Dan C. Mihăilescu sau gluma literară

Cum mi-am permis adicătelea eu să-mi înmoi peniţa în călimara ce vegetează pașnic pe colțul mesei mele benedictine și să croiesc câteva bice peste fesele rumenii, rubiconde, planturoase și mustoase ale mai marelui nostru critic de întâmpinare, arvunit la atâtea dileme șchioapăte și humanitasuri fără urmași (dar încaltea pline de ocnaşi), nici cronicarul nu poate cunoaște. Dar, obișnuit de mult cu pospaiuri metafizice, tocăniţe de idei stângaci stângiste (și musai surprinse într-un delict sacru, într-o lezmajestate față de înaintași), brefe analize de cafenea, orgolii pusilanime și deznădeji înduioșătoare (dintre acelea ce încep cu un șerbet și sfârșesc în amuşinarea unor lichioruri levantine), m-am îndreptat spre farul nostru întru eternă bunăvestire, Dan C., pe care, cu strădanie, mă tot chinui (bag de seamă că nu în zadar) să-i imit poliloghia stufoasă, trosnetul desfrânat din buze, bâlciul de cuvinte și mixtura etern-invidiabilă de rahat turcesc cu apă.

De ani întregi îl urmăresc pe acest brav muşteriu păltinişofil și postmodernofob (dar mai cu seamă, prin consoartă, ICRofilist) cum își răcorește simțurile în varii reviste cu izuri culturale și, de fiecare dată, rămân cu vajnica impresie că om cu mai puține idei și mai lăbărţate vorbe greu s-ar zice că se mai găsește pe ici-pe colea. Ce tot jonglez eu aici catifelat cu strunele de idei ale lui Dan C. în loc să mă las ispitit de amvonul frazelor sale din care, proțăpit ca un faun, ne cadoriseşte înțelept și, din care, la final, ne lasă și cu un copil din flori: o nouă carte de articole publicate de-a lungul timpului în presa culturală de pe Dâmbovița, Mureș, Bega, Sena, Volga, Râul Târgului etc.? Dar care idei, ce judecăți când putem fi mai degrabă șugubăți fără rost și miez? De altfel, Dan C., această matroană a clicilor, ungherelor și coteriilor (îmi venea sa zic cotețe: iată un act ratat stimulator de psihanalize fără capăt) noastre literare, ne îmbie înspre pustiul dicționarelor de arhaisme și argou, în care neoaşa bădăranie coabitează cu livrescul plin de pruderie. O încântare, vă rog să mă credeți (doar nu degeaba este un îmbuibat afectat)!

Încă să purcedem la scărmănarea ipochimenului până ce și ultimul buboi va supura întru înzdrăvenire de pe trupul lui (care, de astă dată, îl umple de cătrăneala până și pe însuși demonul concupiscenţei, atotlăfăitorul între cuvinte voit cărnoase dar fără sânge): 1) deși se bâlbâie, ca un hombre indiscreto ce este, Dan C. îşi capitalizează defectul pe unul dintre cele mai imbecile posturi TV apărute din găurile tranziției românești; deși este elitist și mare degustător de cărți bune, lucrează și apare pe ecranul unuia dintre cele mai proletare, într-un sens capitalist, posturi prostdecembriste; dar lui îi place viața și vieții îi plăcea să-l răsplătească din puşculița lui Sârbu ad majorem Dei gloriam 2) Dan C. ebluisează întreaga asistență cititoare (cât o fi) cu natura sa fericită (citez din el despre altcineva, dar, ca întotdeauna, complimentele aduse altora sunt autoproslăviri ascunse: ,,hedonist reflexiv, senzual cît cuprinde şi contemplativ mucalit, nesăţios călător cultural şi tandru nostalgic”), dar ne vąduveşte de substanță, de un conținut pe măsură scăpărării din cuvinte (care întotdeauna au o formă barocă monstruoasă: un fel de băiat de prăvălie, eventual chiar o calfă supusă de băcan, din vechile mahalale interbelice plimbat pe la Biblioteca Academiei căruia îi plac enorm enumerările de nume, locuri, obiecte, eprubete, clasoare, brichete, etichete, parfumuri băbești și chipuri de nedescâlcit din dagherotipuri: genul de univers-hardughie, de bric-a-brac universalizabil cât podul de obiecte uzate din casa bunicilor – pentru cine îi are (i-a avut), desigur) și 3) prolix până la Sfântu Așteaptă, Dan C. se dedă la bârfe de budoar: bag mâna în foc că oricând marele nostru critic contemporan de cancanuri și șușanele ieftine, amestecând deliciul infantil cu detaliul cultural, ne-ar putea scrie odiseea de nimicuri în care mari oameni de cultură locali (amatori de bălăceli infame, ca tot omu’), altfel necunoscuți, sunt luați la refec de măruntul chițibuşar (și voyeurist voluptos): cum dorm, cum înfulecă, cum încalecă dosul unora sau altora (bărbați, copii, femei, naiba știe), cum râgâie și cum băs, care pe care a lins, supt, uns, spălat, plătit, apreciat, ajutat, compromis, trădat, invidiat, bârfit, potlogărit, bătut, iubit, urât, lăudat, depreciat, calominat și o mulțime de alte mari boacăne delicioase. Unde este cultura aici? Dar, mai ales, unde este acea high brow culture cu reminiscențe burgheze?

Acolo unde Dan C. scrie cu cap mă pot cu ușurință dispensa de el: orice pagină de dicționar îl depășește și îl însoțește pas cu pas. Iar acolo unde scrie de dragul unei caligrafii ce marchează golul de idei, veți întâlni totdeauna același carnaval cu oameni de cultură (care nu știu de ce ar fi mai interesanți în viețile lor private decât ultima chivuță analfabetă din cartierul Dudeşti: chiar trebuie să mă închin în fața promiscuităților nu știu cărei celebrități ocazionale ca la sfintele moaște?) mai ca prinși în pielea goală, adica în genul de bârfă clisoasă și ştirbă (cum sunt bețivii ştirbi, să ne înțelegem) pe care Dan C. ne-o livrează drept critică literară.

Mon cher, coane, boiere, mai slăbeşte-ne cu halimaua asta de tâmpenii pe care ne-o îndeşi pe gură (și pe care o spui dintr-o singură tabără – nu mai intrăm în prezumțiozități elitiste: ști matale la ce ne referim – împotriva tuturor celorlalte, câte or fi). Sunt atâția oameni mai interesanți pe lumea asta încât tipul de umanitate grosieră cu scribălăi și scălâmbăieli cu papion, pe care îl bagi la întâmpinare, pare a fi ca umbrele din peștera lui Platon în comparație cu obiectele reflectate de la suprafață. Dar poate ca la mata Platon stă planton la Casa Scriitorilor, aruncând ocheade în farfurii, sutiene și şlițuri. Așa, ca dumitale!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Politice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s