Rafinament vetust

Inima mi se strange cand ma gandesc la clipele de bucurie pe care mi le-a revarsat in suflet Thomas Mann in adolescenta si cand, apoi, in contrabalans, ce greu este sa navighezi prin retorica sa grafomana la maturitate. Am terminat de citit Lotte la Weimar, unul dintre romanele din a doua jumatate a vietii lui Thomas Mann, daca nu ovationat de multi, cel putin adesea citat in orice exegeza a operei lui Mann.

Cum am zis deja, am crescut sufleteste pe la 15-16 ani citindu-l pe Thomas Mann. Nu orice din Mann, ci toate opera sa beletristica. Din cele 8 romane scrise, intr-o succesiune de romane cu dimensiuni uriase si microromane, port o admiratie deosebita pentru Doctor Faustus, Muntele vrajit, Alesul, Iosif si fratii sai, Casa Budenbrook si Marturisirile escrocului Felix Krull. Pe unele dintre acestea le-am citit de doua ori, si planuiesc alte relecturi. Dintre nuvele, magnifica Moarte la Venetia, desi si celalte douazeci si ceva merita citite. O bijuterie de precizie este Alesul, poate cel mai stralucitor roman, considerand lungimea, al lui Th. Mann. O enciclopedie mitica, la celalalt capat, este tetralogia Iosif si fratii sai. Dar cele mai proaste compozitii scriitoricesti sunt, sub raportul geniului narativ al lui Thomas Mann, Alteta regala si Lotte la Weimar, doua romane nefericite pentru ca, prin intermediul lor, Mann sfarseste in a-si stiliza artificial propriul univers literar. Mann manieristul si epigon pentru el insusi il regasesti in povestea de dragoste din Alteta regala si in evocarea artificioasa a Titanului de la Weimar.

Sunt constient ca astazi Th. Mann plictiseste si enerveaza pana si pe cei mai temperati cititori. Prima impresia citindu-l este latura datata a naratiunii sale. Dupa ce citesti literatura postmoderna, o intoarcere la Th. Mann, sau o descoperire a sa, tin de ordinul miraculosului. Dar atunci cand te formezi cu Mann, urmele lasate sunt indelebile. Thomas Mann nu scria nici la 1930 in spiritul epocii respective. Thomas Mann este naratorul complet de limba germana din a doua jumatate al secolului al XIX-lea: nimic din universul sau nu depaseste temporal momentul abisal 1914. Si, la fel, odata avut in vedere strictetea istorica, nimic din atmosfera paturilor mijlocii sau de jos ale societatii germane de dinainte de 1914 nu razbate in opera sa. Mann se ocupa doar de burghezia bogata a Germaniei sau de nobilimea antica ori medievala. Insa Mann exceleaza si se simte confortabil inconjurat de comercianti, umanisti, calugari, profeti, regi, imparati, genii, mari doamne, sfinti sau demoni, pe care ii imprima in text cu har divin. Thomas Mann scrie, gandeste, gesticuleaza, simte ca un aristocrat. Gloata ii repugna in mod natural. Politic, lumea sa este a retrograzilor liberali. Moral, raul este un subiect metafizic, dar in continuare Rau. Cand scrie, Mann este un arbitru al elegantei: arabescuri de fraze, armonioase, inaltatoare, probe ale bunului-gust, temperantei, rafinamentului omului educat de traditiile claselor suspuse. Istoria, lumea, sufletul la Thomas Mann sunt o infruntare intre un Bine apolinic si un Rau al tenebrelor, al instinctelor barbare, dar si raul este innobilat: Diavolul nu este prost crescut si badaran niciodata, nu face filosofie cu ciocanul. Naphta este scolastic si eminent, noul Mefisto din Doctor Faustus, un maestru al prudentei si al persuasiunii dialectice. Din pacate insa, multe romane sufera de pe urma unei exagerate etichete. Mann este sugrumat la fiecare pas de ce ar crede un patriarh al familiei Budenbrook despre cadenta frazelor, dictia personajelor si distinctia tonului. Si, uneori, grijile acestea excesive fac textul dificil de citit: sunt prea multe piruete gratuite, care nu mai pot fi gustate de aproape nimeni astazi. Politetea lui Thomas Mann devine inchistare in redundanta, atenuare a trairii si enorm de multe pagini consumate in descrieri minutioase ale vestimentatiei, timbrului vocal, priviri, gestica, fara nici o intentie dramaturgica. In teatru, personajele lui Thomas Mann ar parea cabotine. La urma urmei, cititorul casca delicat, atunci cand nu sare direct paginile.

Alteta regala este un roman cu o intriga neinteresanta, sarac in idei, dar abundand in politete burgheza si fraze perfect articulate in retorica lui Mann. Elitele lui Th. Mann capoteaza in fals si in miscari de paiate cu pretentii.

Lotte la Weimar pacatuieste nu numai la acest nivel, ci si in constructie: niste dialoguri fantasmagorice intre cateva personalitati culese din arhive, fara viata, despre Goethe, geniul adulat de lachei si nobili totodata. Si acestea pe parcursul a 400 de pagini cand, intr-un final, intervine Goethe insusi, cel mai uman dintre personaje in scaderile sale, care, la randul lui, monologheaza pe zeci de pagini. Th. Mann le asista pe aceste papusi de carpe cu informatii filologice si stereotipii cu privire la Goethe. Impresia este a unui cor de laudatori greoi, acoperiti de toale sclipitoare, in mijlocul carora troneaza Zeus, cel care ii sacrifica pe ceilalti in numele Geniului sau natural. Lotte este o sluga in haremul de capricii goetheene. Ca poate ceva din defectele lui Goethe sau din ars poetica lui Goethe se regasesc si la Th. Mann, e o pura intamplare, iar nefericirea constructiei generale si a nenumatelor pagini de umplutura, irelevante, covarseste laturile bune. Lotte la Weimar e un chin, dar Th. Mann ramane un scriitor de geniu care rateaza o carte ce se voia un alt Dichtung und Wahrheit. Nu aici, poate in alte romane.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Lecturi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Rafinament vetust

  1. dragos c zice:

    nu am înțeles de ce ai ales să vorbești despre alesul și lotte și nu pe cele reușite.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s