Daisy Dukes, bikinis on top

Orice intalnire cu o carte buna ar trebui sa te rasuceasca din prejudecati si tot alaiul de idei fixe care mentin “realitatea” intr-o unitate stagnanta, obligandu-te sa te autochestionezi cu privire la ce (ipotetic) crezi cu tarie ca ai cunoaste. O asemenea carte, pe care, datorita intersectarii reusite dintre jurnalism si literatura, am citit-o dintr-o lunga rasuflare, este ultimul volum al scriitorilor sovietici Ilf si Petrov, America fara etaje (Polirom, 2010). De fapt, corect spus, America cu un singur etaj, pentru a pastra sensul originar. Scurt si la obiect: intre noiembrie 1935 si ianuarie 1936, cei doi scriitori, angajati al ziarului national Pravda, fac un tur prin America cu masina, acompaniati de Mrs. Adams (soferita) si de Mr. Adams (cult si cu capul in nori, poate in mod intentionat, parand diferit de tinuta obisnuita a americanului down-to-earth), doi New-Yorkers, globetrotters, destul de stangisti si cat se poate elitisti prin preocupari (de aici, presimtirea ca pusi in balanta cu restul americanilor, i.e. the average Joe, sunt destul de strange). Scopul calatoriei perechii rusesti zace ascuns intr-un nor de praf: pe de o parte dorinta de a cunoaste la fata locului leaganul capitalismului mondial (nota bene: suntem in perioada interbelica, inainte de rivalitatea planetara a Razboiului Rece), pe de alta de a scoate in evidenta calitatile si defectele societatii americane, de pe urma carora sovieticii, vezi Doamne, sa invete ce considera a le fi de folos. Una peste alta, cei doi, dupa 47 de capitole in care se plimba intre East si West Coast plus retur, par a fi extrem de incantati de Statele Unite, desi, in penultimul capitol, neconvingator de filo-sovietici (in aceiasi perioada in care Stalin juca rolul de maestru de ceremonii in celebrele procese spectacol de la Moscova), Ilf & Petrov conchid:

“Putem spune cinstit, cu mana pe inima: este o tara pe care o poti cerceta cu mare interes, dar in care nu-ti doresti sa traiesti”. (p. 456)

Exact pe dos ai putea presupune ca este ultima impresie lasata de volum: prin ce are America special te determina tocmai sa ramai pentru totdeauna acolo.

Cum se descurca Ilf & Petrov in Statele Unite? Excelent: ceea ce ii captiveaza pe cei doi, inca de la poposirea in USA, este ritmul sustinut al vietii cotidiene. Universul american se lasa demantelat cu usurinta: intre cei 1,5 milioane de kilometrii de highways si nesfarsitele gas station, plus omniprezentele cafeterias si drugstores, alaturi de motelurile cu apa calda si rece, sistem de incalzire de ultima ora, curatenie si disciplina, America de la 1935 aduce cu un rai al confortului. In nici un moment cei doi nu se pot plange de dificultati in lungul lor pelerinaj. Un alt element ce inca de pe atunci ii facea pe americani complet opusi universului sovietic, de care cei doi par a fi pana la exces legati, sunt ieftinatatea pretului la gasoline (cativa centi pe gallon) si pretul convenabil al masinilor, 25 de milioane in acea perioada la o populatie de 150, cifra care demonstreaza esentialul cu privire la ritmul industrializarii americane (nici nu cred ca trebuie sa precizez cat de obositoare li se pareau sovieticilor padurile de panouri publicitare de-a lungul autostrazilor Americii). Cuplul de autori sovietici parcurge 10000 de mile in doua luni intr-o masina Ford nou-nouta cumparata la inceputul calatoriei la un pret convenabil. Ajutati, ma rog, de infinitele scrisori de recomandare, pe baza carora ii intalnesc pe Ernest Hemingway, Henry Ford sau viziteaza inchisoarea Sing Sing (unde ambii, nepusi la punct cu realitatile Gulagului de acasa, deplang conditiile in care sunt tinuti unii detinuti), Ilf & Petrov se strecoara lejer in cele mai selecte unghere are societatii americane (singurul lor regret este ca nu l-au intalnit si pe Charlie Chaplin). Principiile americane sunt simple: standard of life, respect for services si businessman-ul ca erou colectiv. Suntem, de asemenea, initiati in tainele sporturilor americane, pe vremea aceea oarecum exotice pentru un european: baseball, American football, cursele de raliuri, rodeo si altele. In marile metropole, precum New York, Chicago sau Los Angeles, admiram minunile ingineresti americane: colosalii zgarie-nori, uriesestile poduri suspendate, cartierele rezidentiale. Sa mai mentionam uzinele hipertehnologizate (precum sediul General Electric) sau vizita la fabricile Ford? Sau poate prezenta unui salesman (Mr. Ripley and his magic house), care lauda virtutile marketingului in fata celor doi rusi, ar trebui sa ne puna pe ganduri? Nicidecum: Statele Unite, la mijlocul anilor 1930, se afla deja cu jumatate de trup in secolul al XXI-lea. Ce reusesc sa surprinda Ilf & Petrov sunt spiritul dezvoltat de afaceri, uniformitatea confortului material, ba chiar si debutul unei societati de consum in toate regula care isi schimba automobilele, casele, bunurile materiale de orice soi o data la 5 ani. Ma rog, sa ne intelegem, totul pe credit. Does that ring any bell? Indiferent care este situatia reala, America din afara uimeste prin “bun-simt si responsabilitate”, cata vreme citim universul intr-o cheie exclusiv materialista. De ce totusi “fara etaje”? Sigur, fiindca imensa desfasurare de pamant dintre cele doua coaste ale continentului nord-american este populata doar de orasele mici, cu infatisare monoton de similara si cu nume trasnit de  asezari vechi europene (Petersburg, Moscow, Alexandria, Odessa etc.) dar extreme de “comode” si “civilizate” (nu mai enumar calitatile evidente), unde cladirile nu au, de regula, mai mult de un etaj. Americanii sunt oameni hospitable, harnici, se tin de cuvant, au un respect fara margini pentru succesul financiar (se pare ca toti viseaza in sinea lor la statutul de “milionari” indiferent daca, with no nickel in the pocket, fac autostopul pe autostrada) dar sunt de obicei taciturni si lipsiti de curiozitate (in lunga calatorie in hinterland, celebrii hitchhikers, in general tineri someri, stramosii beatnicilor, sunt extrem de rezervati in discutiile cu cei doi sovietici). Cotloanele aparent “neamericane” sunt orasele cu aspect Old World San Francisco (cu neregularitatea reliefului deluros) si New Orleans (ambele cu un pitoresc tramway), dar si, in general, subdezvoltatul Sud agrar, cu acuta sa problema rasiala.

Si, cu toate acestea, ce ii nemultumeste pe cei doi europeni la americani? Intai de toate, pretinsa inegalitate sociala: in spatele bulevardelor luxoase din New York si Chicago (unde avem cate un Broadway devorator de electricitate) se ascund mazga, murdaria, saracia maxima a claselor de jos, a proletariatului indobitocit compus din hispanos, negrii si alte populatii (inclusiv taratii Native Indians, delimitati de perimetrele rezervatiilor lor artificiale). De altfel, mai toti tinerii navetisti sunt someri si traiesc la marginea saraciei lucii (suntem in timpul New Deal-ului, cand criza financiara producea ametitoare rate ale somajului). Alt aspect ingrijorator este omnipotenta a ceea ce se cheama publicity: americanul este fortat sa creada, prin necontenita repetitie, in virtutea unui nou produs si a shoppingului generaliza(n)t.

Ceea ce ii dezgusta pe Ilf & Petrov la culme in peisajul american, pe langa uniformizare si incultura (in sens aristocratic european), este industria cinematografica. Comedia muzicala, drama istorica, cele cu gangsters si cele cu un faimos cantaret de opera. De regula, Hollywoodul produce mizerii pe banda rulanta, derutand mentalul colectiv spre vulgaritate, prost gust, ignoranta si, la limita, prostie. America seamana cu o fortareata a filistinismului si a mediocritatii funciare. Starlete stupide umplu salile de cinema, fiind apoteozate democratic (cazul lui Mae West). Doar banul misca lumea, restul pivotand in jurul sau. Pana si Dumnezeu pare pseudonimul unei amulete pentru norocul in afaceri, iar Craciunul o buna ocazie de a vinde produse cu toptanul de dragul chipului bucalat al lui Santa Claus, zeul comertului de sfarsit de an. Americanii sunt, in mod incurabil, niste optimisti. Cei doi apreciaza insa “democratismul relatiilor dintre oameni”, in pofida inegalitatii. La sfarsit ramane persistent imaginea Americii “aurite” a New Yorkului.

Chiar daca pe alocuri Ilf & Petrov derapeaza in surogatele unei ideologii sovietice incomplet digerate si par agenti prolecultisti, cartea este vag hilara (vezi de pilda gafele domnului Adams, nu stiu cat de reale) si incantatoare stilistic.

La final, m-am intrebat: oare cat s-a americanizat Europa in ultimii 50 de ani de am ajuns sa citesc o carte bizara despre lumea de vis-à-vis, asa cum pare? Dar pentru cei doi rusi, Europa este patriarhala si greoaie ca o mobile veche, iar sistemul de referinta este construit pe un calapod la care nu mai avem acces. Pentru noi, cei nascuti alaltaieri, Statele Unite sunt o prezenta indelebila si plata in vietile noastre de zi cu zi.

Despre americani si consoartele lor (intotdeaua coafate si manichiurate pentru a arata pleasant la locul de munca), Ilf & Petrov vorbesc ca despre Katy Perry si Snoop Dog (dupa ce am terminat de citit cartea, aruncand o privire fugara la TV, am gasit exact melodia de mai jos potrivita pentru starea generala de spirit a Americii interbelice, asa cum o deseneaza Ilf & Petrov: sper sa nu par contrafactual pentru cei care au citit jurnalul de calatorie). De fapt, glamour-ul steril si nivelului de trai ridicat sar in ochii celor doi sovietici mai mult decat orice.

O carte excelenta descriptiv, sarcastica atat cat trebuie, nereusita analitic, in care America apare, la suprafata, in lumina orbitoare, de scena, in care o cunoastem. Anyway, suntem la un secol distanta de calatoria lui Alexis de Tocqueville. Fara geniul sau profund, Ilf & Petrov vorbesc despre o alta America, cea din timpurile noastre, care vorbeste prin noi.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Lecturi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s