Sexul la moderni

Tocmai am terminat de citit două romane licențioase, care la un loc fac cât Abecedarul celor mici, scrise de poetul Guillaume Apollinaire, vigurosul poet francez de acum un veac, mort atunci când secolul XX abia începea să muşte cu dinții săi fildeşii din realitate. Primul este o farsă burlescă, împestrițată de scene morbide, premonitorii pentru hecatomba primului razboi mondial, şi cu un erotism visceral, aproape pornografie comică. Îl citisem de multe ori în adolescență, dar recitirea mi-a sporit încântarea. Se numeşte Cele unşpe mii de vergi-ne-bune sau Amorurile unui hospodar. Picasso îl considera capodopera poetului cubist Apollinaire. Culmea, pesonajul central, un franțuzit întors din colonia România în patria mama, Mony Vibescu (în traducerea românească, Vârcurştoiu) este român, lucru pe care îl vedem din destrăbalarea sa orientală, la marginea abominabilului criminal. Alături de Watson al său, Cornaboeux, Vibescu regulează cu spornicie tot ce prinde. Scenele sunt picante, pe alocuri scabroase, vibrante şi îngroşate de imaginație presuprealistă. Absurdul diluat alunecă în burlesc. Al doilea, ceva mai scurtuț, mai puțin hilar, cu scene de amor intense, destul de monotone dar scrise cu o savoare tipică, se cheamă Isprăvile unui tânăr Don Juan şi cuprinde aventurile unui puşti de 16 ani pe la țară, în Castelul şi pe moşia familiei sale, pe numele său Roger care ajunge până la final să-şi reguleze voiniceşte surorile, mătuşa şi o droaie de țărănci şi slujnice. Aici istoria nu răzbate, absurdă şi amuzantă, ca în aventurile lui Mony. Cu toate că nu pretind a fi expert în literatura licențioasă, trebuie să recunosc că Apollinaire scrie, fireăte, mai proaspăt, mai evanescent şi mai viu decat o face de Sade, deşi o anumită descedență se poate stabili oricând. În plus, o umbră de mirare se aşterne pe chipul cititorului după ce înghite asemenea romane: contrar aşteptărilor, prea puține pagini excită sau incită la depravare şi nu fiindcă lectorul ar avea vrea probleme de natură fizică sau pentru că naratorul nu ar fi picant sau îndeajuns de evocator, ci, printr-o exagerare a sexualului, virând din obscenitatea tensionată în imagini fanteziste (de plidă, oricat de patologic ar părea, dar nu este, trimit la bătăile sadomasochiste, la acte scatofage, la minuțioasa şi perfect anatomica descriere a  organelor genitale, cu toate mirosurile şi sudorile dezgustătoare care în imaginarul sexual ar trebui să încingă şi să întărâte) datorită faptului că pe undeva se alunecă în grotesc, stârnind un râs neprihănit, dacă vreți, acea tribulație a cugetului, urmată de o descrețire a inimii, pe care o ai în fața a ceva jenant, dar suficient de rău şi de păcătos pentru a primi pedeapsa râsului. Imaginați-vă un vecin bețiv, hâtru şi prost de gură, insuportabil treaz, pe care într-o seară l-ați descoperi zăcând în propria urină, mort de beat, bălmâjind enormități la colț de stradă cu limba încâlcindu-i-se în gură, cu pantalonii suflecați şi-n dezordine, ațele atârnând din el ca dintr-o ruină. Poate că unii ar sări să-l ajute, alții l-ar compătimi, dar cei care îl cunosc de aproape pe acest zbir ursuz şi unsuros, acest Scrooge în stare de veghe, ar râde întâi de toate în fața spectacolului decăderii şi al pedepsei administrate de soarta acestui ridicol, acestui neserios bălăcindu-se în zeama propriului trup. Cărnurile revărsânde, încinse de sudoare, din romanele erotice dau aceeaşi impresie: un râs sardonic ca în fața unei scene câmpeneşti cu chipuri țărăneşti epuizate de veselie, alcool şi mâncare, dar care continuă să danseze ca în tabloul lui Breugel. Un carnaval al deşărtăciunii, ceva vizibil caraghios şi şui în trupuri şi în nevoi, ca adevăratele semne ale izgonirii din Paradis. Sau dacă vreți aduce-ți-vă aminte de orgia publică, onirică şi tangibilă, din punctul culminant al Parfumului lui Suskind, doar că gândiți-vă la infirmitățile fireşti ale unor trupuri dezbrăcate ziua în amiaza mare: bube, nespălare, damfuri, pete, grăsimi, boli de tot felul, nu doar instinct sexual dezlănțuit, ci şi materie plăpândă, biologiii variat-deficitare. Nu ați râde în fața acestui spectacol anxios în fond?

Dar nu despre cele două picături din vinul Apollinaria vreau să vă vorbesc. Astăzi, mai bătrân, hârşâit şi uzat de relele lumii ca o haină purtată pe toate fețele, realizez cu stupoare lipsa noastră de imaginație sexuală. Nu mă refer la mine sau la cineva anume, ci la tipul de sexualitatea pe care îl consumăm în bloc, noi, modernii obosiți. Apollinaire scrie cu duritate, nimic nu este strunit de sentimentalism, deci nu vă imaginați nimic caduc, nimic rebegit la el. Suntem la acelaşi nivel al tensiunii realității. Ceva e clar: între 1910 şi 2010 nu observi vreo devoalare a limbajului sau a scenelor. Totul este, atunci şi acum, brutal şi aspru. Nimic de atunci nu apare în imaginația noastră sexuală. Orice poziție, orice scamatorie, orice perversiune, orice senzație orgasmica sunt deja cunoscute, înregistrate şi de mult vărsate în venele frazelor. Nu am evoluat în nici o privința în trăirea erotică de la Vibescu încoace. Altceva mă răvăşeşte: în pornografia de acum o sută de ani, cuvintele porcoase plesnesc de sănătate, de prospețime pe buzele naratorului. Sexul pare un izvor nesecat de imagini pe cât de repetate, pe atât de energizante. Când lumea bună, pudibond burgheză, se ascundea în spatele « îmbrățişărilor », când educația clasică încorseta spiritele, lăsând în continuare descătuşate trupurile, vulgaritatea era violarea unui teritoriu lingvistic virgin. Stratul gros de prefăcătorie mediocră lăsa libere tărâmurile încă în ceața ale sexului pe față, ale futerii sub lumina reflectoarele, lumina crudă, otrăvitoare şi ticăloasă. Ultimul ungher, acoperit de liane şi păr, a fost brusc, printr-un zbucium al limbii, scos la iveală, dezbrăcat şi posedat în grup. O barbarie atrăgătoare, o puritate a neîncercatului răzbate din foşnetul ispititor al frazelor deşucheate.

De mult timp însă, mecanismul s-a stricat prin hiperuzare. Toata pulimea mestecă sfaturi sexuale, toți rahații scriu despre pulă şi pizdă cu p mic. Deschizi Cosmopolitan şi te întrebi cum naiba o asemenea revistă, asemănătoare până la indistincție cu orice altă porcărie pseudo-mondenă, îmblânzeşte pe un ton mediocru pulsiunile femeilor moderne? Îți vine să verşi, să înjuri, să arzi sutele de pagini colorate care vorbesc despre sex ca despre o igienă a sănătății femeii în pas cu timpurile într-un limbaj calp, mat, clişeistic, ca pentru adolescente stupide în călduri, făcându-te să-ți fie ruşine că ai un mădular în chiloți. Unde-i fauvismul de la Apollinaire, unde e ştiința geometrică a scenelor tari din de Sade? Cum de imaginația discursului despre sex din asemenea reviste, şi nu numai, poate fi atât de săracă cu un subiect atât de incendiar? Sexul a ajuns o fântână secătuită, iar instinctele se hârşâiesc de lanțul care duce găleata cu locuri comune în fundul găurii, mai mult pietroasă decât clipocind a poftele vintrelor.

Zău, dacă semenii mei fac sex ca în articolele lăcrămoase pe aceeaşi temă din aceste reviste maculate de prostie şi plafonare, cred că în intimitate suntem nişte dezastre. Iar dacă ritmul mecanic al fimelor porno, cu strigătele lor mimate, reprezintă alternativa la cele de mai sus, dacă cimpanzeii cu rotiță la spate sunt partea sănătoasă a futaiului, dacă muierile cauciucate şi țărănoii merşi la sală şi umflați de steroizi, dacă muistele şi măciucarii ăştia răsuflați sunt ce avem mai bun de oferit în arta amorului, atunci, la naiba, un deceniu de abstinență generală se impune pentru ca zgura plictiselii să fie dată la o parte. Şi să îl gustăm iarăşi, noi desfrânații, pe Apollinaire, aşa cum merită.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Lecturi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s