Despre modernitate

Progresistii, comunistii, fascistii, conservatorii de toate orientarile au disecat si au intors pe toate fetele modernitatea ca idee. Modern te duce gandul la industrializare, criza valorilor traditionale, bunastare, evolutie stiintifica, egalitate sociala, cinematografie, stanga-dreapta. Sustii cauza balenelor albastre pe care de dispartie din lacul Baikal – democrat, progresist, de stanga. Iti pasa de incalziarea globala si grosimea stratului de ozon – idem. Mergi duminica la biserica, poti barba si asculti doar corale – Bible belt scrie pe tine. Vorbim de o batalie pe etichete si mode, pe capricii si gusturi. Pro choice sau pro life? Cu sau fara prezervativ? Epilat sau natural? Misticoid new-age sau agnostic boem? Logocentric sau relativist? Iti plac tricourile ateiste ale lui Dawkins? Intrebarile par derizorii, si chiar sunt, dar sunt esenta discursului public despre modernitate, asa cum se desfasoara in zilele noastre, din Statele Unite pana in Noua Zeelanda.

Poate va parea o gluma, dar abia azi am inteles, plonjand pe canapea la TV, ce este de fapt modernitatea si cat de stupizi suntem cand vorbim despre ea asa cum se face de regula. Surfam cu telecomanda in mana si am prins un crampei dintr-o emisiune, aparent teribil de idioata, Schimb de mame. Privesc: o individa dintr-o comuna aflata in nordul Moldovei isi intra in rolul de mama undeva la tara pe langa orasul Timisoara. Romani medii, la inceput de secol XXI in Uniunea Europeana! O moldoveanca si o ardeleanca. In ambele familii, conditii modeste, in Moldova sigur mai precare, mergand spre saracie lucie. Intr-o parte, un copil, in cealalta, patru. Intr-o casa, somaj, in cealalta, modestie chivernisita.

Bun, si abia aici surpriza: o urmaresc pe moldoveanca. Nu stie sa faca nici un fel de mancare, este socata de pretentiile familiei de imprumut (trei feluri de mancare la masa, curatenie etc.). Nu mancase in viata ei un Schnitzel sau o pizza. Nu stia ce gust are carnea de vita. Nu facuse in viata ei o placinta. Ce sa mai: la 30 si un pic de ani, moldoveanca traia pe alta lume. Vom vedea si cum se cheama. In Moldova, ardeleanca este relativ surprinsa: cei 4 copii, dimpreuna cu tatal, locuiesc intr-o casa decrepita. Mileuri si rapiri din Serai pe pereti! Zilnic, mananca paine incalzita direct pe plita. Desi au tacamuri, nu le folosesc niciodata. Sunt obisnuiti cu paine intinsa in untura. Repet: sunt saraci, dar au cate ceva prin casa. Nu mai adaug nimic despre mizeria de nedescris! Sotul pare o bruta spalata pe creier, zambind cu o blandete bovina la camera. Nu i-ai da mai mult de 5 clase. Copiii, niste barbari in devenire. Nu va imaginati o familie traditionala. Nu sunt nici religiosi, nici traditionali, nici nimic. Aduc, pur si simplu, cu niste animale greoaie si incete, de o moliciune promiscua. I-am urmarit, intrebandu-ma de ce naiba situatiile astea nu intra niciodata in atentia sociologilor, politologilor, economistilor si a tuturor celor ce vorbesc intruna despre societate si rosturile lor. De ce palavragim de PIB pe cap de locuitor sau despre migratia fortei de munca sau de ce avem institutii, afilitate Academiei, care se ocupa cu studiul nivelului de viata, nivel facut din masurarea statistica a unor opinii apartinand unui esantion reprezentativ pentru o realitate nereprezentativa? Ma intreb cum se traieste de fapt in Romania.

Dar ma lamuresc rapid: mi-aduc aminte de strabunicul meu. Pentru el, nascut la 1907 in Rucar, moderni sunt germanii. De ce? Atentie la raspuns : « Domne, numai la nemti am vazut sapun, curatenie, disciplina in purtari, ordine in hartii, scris frumos, vorba rotunda si mers drept. Mai ales, mers drept!”

Deci igiena, alfabetizare, decenta in purtari si subordonarea civilizata. Probabil ca la atat se rezuma alfabetul modernitatii.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Politice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Despre modernitate

  1. Andrei Murgu zice:

    Din pacate protagonistii emisiuni sunt destul de reprezentativi pentru realitatea demografica a Romaniei de acum. Ceva ce totusi nu-mi explic. In 1982 Biblioteca Pentru Toti vindea peste 5 milioane de volume, marea parte traduceri decente din literatura universala, urmate de studiile erudite de arta publicate de editura Meridiane. Ma intreb: ce s-a intamplat, demografic, cu publicul care in anii 70-80 cumpara in tirajele ametitoare de mai sus, Dreiser, Tasso, Las Cassas, Fenelon, Strindberg sau Proust. Presupunand ca milioanele de volume din BPT (sau sutele de mii de la editura Meridiane) faceau butaforie pe rafturile bibliotecilor de apartament, imi este imposibil sa fac legatura intre posesorii acestor biblioteci si masa decerebrata care se produce la emisiunile amintite de tine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s