London si inapoi

Saptamana trecuta am fost in aceasta Mecca europeana a comertului international, locul mirabil unde bancherii super-skilled si-au dat parca mana cu cei mai verosi money-gamblers din Las Vegas – ce hibrid! – intru bunastarea generala a celor 1% din englezi cu venituri de peste 100K in pounds pe an: the Great City of London. Nu zic asta pentru ca am simpatii de stanga, ci fiindca, din nefericire, realitatea in date sta exact asa. Deci, iata-ma la Londra, uriasa si rascoapta, gata sa dea pe afara de omuleti (8 milioane!), cu strazile arhipline, cu metroul lor cu n-spe mii de magistrale (ca la Paris), galgaind de viata si mustind de o anume bunastare mediocra cum la noi, aici, in est, rar vezi. Ce m-a surprins in vanzoleala si forfota de pe strazile Londrei a fost o nepotrivita tacere. Oamenii nu urlau, claxoanele nu zbaraiau, injuraturi nu existau. Este adevarat ca numarul masinilor in oras mi s-a parut simtitor mai mic decat la Bucuresti, poate si pentru simplu fapt ca sunt atatia londonezi si turisti, dar si fiindca strazile sunt relativ inguste si taxele de plimbare cu masina in centru mari. In plus, ce nevoie ai de car cand ai atatea double-deckers si metroul lor ca o ditamai retea de vene subterane? Poate daca esti vreun meltean hot din Pipera, dar asta este alta poveste… Mi-a placut sa vad (in metrou!) ca toti au I-Phones, Blackberries si I-Pads, dar se pare ca oferta de zero pounds de I-Phone la un abonament de 40 de lire este o reteta de succes capitalista: I-Phone ca mass market mai are pana sa ajunga si la noi. Poate in ziua cand venitul mediu pe economie va ajunge la 1500-2000 de pounds salariu/om ca la ei nu ne vom permite sa consumam in felul lor frenetic.

De fapt, aici cred ca am identificat esenta Londrei. Nu in Westminster Abbey sau in Saint Paul’s Cathedral (care pareau totusi mediocre ca grandoare pe langa cartierul financiar din City), nici in National Gallery sau in British Museum, nici macar in Buckingham Palace (sub Versailles sau Schonbrunn dupa mine) sau in parcurile lor gen Hyde Park sau Kensington Park, ci in Oxford Street, strada lunga cu multe si multe magazine, in care londonezii literalmente traiesc. Trei etaje de bombonele M&M’s va spune ceva? Sute de cafenele Costa si Starbucks presarate prin toata Londra? Pungile pline cu reduceri in mainile trecatorilor? Puzderia de Subway-uri si Eat-uri? Baiatul care vindea pe strada sute de sticle cu parfum pentru ca magazinul dadea faliment, avand mai multi spectator intr-o zi decat enoriasi duminica nu-stiu-care biserica? Restaurantele pline si puburile seara de seara ocupate (vineri si sambata pana la refuz)? Da, sufletul unei lumi fara suflet este sa poti cumpara, sa te poti afisa, sa fii ceea ce ai, hainele de pe tine, casa impozanta si masina pe care o conduci. Cu deosebirea ca nu te simti bine de pe urma superioritatii dobandite fata de ceilalti (cum se intampla in Romania), ci cand atragi admiratia, invidia, respectul. Daca ai bani esti de succes. Iar a fi de succes inseamna a poseda o multime de calitati. Asa spune legenda orasului. Cartierul Notting Hill, unde am stat, se poate oricand compara cu Primaverii sau Cotroceni, doar ca rulajul de capital pare a fi mai mare. O lume nebun de consumerista si de luxoasa! Nu am de gand sa incep litania privind curatenia pentru ca obrazul fin cu cheltuiala se tine, iar Bucurestiul, cu vizibila sa modestie financiara, este inca prea curat. Si in Londra se arunca gunoiul, dar in pungi de plastic, gata sa fie culese de sistemul de salubritate. Daca nu vezi munti de gunoaie inseamna ca masina de gunoi trece pe acolo: nimic mai mult. In Bucuresti trece peste tot? Grea intrebare. Si gunoiul costa. Nici discutia legata cu lipsa gropilor nu mi se pare fezabila: cand strada dublu liniata galben pe margine (langa trotuarul facut din placi care ascund firele de pe niste stalpi care nu mai exista) trece prin fata unor case care costa de la 250,000 de pounds in sus (nu le amestec pe cele de milione de pounds in poveste), cum ai vrea sa arate? Plina de crapaturi? Cand o chirie in centrul Londrei te duce la 1000 lire pe saptamana, cum vreti sa se prezinte daca nu curat si ingrijit (fara a fi impecabil, sa ne intelegem: in Germania este mult mai curat decat ce am vazut eu in Anglia)? Cand parculete dintre strazile mai laturalnice sunt inconjurate de un gard din fier forjat unde intri cu cartela, ce va spune asta despre nivelul de trai al locuitorilor? Probabil sunt gospodarii in anumite zone ale Londrei unde cash-flow-ul lunar este comparabil cu 20 de blocuri de 20000 de insi din Drumul Taberei. Vreti civilizatie compusa din consum si servicii diversificate si complexe, care fac piata extrem de matura? Nu vine ieftin si nu este pe gratis. Ceea ce eu detest la criticii Romaniei, indeosebi cei de dreapta, este felul in care cu totii pun accentul pe valori, pe chestiuni intangibile, pe “civilizatie”, pe “mentalitati”, pe “stilul de viata”, pe “traditie”, pe “trecut” si “istorie”, uitand esentialul: occidentalii traiesc in confort material, in bunastare si asta doar in ultimii 50 de ani pe scara larga. Vorbim de capitalism si putere de consum, de marketing, PR, financial bankers, nu de Winston Churchill, George Washington sau William Shakespeare. Am toate motivele sa cred ca 90% din londonezii cu care m-am intersectat nu stiu mai multe despre acesti indivizi decat un roman mediu de la oras. Eu am vazut sucursale HSBC (the world’s local bank, cea mai mare din lume) in Londra prevazute cu 10 ATM-uri si multe dintre ele cu londonezi stand la coada ca sa retraga bani. La fel si la Barclays, dar nici chiar ca la HSBC. Unde vezi asa ceva la noi? In afara de cazinouri, farmacii si famelice sucursale de banci nu gasesti altceva evident pe strazile Bucurestiului. Acolo unde unii vad sate de batrani care nu au dinti in gura si gandesc ca in Evul Mediul prostiei (nu cel care a fost, cel databil istoric), eu observ cei nici 100 de euro venit lunar pe care majoritatea ii castiga, daca problema se poate pune in termeni de castig. Cum vrei sa te compare cu Europa de Vest sau Centrala cu asemenea venituri? Este ca si cum ai lua un bucatar obez din Divizia D, care joaca fotbal din placere, si l-ai judeca, in termeni culturali, ca nu arata ca Pepe de la Real Madrid! Asa se construieste in media romaneasca ura fata de noi insine. De 20 de ani! Placerea masochista de a ne blama deriva din imposibilitatea unor ridicoli de a fi realisti si de a gandi in termeni modernitatii: profitabilitate si supraindustrializare. Ne prefacem ca nu stim de ce se emigreaza masiv din Romania, mai ales pe anumite sectoare de varsta: nu din pricina guvernului x sau y sau a coruptului v sau z, ci a lipsei locurilor de munca (bine platite). Credeti ca acolo coruptii scapa mai greu ca la noi? Aiurea, dar important este ca opulenta lor nu deranjeaza traiul tau. Se pleaca pentru bani, nu pentru valori. Cand aud porcaria ca unii parasesc tara din cauza oamenilor, imi vine sa-i intreb: daca ai avea sansa unui job platit cu 2500 de euro aici, ai mai pleca? Sa fim seriosi! Ar pleca doar cu conditia ca acolo sa faci dublu sau triplu pe exact aceiasi munca de aici! Deci tot in termeni de bani gandim. Ca si ei, by the way, cand vin la noi. Ce incentive ai sa fii cocalar si sa te dai mare cu masina pe care o conduci intr-o tara unde majoritatea o duce bine si isi permit doua masini pe familie? Poti sa ai fitele din Mall Vitan intr-un mall din Londra cand toti sunt cam la nivelul tau? Si invers: cum credeti ca se simte un londonez mediu, tanar si celibatar, venind in Bucuresti? Ca un nabab smecher, vanat de gagici si privit supus de romanasi. Mentalitate de portofel, nu credeti? Cand a pint of Guinness in pub este 4-5 lire la Londra si o bere ok este 7-8 in bar la Bucuresti? Cand o masa copioasa in oras te costa la noi 50 ron de persoana la un restaurant normal si 20-25 de pounds la ei, despre ce vorbim? Cand la noi abonamentul este 50 de RON pe toate linile lunar si la ei un abonament de o zi pe doua zone din Londra este 6 pounds, ce parere aveti? Incepem iarasi cu blestemul valah si alte cacaturi? Cand un meniu la KFC este la noi 20 de RON si la ei, mult mai slab (mancarea este varza in Anglia, iar supermarketurile gen Tesco mai slab dotate decat Carrefour), ajunge la 8-9 pounds (nu iau in seama meniul minuscul de 5 pounds, ci pe cel comparabil cu ce gasim la noi), cum judecam? Nici nu discut pretul la tigari. Noroc ca avem masini la fel de posh ca ale lor…

Si acum, privind mentalitatile: pe langa faptul ca, in genere, englezoaicele sunt cand urate, cand sterse de tot, iar englezii par a fi nascuti la incubator si un pic arsi inainte sa iasa in lumea larga, pe langa faptul ca londonezii sunt niste shopaholics dementi, pe langa faptul ca au la TV 7 posturi porno (la noi cate or fi?), pe langa faptul ca negrii si indienii lucreaza numai ca paznici, vanzatori, taietori de tichete la metrou (asiaticii si unii indieni isi fac totusi veacul prin City, zona Canary Wharf), a trebuit sa ii vad si cum se distreaza. Pai, daca mergi in Soho, gasesti si baieti, si fetite si pe Marijuana… si peep-showurile de 5 pounds la intrare si mult mai mult inauntru, si masajele thai de la 30 de pounds in sus… fara sa faci vreun efort… Daca vrei club, stai la coada si cobori la subsol… daca vrei pub, se inchide la 12 maxim… sa-i vedeti pe toti cum urla parca cand stau de vorba in fata pubului cu berea in mana si tigara in alta (nu se fumeaza inauntru)… de ai zice ca ar fi scapat de la manastire, unde sunt tinuti in rugaciune 12 ore pe zi, si acum este timpul vietii lor… Doar sa vedeti cateva englezoaice bete moarte, pisate pe rochile lor dragute la miezul noptii, asta intr-un oras unde temperature abia de sare de 20 de grade toamna pe timp de zi si unde ploua la 4 ore o data…  va puteti imagina ce fac fetele dupa, mai ales daca, in halul in care sunt, dau peste niste baieti cute… dar o fac relativ usor si cand sunt treze… ce civilizatie europeana domnule Plesu, nu am ce zice!

Am vorbit cu englezi. Nu mi-au parut nici geniali, nici inchisi, nici interesanti, nici manierati, nici tarani, nici obsceni (desi injura), nici emancipati, nici aroganti, nici reci, nici calzi, nici culti, nici nimic… Sunt oameni banali, cum sunt atatia si pe aici si pe oriunde. Au acelasi preocupari ca oricare dintre noi: cat castiga, cat cheltuie, unde isi fac vacanta, ce credite au de platit, cum sa isi cumpere o casa… ma rog, chestii normale, dupa mine… Nu se mai poate discuta in termeni de idei si obiceiuri marcant diferite intr-o lume unde economia este atat de interconectata si omogenitatea in conceptii alarmant de ridicata. Cu siguranta apar bariere culturale cand schimbi continentele (desi este disputabila opinia aceasta pentru mediul urban), dar nu intre Londra si Bucuresti. Diferentele sunt de nivel de trai, iar asemanarile sunt la randul lor cauzate de diferentele economice pregnante. Daca nu consumam ca ei, ne indopam totusi cu aceleasi filme americane, acelasi tip de presa vulgara, aceleasi carti inspirationale, aceleasi romane cretine ecranizabile, exact acelasi mindset. Iar etosul traditional care mai palpaie pe ici, pe colo pe aici isi asteapta obstescul sfarsit…

Si acum ma intorc de fapt la cei cu buba mentalitatii, cei care dauneaza grav Romaniei si ar trebui aratati cu degetul. Am in cap un individ de peste 50 de ani, cu o casnicie ratata la activ, afemeiat, tatal unei fete facuta la tinerete mai mult din cauza moravurilor rigide ale anilor ’80 (si a avortului ilegal), “proprietar” peste cateva buticuri situate in centrul Bucurestiului in cateva statii de autobuz, care detesa Romania si ne vede pe noi ca pe niste distrusi si terminati fara margini (cred ca si pe el insusi se percepe astfel intr-o anumita masura). Este adeptul emigratiei cu orice pret si al ideii ca aici nu exista scapare: suntem tarati din scutece pentru ca, logic, suntem romani. Nicaieri nu este mai rau decat in Romania: acesta este mottoul lui. Desi cinic in materie de aproape orice pe lumea asta, omul de care va zic merita o flegma in obraz pentru simplul motiv ca nu ii place sa duca rationamentele cinice pana la capat: buticurile din care stoarce cateva mii de parai pe luna (dimpreuna cu alti doi cumetrii) sunt spatii inchiriate de la Primaria Muncipiului Bucuresti. Intrebati-va cata mita a dat dumnealui pana in prezent la unii bugetari din Primarie ca sa isi prelungeasca sederea fructoasa in spatiile comerciale ale tuturor bucurestenilor pana la urma. Credeti ca injura mai putin Romania cand el insusi pune umarul la coruptia si saracia de clan din tara asta? Va imaginati ca angajatii sai care lucreaza in ture de 12 ore 24 din 7 zile castiga mai mult decat salariul minim pe economie (si daca l-ati fi vazut cu ce satisfactie de om bun spunea ca le-a facut contract de munca), chiar daca el le da in realitate mai mult (cat: 800 de Ron in loc de 500)? Doar nu suntem nebuni sa platim taxe si impozite conform legii, dar pensii vrem toti. Si totusi nenea asta injura cu pofta Romania, uitand ca el este cel mai bun reprezentant a ceea ce injura. De fapt, cred ca 99% din cei care ies pe sticla si blestema tarisoara sunt exact aceiasi care zi de zi contribuie la mizeria colectiva, exact ca ipochimenul de mai sus, caruia nu are nici un sens si nici o relevanta sa-i dezvalui numele. Iar toate se intampla pentru ca suntem liberi: legea si incadrarea sociala nu functioneaza la noi. La vestici, indoctrinarea si brainwashingul colectiv incep din frageda pruncie. Nu-i de mirare ca la ei (ma gandesc la danezi) se sta la semafor pentru culoarea verde cand nu trece nici o masina pe o raza un kilometru in timp ce la noi fiecare actioneaza cum crede el ca ii este mai bine. Eu cred ca adevaratul individualism si egoism capitalist le gasesti pe aici si nu in Vest.

Asa ca Londra este undeva sus gratie faptului ca prin City trec miliarde si miliarde de dolari americani zilnic. Ati numarat la cate secunde trece un avion pe cerul Londrei? La 6-7 secunde, dupa estimarile mele. Si stiti cati pasageri calatoresc anual pe gigantul Heathrow? De cateva ori populatia Romaniei. In viata marimea chiar conteaza pe langa toate celelalte. Si unii sunt too big to fail.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Politice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s