Iubirea ca valoare

Curios cum sunt din fire, am citit de curand articolul-eseu despre Love de pe excelenta Stanford Encyclopedia of Philosophy. Desi cei mai multi semeni, marunti si mari deopotriva, resping orice discutie despre iubire pe motivul ca nu poti rationa despre irationabil, ramane totusi de vazut ce gadesc totusi cei care nu refuza cognitia in nici un domeniu si subiect de pe lumea asta (ceea ce eu, ca orice alt individ educat, apreciez).

Marturisesc ca tratarea subiectului m-a socat nu numai prin rigoare, ci si prin modalitatea meritorie de a enumera o serie intreaga de conceptii si opinii despre iubire, unele dintre ele impartasite pe scara larga de enorm de multi oameni. Nu am de gand sa fac un rezumat al unui text citibil. Tot ce imi propun mai jos este sa alatur explicatiei reci si neutre caldura si arbitrarul subinteles al propriei experiente de viata. In mod natural, nu pretind ca cineva sa fie obligat sa ma asculte sau sa acorde prea multa importanta persoanei mele.

Mentionand cele de mai sus, as incepe zicand ca ar merita o reapreciere a distinctiilor (care in realitate se intrepatrund asemeni oricarei substante chimice sau oricarei legi fizice cu oricare alta) facute intre eros, agape si philia, numele vechi ale anticilor pentru nediferentiatul nostru Love. Prin eros elinii intelegeau ceva foarte apropiata de ceea ce noi numim “atractie sexuala” si care pentru ei nu era decat un chip, si nici acela reprezentativ, al iubirii. Avand in vedere ca si animalele lipsite de ratiune poseda acest instinct, grecii esentialisti si nerelativisiti, nu discutau extrem de mult cu privire la meritele pornirilor sexuale, care ramaneanu in mod vag prea generale pentru a fi in mod specific omenesti. Pentru ei, desi instinctul trebuia lasat liber si putea cunoaste varietatea de manifestari cu care suntem si noi obisnuiti, Afrodita poporului, pentru a-l parafraza pe Socrate din Banchetul, incepea cu dorinta-mancarime si se sfarsea intr-un spasm de placere. Fiind conditionata de aspectul fizic atragator al unei fiinte (aspect care se lasa “confundat” cu sanatatea intregului corp), erosul implica si heterosexualitate, homosexualitate, pedofilie sau chiar zoofilie. Frumusetea atitudinii elinilor este simultana toleranta si delimitare exacta a ceea ce inseamna impreunarea fizica.

In privinta agapei, inspirata de crestinism, elinii si romanii intelegem iubirea abstracta, neconditionata de vreo insusire exterioara, fizica, pentru oameni in genere, Dumnezeu sau orice concept cu o cuprindere pe cat de mare, pe atat de abstracta. Incomprehensibila, spontana si nemotivata decat de o idee mai inalta despre imanenta, in agape vedem azi atat pe ideolog, cat si pe credincios. Oamenii luptand pentru cauze invizibile celor mai multi sunt stransi in jurul notiunii de agape.

Nu in ultimul rand, philia are multe din atributele erosului, dar nu in mod necesar si acuplarea fizica. Prin philia intelegem orice fel de “prietenie”, incepand de la pasiunea pentru o stiinta sau un sport, o persoana, un oras, o tara. Implicit, philia urmareste satisfacerea unor nevoi, nu neaparat de natura sexuala. Sentimentele de implinire, multumire sufleteasca, mandrie, bine general al celui care le simte, conditionat de ceva din afara ta (fie material, fie spiritual), subintinde philia.

Oricat de sceptici am fi fata de orice categorisire, eu recunosc ca sunt fermecat de rigoare si puterea sintetica a taxonomiei de mai sus.

Nu am sa intru in detalii legate de celelalte teorii, dar am sa fac trimiteri tacite la ele. Prin urmare, ce mai vrea sa insemne iubire astazi, nu pentru generatiile mature conservatoare sau ceva mai echilibrate, catre senectute, ci pentru cele tinere? Cu siguranta, nu despre philia pentru familie si buddies vorbesc, sau despre starea de agape cand studiezi mecanica cuantica sau pentru slujba de zi cu zi, ci despre Love intre doua persoane in cuplu.

Intai cateva cuvinte despre acest ominous word cuplu. Eu unul i-as zice contract, macar pentru motivul ca nowadays, cel putin printre tineri, as far as I know, notiunea de cuplu nu implica nici o uniune solida, nici o grija solida pentru celalalt. Pentru fiecare din cele situatii se pot gasi cu lejeritate explicatii: in primul rand, ireprimabilul egoism, in al doilea rand, urmarirea intereselor proprii, care pot sau nu sa coincida cu ale celuilalt, fara sa te intereseze in mod deosebit acest aspect. Cata vreme legaturile se desfac si se refac la fel de usor, pentru ce te-ar interesa a strong union? Si cata vreme fiecare urmareste ceva din aceasta legatura, chestiuni despre care vom discuta imediat, cum sa te intereseze in mod deosebit fiinta celuilalt? Daca un tanar porneste la drum cu ideea ca ceea ce tinteste se rezuma la o multumire de sine (sexuala, psihologica, sociala), ce l-ar tine pe loc ca, in urma consumarii produsului oferit de celalalt, fara sa te intereseze catusi de putin cat ai oferit tu, sa mearga mai departe, in cautarea unui alt produs cu o alta utilitate marginala, mai mare? Asemanarea cu achitionarea unui telefon mobil o data la 1-2 ani aduce cu tipul de relatii “de cuplu” ale celor mai multi de azi. Nu ii judec. Constat (cu ceva nostalgie pentru ce s-a pierdut, nu pentru ce s-a conservat).

Mergand mai departe, m-ati intreba, ce inseamna iubirea? Nu am sa stau pe loc si va raspund pe scurt: eros ca la elini, atractie sexuala si actul consecutiv. Nu cred ca putem psihanaliza ceva cata vreme situatia se rezuma la mugetul unor glande si eliminarea unor substante. Din acest punct de vedere, relatiile de azi sunt more or less erotice. Doar ramasitele unei ipocrizii ancestrale ne mai tin pe loc in a nu accepta pedofilia cu masuri contraceptive sau zoofilia practicata fara vatamarea animalului (homosexualitatea fiind deja integrabila universului heterosexual, identic in substanta cu primul).

Fireste ca, in ce ma priveste, situatia imi displace, prefer altceva, dar totusi, cata vreme notiunea noastra de sex s-a autoinstapanit peste dragoste, si acceptam aceasta situatie, celelalte deriva logic din acest nucleu tare. Cand protestantii au reevaluat Biblia acum 500 dorind o mai mare puritate a moravurilor in pofida dogmei romano-catolice, oricine puteau presupune ca, mai devreme sai mai tarziu, vor fi voci care vor reevalua Biblia in directia unei laxitati morale (cum se intampla cu unele culte protestante in prezent). Ma indoiesc ca Martin Luther ar fi fost de acord cu pastori lesbiene, dar indoiala sa a nascut si aceste chipuri.

Si in plus, nu vad de ce un individ care isi traieste erosul neimpovarat de idei, nu poate totusi sa fie un prieten devotat sau un fiu exemplar sau un om de stiinta renumit. Poti trai in continuare eros, agape si philia fara ce acestea sa se contrazica (desi pot aparea contradictii).

Dar ce ne facem cu dragoste romantica, sau cu iubirea in sine in timpuri atat de vitrege pentru acestea? Din capul locului, refuz sa cred in perfecta arbitraritate a iubirii ca un conglomerat aleatoriu de emotii indefinibile si inexplicabile. Nimeni nu se indragosteste de un stalp sau de un urangutan decat daca este dezechilibrat psihic sau chiar intr-o faza avansata a bolii mintale. Insasi sentimenul “dragostei” in aceste cazuri mi se pare indoielnic, indiferent de aparentele exterioare sau de opiniile exprimabile ale “indragostitului”.

Nici cealalta extrema, conform careia ma indragostesc dintr-o serie de motive date, nu mi se pare logica. Daca ar fi asa, inseamna ca, in absenta fiintei iubite, orice alta fiinta care intruneste atributele necesare pentru a forma un motiv este necesarmente iubita. De pilda, daca il iubesc pentru un om pentru rabdarea si sinceritatea sa ar insemna, in liniile sentintei abia amintite, ca orice persoana rabdatoare si sincera, chiar daca este necunoscuta, poate fi iubita de mine, posesorul acestor motive absurd de rationale.

Cum rezolvam calea de mijloc dintre eros, agape si philia, presupunand axiomatic una? Sa ne imaginam urmatorul scenariu: eu sunt un criminal in serie intr-o retea de crima organizata. Din afara, sunt doar un nemernic incurabil si cinic care, in schimbul unei sume de bani variabile, iau vietile unora sau altora, fara sa ma intereseze cine sunt. Si totusi, eu nu pot rezista fara valori. Daca nu as respecta programul stabilit de client, ceea ce inseamna ca sunt un om de incredere, daca nu m-as baza pe ajutorul unor colegi pe care la randul meu ii ajut la nevoie, ceea ce inseamna camaraderie, daca nu as asculta de organizatie, ceea ce inseamna devotament si respect fata de regulile sale, nici eu, ultimul criminal sadic, nu as rezista in meseria mea. Pare ciudat, dar nu sunt value free nici atunci cand neg orice valoare tare sau slaba. Presupunand ca as fi un pervers care “cumpara” copii din tari sarace pentru a intretine raporturi sexuale, intre mine si vanzator se stabileste clar un raport de afaceri care, desi in afara legii, nu este in afara regulilor morale. Ce s-ar intampla daca nu i-as plati suma stabilita la timp sau daca nu s-ar livra marfa? Intre noi se gaseste un flux oral de valori subintelese. Dar daca fac parte dintr-o banda de hoti, ce s-ar petrece daca i-as fura pe briganzi? As primi pedeapsa morala a actelor mele: as fi eliminat (fizic) din grup. Orice contact intre doua persoane se fundamenteaza pe o serie minimala de valori morale in afara anihilarii fizice, unde esti, intr-adevar, dincolo de bine si de rau. Insa tot ceea ce conteaza este cantarirea lor intr-o balanta si apoi canonizarea lor in legi.

Si ce legatura au toate acestea cu dragostea? Simplu zis ar fi ca daca erosul se poate implini fara cuvinte, dragostea nu poate trai fara valori. Sa ne gandim la cazul unor banditi ca cei de mai sus: oare, in timp, dupa ce ani de-a randul au jefuit cu succes, au ucis si au violat impreuna, si-au salvat poate unii altora viata, increderea intre ei nu se dezvolta din pricina curajului, ajutorului reciproc, bunatatii in fond a unuia fata de altul? Nu exista philia intre hoti atunci cand o serie de atribute pozitive le sudeaza raporturile? Din nefericire, singurele bande de hoti-prieteni pe care le cunosc din istorie sub cele care aproximeaza chipul justitiarului din popor, i.e. Robin Hood. Daca Robin ar fi furat ca sa bea si sa se distreze cu copile rapite si cu lautari de pripas, gasind chiar pricini de satisfactie din actul pradarii, probabil ca nici nu am fi auzit astazi de legendarii haiduci, macar pentru simplul motiv ca propriile vicii i-ar fi intors dupa primul jaf pe unul impotriva altuia, sfarsind intr-un macel reciproc in poiana unde isi imparteau de zor pungile de galbeni.

Prin urmare, ce ii tine pe doi indragostiti la un loc? Atractia sexuala? Cu siguranta si aceasta, dar de una singura nu s-ar chema dragoste, ci eros sau in orice alt mod a-ti vrea sa-i spuneti (inclusiv folosind intregul bestiar de vulgaritati). Emotia sau sentimentul intens? Cu siguranta, dar acestea se tocesc incet in timp fiind inlocuit cu o prietenie trainica (de aceea, dragostea romantica are un termen de valabilitate redus: in clipa in care aceasta se implineste si se consuma erotic, ai impresia ca se evaporeaza), daca este cazul. Valorile comune? Cu siguranta, dar nu singure, altfel spus desprinse de celelalte considerente.

Ce te atrage la celalalt este, in ultima instanta, asa cum au vazut si elinii, binele exprimat prin valori: dragostea este aceasta prietenie intre oameni buni. Intre ticalosi si nemernici, intre suflete murdare si inimi pangarite de cruzime si un suprem egoism, nu poate fiinta iubirea, mai ales daca vorbim despre amestecul intre philia si eros. Ce cauti in celalalt este un om bun cu care sa te asemeni, fara a te identifica. Si atunci lenea, tradarea, inselaciunea, minciuna, trufia nu au ce cauta intre cei care se iubesc. Vietile erotice intense ale celor multi nu exclud saracia launtrica si foamea dupa dragoste. Daca cele mai multe relatii in prezent sunt doar sexuale, acest fapt se datoreaza gradului ingrijitor in care erotica, la limita pornografia, a dizolvat orice contact omenesc intre fiinte umane. Dragostea creeaza un alt om din tine, invatandu-te lectiile virtutilor primare, fara a te transforma in monolitul “noi” sau intr-o creatura care cultiva abstractul per se. Nemernicii nu se pot iubi, fiindca liantul dragostei este increderea in binele din celalalt, care poate deveni si binele tau sau un bine mai inalt pentru cine va gasi in acesta o imbogatire spirituala.

Ceea ce imi justifica dragostea pentru o fiinta este suma trasaturilor sale, imbinate cu eros. Nu as putea iubi o prostituata al carui fel de a fi este in mare parte vidat de orice insusire pozitiva. Altfel, dostoievskian, o pot iubi pentru ceea ce este, dar abia astept sa intalnesc barbatul adorabil care isi insala nevasta, si implicit o minte, fara sa practice minciuna si in o groaza de alte situatii. Poate marul este atat de stricat incat bucatica dulce este buna de azvarlit. Asa cum o nenorocire o cauta pe alta, cine pacaleste se ascunde, se fereste, minte in continuare sau, in situatia opusa, face din propriul egoism o virtute cardinala care, din afara, ii ingrozeste pe straini si ii raneste pe cei apropiati. Valorile au aici un sens pragmatic fara a fi utilitariste.

Nu-i nici de mirare ca, after having said all these, cele mai multe relatii at the present moment aduc, la nivel sufletesc si spiritual, cu un muzeu de monstruozitati, de diformitati psihice pe care erosul pur le mai compenseaza cat de cat. Dar cati dintre cei rai nu ajung sa se instapaneasca, cu de la sine putere, peste un infern de vicii pe care le rasucesc in asa hal incat devin valori? Si cine este intru totul bun si intru totul rau? Insa acest amestec care te pune pe ganduri uneori nu trebuie sa lase nici o indoiala cu privire la nocivitatea raului, chiar si in prezenta unui bine micsorat.

Unii nu merita iubiti si nici nu pot fi. Ce tragica este cu toatea acestea situatia acelora care, iubiti fiind la inceput, ajung sa degenereze in oameni insuportabili incat sentimentul iubirii este anihilat si inlocuit cu un amestec de dezgust si melancolie. Ce trist cand din philia ramane doar mucul unui eros pierdut.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Triviale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s