Gaya Scienza

Sunt stiinte pe lumea asta care ajuta si altele care delecteaza. Sau stiinte care indeplinesc ambele conditii. Dar ce te faci cand, in versiunea locala, dai peste o facultate subventionata de stat, care nu tine de nici una din cele doua intelegeri ale stiintei? Nici nu delecteaza intelectual, studentii fiind de regula slabi, iar cei buni fiind dornici sa evadeze sub alte orizonturi, nici nu produce ceva util tarii. Cei mai multi absolventi ajung sa lucrez in alte domenii decat cele in care ii pregateste aceasta facultate de stat, daca reusesc sa se angajeze. Care e interesul pentru a o stipendia, nu stiu, dar nici nu cred ca exista unul rational: poate acela ca profesorii activeaza prin institutii de stat, unde isi desfasoara activitatile pe bani frumusei, fara sa produca eficienta administrativa, dupa cum se vede.

Sa o numim facultatea de Balmajeli Politice. La fruntea sa se gasesc minti profunde, cerebele cvasi-anonime, scolite prin Occident, dispuse oricand sa se lauda cu diplomele obtinute de la facultati care surclaseaza de la distanta pe cea unde lucreaza ei. Nu stiu de ce te gandesti la o facultate obscura din Asia, condusa de cadre universitare educate la Bucuresti. Cam acesta ar fi raportul. Daca studiezi zecile de articole si cele cateva carti ale profesorilor acestei crespusculare facultati, incepi sa te intrebi daca la mijloc nu sunt niste belferi sau niste cercetatori mediocrii in curs de ardere a etapelor gradelor didactice. Baietii si fetele scriu pentru CV si salarii. Ce naiba cerceteaza, nu stiu, dar cartile sunt compilari cu footnotes din ce au invatat prin Occident. Iar intotdeauna intre cursuri si cercetare au timp din belsug pentru un program de 8 ore ca bugetari. La cancelaria prezidentiala, ma rog.

Stiu limbi straine, e adevarat. E un merit. Se plimba pe la conferinte internationale din cand-cand, dupa buget sau dupa bursa. Sunt cosmopoliti, dar nu se stie prea multe de ei, academically speaking. E un al doilea merit.

In rest, acasa, isi privesc studentii ca pe o trupa iradiata de suboameni. Se vaita, ii sfideaza, ii jignesc, le vorbesc de sus sau literalmente nu le vorbesc, preferand un punct mort din peretele alb, desi sunt ingaduitori la note cu proletariatul studentesc fiindca primesc fonduri pe cap de dobitoc. Nici studentul nu e de dat la o parte: lenes, indiferent, ignorant, se orienteaza dupa diploma, de care nu se stie cum se va folosi ulterior. Se poate trezi intr-un impas si va blama retrospectiv facultatea, care, constienta de paguba pe care o creaza indirect, va scolariza in continuare. Statul investeste bani intr-o institutie de invatamant superior ai carei absolventi sunt in mare masura respinsi de piata muncii in domeniul in care sunt pregatiti. Ce mai risipa de bani publici!

La nivel de continut, in timp ce in Vest se pune accentul pe o metodologie cantitativ-statistica si pe un aparat matematic practic, la Bucuresti se studiaza un pic istorie, un dram de filosofie, un strop de drept, un ghiveci de sociologie si, la final, se presupune ca produci viitori… politologi. Cu ce scop? Nu se stie. Poate sa ajunga la TV si sa zbiere ca alti analisti ai vietii publice.

In fond, mergand in adancime, baietii si fetele se ocupa si de idelogizare: evident, liberala, cu accente conservatoare. Cuvinte sacre: piata libera, libertate. Cuvinte promiscue: socialism, social-democratie, etatism, control al pietei libere. Daca studentii nu ar dormi atat de adanc, poate ca scoala politica ar produce cadre de partid mai mult decat o face. Nu zic: sunt si oaza de umanitate in mlastina asta, dar mazga umana predomina.

Printre zecile de clovi ai institutiei, sunt unii pe care nu ii vezi niciodata la curs, dar care predau. Sau altii care vorbesc mereu aceleasi lucruri, pana la saturatie, intr-un fel de onanie intelectuala maniacala. Ba unul chiar care nu stie sa predea, dar cu un fonfait in gura si umflat cocoseste in pene, desi studentii pleaca ca din intuneric dupa cursurile sale luminoase. Nu mai mentionez gainile isterice care vitupereaza din priviri. Sunt tinere si isi asteapta cocosii. E limpede ca mai toti claponii din ograda se ascund tacticos in spatele ochelarilor, perversi, duplicitari si indragostiti de monologul de la catedra. Catedra de la stat, ca doar nu suntem in Ivy League.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Politice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s