Despre edituri si piata editoriala

Ceea ce ne lipseste acut in Romania este publicul generalist. Ce ne prisoseste sunt editurile generaliste. Din acest aparent paradox marile si micile edituri nu pot iesi pana ce nivelul de trai nu va creste indeajuns de mult incat fondarea unor edituri de nisa sa fie sustenabila economic. Pe cat este de adevarat ca romanii nu citesc, pe atat de fals este incercarea unor edituri romanesti de a se plasa majoritar in zona culturii inalte. Chiar daca societatea ar cumpara carti precum o fac vesticii, acestea se vor trage tot din zona de masa, mass culture, genul acela de carti pe care le citesti pe peron si le lasi in tren. Oricat de multa admiratie am pentru stratagemele editoriale Humanitas, si veti vedea de ce, sa vinzi doar Paulo Coelho este mult prea putin. Ai nevoie de cativa zeci de autori comerciali pentru a produce profit. Si, bineinteles, de public, pe care il poti chiar inventa daca acesta este solvabil.

Intai, cateva neajunsuri: nu detinem o editura academica puternica care sa publice, inclusiv la indemana publicului larg, cele mai noi (alaturi de cele clasice) lucrari din economie, antropologie, sociologie etc. Nu avem o editura dedicata exclusiv filosofiei (subimpartita in categorii suficient de variate incat sa inglobeze orice de la opere scolastice pana la fenomenologie), ci doar colectii, mai mult sau mai putin bogate. Fara o asemenea editura, vom vegeta pe vecie la marginea stiintei asa cum este practicata in Vest. Iarasi, fara un mainstream bine inchegat, nici nisa nu se poate dezvolta (e.g. editura Institului European). Colectiile sunt la randul lor afectate de cecitatea editorilor, adesea incapabili (nu numai financiar) de a construi ceva durabil. Insa semne ale normalitatii exista, firave nuclee din care se pot (sau nu) dezvolta arhipelaguri culturale. Desi mandria marilor edituri este aceea de a scoate pe piata lucrari exemplare ale varfurilor din diferite stiinte, in continuare, intelectualul roman basculeaza intre exegeza docta si opinia moralista, fara a se decide ferm pentru una dintre ele.

Apoi, cateva exemple. In capul listei, in ordinea preferintelor mele, se afla editura Polirom. Are atatea colectii, excelent delimitate de celelalte, incat pare mai mult un mastodont editorial care vrea sa ne puna la dispozitie intregul peisaj al gandirii, doar ca, din nefericire, nu poate suplini functia unei edituri specializate. De la reeditarea si traducerea principalelor opere literare ale modernitatii pana la superbele colectii de istoria religiilor, neuitand si editiile de opere complete (Nabokov si, mai nou, cum se anunta, Samuel Beckett) sau incercarea de a publica in conditii excelente autori romani contemporani, Poliromul este o editura excelenta, unde pretul volumul este compatibil cu aspectul lor.

Acum ar trebui sa adaug Humanitasul, care, macar pentru campania sa de marketing (de departe cea mai buna de dupa 1990), se afla in continuare acolo sus. Desi fara vocatia editiilor complete, Humanitasul, prin editii fatoase dar cam scumpute (ma gandesc numai la faptul ca toate volumele din bibliotecata personala sub egida Humanitas au o deficienta suparatoare: cine incearca sa deschida larg paginile unei carti necartonate se poate cu usurinta trezi cu ele in mana, atat de prost sunt lipite in cotor), continua sa convinga ca are staif si lustru elitist. Traducerile sunt adesea impecabile, chiar daca paleta titlurilor nu uimeste. Singura colectie colosala Humanitas, din pacate nedusa la capat, moarta in fasa, este cea coordonata prin 1995-1996 de catre H.-R. Patapievici, cea tratand istoria stiintelor si a ideilor. De apreciat de asemenea incercarea actuala de a publica lucrarile unor specialisti romani in Heidegger si nu numai. Defectul major ramane acelasi: in toate titlurile, ai intotdeuna impresia ca exista doar o singura voce (alaturi de corul prietenilor sai) care decide ce sa se publice. Un despotism editorial, ingust si pernicios ca orice despotism. Dar timpurile se vor schimba in mod necesar.

Nu vrea sa nedreptatesc editurile Trei (foarte serioasa), Rao, Cartier, Curtea Veche, Paralela 45,  Art sau micuta editura Idea (cea care ni-l ofera pe Foucault, Lyotard etc.) sau mai micuta Tact (cea cu Derrida), dar cea mai buna si mai interesanta editura de nisa din Romania este, din punctual meu de vedere, editura de lucrari esoterice Herald. Are cea mai stralucita gama de autori “eretici” ai tuturor traditiilor religioase si o suma din ce in ce mai mare de lucrari capitale ale clasicilor Agrippa, Paracelsus, Dee, Saint-Martin etc. Asteptam totusi traducerea lui Athanasius Kircher, Raymundus Lullus si poate chiar a operelor latine ale lui Giordano Bruno. Sau a lucrarilor esentiale din Paolo Rossi si Francis Yates (fara de care nu stiu cum il putem intelege de Culianu). Desi mai sunt atatea titluri de descoperit, Herald se afla pe drumul cel bun, instalandu-se intr-o durata pe care o vrem din ce in ce mai lunga. Si, de ceva vreme incoace, este editura mea preferata.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Politice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Despre edituri si piata editoriala

  1. anoni zice:

    scurt istoric al ed.mix si adevar divin

  2. anoni zice:

    editura mix,-zamfir florin ,membru misa,practicant de yoga(am spus tot cred!!!!).adevar divin-parfene catalin,fost angajat al editurii sus mentionate ,a ajuns sa „importe”idei si carti de la fostul angajator,functioneaza dupa principiul Fuck All-better for me!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s