Lehamitea de oameni

Cand te formezi pe dinauntru din ce-au lasat altii inaintea ta, cand trecutul capata aceiasi importanta ca prezentul si viitorul, esti sigur pe calea infrangerii. Ani de-a randul, in raspar cu media si generatia mea, am citit si m-am insuflat cu ce au gandit altii, dintre cei mai mari, despre lume, carne si suflet. Dar este peste putinta sa fii intotdeauna dornic de victorii in spirit si un invins in realitate. Mi-am petrecut ultimul deceniu asteptandu-ma la o minima decenta, la o sorbitura de civilitate, la un petic de demnitate, la un gram de respect si ratiune din partea semenilor mei. Mare greseala si cumplita amareala! Cand am fost strans la colt de societate, m-am refugiat in culcusul cald si protector al sperantei ca epoca de intuneric spiritual prin care trecem este o faza trecatoare si demontabila pana la urma, ca in acest joc post-apocaliptic intalnim crampeie de umanitate. Adesea eu insumi am jucat rolul pe care il asteptam din partea intregii colectivitati, dar de fiecare data am iesit din barlogul meu cu privirea unui om de subterana, alungat de indiferenta si privirea celorlalti.

Nu incape indoiala: daca putem vorbi de “natura umana”, imi detest semenii. De as putea, as incepe maine un razboi mondial pentru a lichida aceste dejectii ale naturii. De maine toti boschetarii, toti tiganii, toate haimanalele violente, patimase, egoiste, criminale, cronofage, hoate, mincinoase, toti acesti pumni de cacat si bale amestecati cu vorbe s-ar intoarce nechemati in tarana. Nu stiu daca trecutul a fost vreodata cu adevarat surazator, dar stramosii acestor puroaie europene traind in confort au murit cand de foame, cand in propriul sange, ceea ce echilibra enorm lucrurile. Ce purificatoare sunt epocile barbare!

Dar daca ne scutim de efortul acestui concept plutitor al imbietoarei “naturi umane” si lasam lucrurile sa curga de la sine, in pofida oricarui trecut (iar prezentul nostru este infinit departat de orice trecut al altora, cel putin asa il resimt), omul pare a fi cea mai bestiala creatura de pe pamant, in modul cel mai propriu cu putinta.

Drept urmare, de fiecare data cand aud de o calamitate la televizor, de o tragedie aviatica, de un macel prin Africa, de o boala naucitoare, de o criza economica majora, de faptul ca mai bine de 2 miliarde de oameni traiesc cu 2 dolari pe zi, recunosc, jubilez. Cum mi-as putea iubi semenii in abstract cand o plimbare zilnica cu tramvaiul, printre atatea fete buhaite de betie, printre atatea priviri imbecile, printre atatea cururi puturoase, piei patate, printre atatea suflete hidoase, printre atatia morti ambulanti, printre atatea cadavre care respira, transpira si se reproduc, prin atatea g(a)uri care umilesc gandirea si ratiunea cele de mai jos imaginabile imi demonstreaza ca am toate motivele sa imi urasc semenii sau, mai bine, sa imi ramane, dupa un lung proces de parasire, complet indiferenti?

In mijlocul atator brute (nu este zi in care sa nu dau peste un batran bubos, obtuz si agresiv, peste un tanar ce ar putea trai foarte bine la gradina zoologica) care nu merita nici praful pantofilor mei, imi vine sa zic ca nu stiu de ce dracului imi mai pasa. Ravnesc la detasarea unui Yogi care merge cu transportul in comun zilnic, in mijlocul unor secaturi odioase din care nu mai ramane nici miasma. Ce n-as da sa devin un asemenea intelept!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Politice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Lehamitea de oameni

  1. Anca zice:

    De ce e articolul postat in „Politice”. Imi scapa mie ceva?

  2. paul zice:

    Subscriu…. Ce altceva as mai putea sa adaug?

  3. laura zice:

    Aloo ! Si chestia cu crestinismul …?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s