunoasteti voga de care are parte perioada interbelica in cercul, din ce in ce mai restrans, al unor snobi stupizi. Toti se ingramadesc sa evoce farmecul, splendoarea, aura magica, sincronismul consumerist si nu numai cu Vestul, al… marilor orase, in frunte cu Micul Paris. Uau! Ei proslavesc viata probabila, privita exclusiv prin laturile sale pozitive, a unuia din cinci romani. Si restul? Ce are a face? Era Capsa un restaurant de bon-ton, semana Bucurestiul cu o metropola occidentala, aducea Calea Victoriei a Corso? Gata, verdict: era bine in epoca interbelica.

Pana una-alta, intr-un mod terorist si criminal, cel mai ambitios proiect de inginerie sociala, si singurul care a provocat mutatii sociale pe scara larga, a fost cel comunist. Au macelarit satul romanesc, dar au adus dispensarul, asa cum era (si inca este acelasi), la oamenii simpli. Au creat o fictiva si dementiala, pe termen lung, falimentara, industrie grea in Romania, dar au transformat masa taraneasca inactiva in muncitori in fabrici si uzine. Au construit drumuri proaste si putine, dar sunt inca singurii care s-au ocupat de asa ceva intr-un mod relativ serios in istoria moderna a Romaniei. Au durat scoli si spitale pe care nu stim sa le reformam inlocuindu-le cu ceva mai bun. Au batut si au ucis, au spalat pe creier sute de mii de oameni. Adevarat! Au creat sisteme corupte, nepotiste, in stat sugrumand populatia, dar parca astazi situatia este mult diferita. Au fost unicii la noi care au incercat sa imblanzeasca ferocea lene si nepasare romanesti. A functionat? Nu. Tara arata groaznica in 1990. Astazi, suntem ca in interbelic, pana in momentul 1938 si fara partidul Totul pentru Tara. Atmosfera e aceiasi, lentoarea deloc diferita, saracia in floare, prostia maxima etc., dar tarani nu mai avem. Masa tacuta, habotnica, cei care nu conteaza, masa aceea pe care nu o veti regasi ca idee in nici un roman bulevardier interbelic (la un Cezar Petrescu, Mihail Sebastian sau Mircea Eliade), nu mai exista astazi.

Ea a fost proletarizata in patru decenii, metamorfozata intr-un lumpen orasean, mahalagiu si gretos, nici taran, nici cetatean, mai degraba taranoi. Exact nepotii taranilor de alaltaieri sunt manelistii de astazi. Ei nu se mai plimba cu caruta, ci cu autobuzul, visand la o masina tunata la mana a doua din Germania. Nu citesc nimic, nu stiu nimic, nu presteaza nimic util. Neincadrabili in campul muncii, fiindca industria, indeobste cea usoara, care ar fi trebuit sa ii absoarba nu mai functioneaza, iar agricultura de subzistenta nu le spune nimic (multi nu stiu sa faca diferenta dintre o gasca si o rata), lumpen orasanul de capitala (de tara sau de judet), consuma tabloide, pe hartie sau la televizor, intoxicand viata noastra sociala si trezind in noi, cati mai suntem, un acut sentiment de rusine.

Daca din acei 80% din locuitorii Romaniei Mari la ultimul recesamant dinainte de razboi am creat o categorie sociala suburbana, ce vom reusi sa facem din urmasii lor? Sa ii trimitem pe toti la munca in Spania si Italia? Doar daca economia lumii isi va reveni, iar cea romaneasca va continua sa fie la fel de proasta incat sa fi nevoit sa emigrezi de teama somajului si a foamei. Ca-n interbelic, nu?

P.S. M-am intors de la Gara de Nord, unde m-am intalnit cu retardarea romaneasca. Puhoaie de omuleti s-au revarsat toata ziua prin garile Romaniei, dar, din pacate, a nins abundent. Ca in fiecare an, toti impiegatii, toti functionarasii, toate nimicurile care freaca cu coatele birourile statului, toti sefutii intampina intr-o maniera dezastruoasa iarna, zapada, ninsoarea, ploaia, soarele, orice tine de capriciile vremii. Deasupra se gaseste capul fara creier al ministerului transporturilor.

Trenurile au intarziat si vor continua sa intarzie zeci de ani in Romania. In tarile modernizate tarziu si deficitar timpul nu se masoara in secunde, minute si ore, ci in rabdare si resemnare. Ma intrebam in timp ce asteptam trenul, care intarziase cu o ora si nu mai venea, de ce multimea asta pacalita, batjocorita, suduita de unii gardieni-brute inca de la intrare (mai ales daca maraiai ceva in sec a nemultumire, un gras imbecil si senil, imbracat intr-o haina albastra, de CFR, cu nasturi aurii si soioasa, te injura birjareste din falcile sale de hipopotam had) nu se revolta, nu gemea, nu foia a conflict. Oare atat de politicosi si de civilizati sa fim sau e vorba de un reflex al temerii care iti spune ca imediat ce vei striga nimeni in jur nu te va sprijini? Daca dupa doua decenii de la Revolutie nu stim sa ne revoltam in public, de unde am avut noi resurse morale sa ne opunem atunci, in 1989, dupa jumatate de secol de anchilozare totalitara?

Si apoi, despre ce stat tiranic vorbim intr-adevar cand in zilele noastre statul, prin ineficienta si haosul care domneste in administratia sa, pare atat de vulnerabil, necontrolabil si invizibil? Cum poti tiraniza o populatie atata timp cand, la prima ninsoare apreciabila, te ascunzi neputincios dupa nameti, cautand scuze ministeriale?

Romania este nimic mai mult decat tara trista care a adus pe lume Cabaret Voltaire.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Politice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la De ce da pe afara tara asta de prosti?

  1. Aleee zice:

    Nu ai ce sa-i faci atata timp cat valoarea noastra de capatai este castigul banilor prin smecherie. Cine face ceva util e luat de prost/fraier. Singurul castig „legitim” in ochii societatii e cel in care ai pacalit pe cineva, fie el seful care nu te-a prins ca ai dormit toata ziua la birou, fie ei platitorii de taxe de la care sugi bani.

    Pe de alta parte, toti cei cu situatii financiare extrem de precare vocifereaza acut ca „statul nu le da nimic”. Ei nu se chinuie sa faca nimic insa pentru a-si depasi conditia. Si sunt multi. Daca erau putini, poate le-ar fi dat si statul ceva.

    Interesant e si ca snobismul e ridicat la rangul de valoare in romania. Sunt nenumarate cazurile de ghertoi care au masini de sute de mii de euro, mobile de mii de euro, insa care locuiesc in garsoniere de 25 mp sau, de ce nu, in masina-apartament. Si la o adica de ce nu? Casa nu ti-o pot vedea oamenii de pe strada. Vorba aia…n-am taiat eticheta ca sa vada lumea valoarea.

    Ce valori mai avem? A, da, cascavalul Delaco: tre’ sa fii mai intai tare-n muschi, si abia apoi tare-n creer. Geniala reclama : http://www.youtube.com/watch?v=-GNQu2q8S4I
    E interesant sa observi si cat de aclamata e reclama cu pricina – further proves my point.

    Tineretul e la pamant – ei isi masoara valoarea sociala prin numarul de vizite si comment-uri Hi5. Adevarul e ca suntem o tara de frezati cu ochelari de soare care se reazama pe un BMW.

    Ideea mea de baza e ca nu vom iesi niciodata din miezrie indiferent de ce se va intampla si de cine ne va conduce atata timp cat nu ne schimbam macar cateva valori de capatai.

    Singura problema e ca pentru a schimba valorile, trebuie sa le sanctionezi pe cele rele si sa le rasplatesti pe cele bune. Cum poti face asta insa cand valorile enumerate mai sus de mine sunt AMPLU rasplatite de o majoritate covarsitoare? Spre exemplu, freztul cu ochelari de soare care se reazama de BMW va fi rasplatit de omolagele lui feminine cu „ejti frumy te poopik doolce ::*:**:*:”
    Iar cand sunt sanctionate de cineva cu capul pe umeri, acela e luat in deradere de aceeasi majoritate. Acum intrebarea mea catre tine: mai e vreo speranta?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s