Rafinament vetust

Inima mi se strânge când mă gândesc la clipele de bucurie pe care mi le-a revărsat în suflet Thomas Mann în adolescență și când, apoi, în contrabalans, ce greu este să navighezi prin retorica sa grafomană la maturitate. Am terminat de citit Lotte la Weimar, unul dintre romanele din a doua jumătate a vieții lui Thomas Mann, dacă nu ovaționat de mulți, cel puțin adesea citat în orice exegeză a operei lui Mann.

Cum am zis deja, am crescut sufletește pe la 15-16 ani citindu-l pe Thomas Mann. Nu orice din Mann, ci toată opera sa beletristică. Din cele 8 romane scrise, într-o succesiune de romane cu dimensiuni uriașe și microromane, port o admirație deosebită pentru Doctor Faustus, Muntele vrăjit, Alesul, Iosif și frații săi, Casa Budenbrook și Mărturisirile escrocului Felix Krull. Pe unele dintre acestea le-am citit de două ori, și plănuiesc alte relecturi. Dintre nuvele, magnifica Moarte la Veneția, deși și celalte douăzeci și ceva merită citite. O bijuterie de precizie este Alesul, poate cel mai strălucitor roman, considerând lungimea, al lui Th. Mann. O enciclopedie mitică, la celălalt capăt, este tetralogia Iosif și frații săi. Dar cele mai proaste compoziții scriitoricești sunt, sub raportul geniului narativ al lui Thomas Mann, Alteță regală și Lotte la Weimar, două romane nefericite pentru că, prin intermediul lor, Mann sfârșește în a-și stiliza artificial propriul univers literar. Mann manieristul și epigon în raport cu el însusi îl regăsești în povestea de dragoste din Alteță regală și în evocarea artificioasă a Titanului de la Weimar.

Sunt conștient că astăzi Th. Mann plictisește și enervează până și pe cei mai temperați cititori. Prima impresia citindu-l este latura datată a narațiunii sale. După ce citești literatură postmodernă, o întoarcere la Th. Mann, sau o descoperire a sa, țin de ordinul miraculosului. Dar atunci când te formezi cu Mann, urmele lăsate sunt indelebile. Thomas Mann nu scria nici la 1930 în spiritul epocii respective. Thomas Mann este naratorul complet de limbă germană din a doua jumătate al secolului al XIX-lea: nimic din universul său nu depășește temporal momentul abisal 1914. Și, la fel, odată avută în vedere strictețea istorică, nimic din atmosfera păturilor mijlocii sau de jos ale societății germane de dinainte de 1914 nu răzbate în opera sa. Mann se ocupă doar de burghezia bogată a Germaniei sau de nobilimea antica ori medievală. Însă Mann excelează și se simte confortabil înconjurat de comercianți, umaniști, călugări, profeți, regi, împărați, genii, mari doamne, sfinți sau demoni, pe care îi imprimă în text cu har divin. Thomas Mann scrie, gândește, gesticulează, simte ca un aristocrat. Gloata îi repugnă în mod natural. Politic, lumea sa este a retrograzilor liberali. Moral, răul este un subiect metafizic, dar în continuare Rău. Când scrie, Mann este un arbitru al eleganței: arabescuri de fraze, armonioase, înălțătoare, muzicale, probe ale bunului-gust, temperanței, rafinamentului omului educat în tradițiile claselor suspuse. Istoria, lumea, sufletul la Thomas Mann sunt o înfruntare între un Bine apolinic și un Rău al tenebrelor, al instinctelor barbare, dar și răul este înnobilat: Diavolul nu este prost crescut și bădăran niciodată, nu face filosofie cu ciocanul. Naphta este scolastic și eminent în Muntele vrăjit, noul Mefisto din Doctor Faustus, un maestru al prudenței și al persuasiunii dialectice. Din păcate însă, multe romane suferă de pe urma unei exagerate etichete. Mann este sugrumat la fiecare pas de ce ar crede un patriarh al familiei Budenbrook despre cadența frazelor, dicția personajelor și distincția articulată a tonului. Și, uneori, grijile acestea excesive fac textul dificil de citit: sunt prea multe piruete gratuite, care nu mai pot fi gustate de aproape nimeni astăzi. Politețea lui Thomas Mann devine închistare în redundanță, atenuare a trăirii și enorm de multe pagini consumate în descrieri minuțioase ale vestimentației, timbrului vocal, priviri, gestică, fără nici o intenție dramaturgică. În teatru, personajele lui Thomas Mann ar părea cabotine. La urma urmei, cititorul cască delicat, atunci când nu sare direct paginile.

Alteță regală este un roman cu o intrigă neinteresantă, sărac în idei, dar abundând în politețuri burgheza și fraze perfect sudate în retorica lui Mann. Elitele lui Th. Mann capotează în fals și în mișcări de paiațe cu pretenții.

Lotte la Weimar păcătuiește nu numai la acest nivel, ci și prin construcție: niște dialoguri fantasmagorice între câteva personalități culese din colbul arhivelor, fără viață, despre Goethe, geniul adulat de lachei și nobili totodată. Și acestea pe parcursul a patru sute de pagini când, într-un final, intervine Goethe însuși, cel mai uman dintre personaje în scăderile sale, care, la rândul lui, monologhează pe alte zeci de pagini. Th. Mann le asistă pe aceste păpuși de cârpă cu informații filologice și stereotipii gundolfiene cu privire la Goethe. Impresia este a unui cor de lăudători greoi, acoperiți de țoale sclipitoare, în mijlocul cărora tronează Zeus, cel care îi sacrifică pe ceilalți în numele Geniului său natural. Lotte este o slugă în haremul de capricii goetheene. Că poate ceva din defectele lui Goethe sau din ars poetica lui Goethe se regăsesc și la Th. Mann e o pură întâmplare, iar nefericirea construcției generale și a nenumăratelor pagini de umplutură, irelevante, covârșește laturile bune. Lotte la Weimar e un chin, dar Th. Mann rămâne un scriitor de geniu care ratează o carte ce se voia un alt Dichtung und Wahrheit. Nu aici, poate în alte romane.

Despre vicuslusorum

Truth seeker
Acest articol a fost publicat în Lecturi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Rafinament vetust

  1. dragos c zice:

    nu am înțeles de ce ai ales să vorbești despre alesul și lotte și nu pe cele reușite.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s