Cele doua surse ale moralei si prostitutiei

“Societatea este cea care traseaza individului programul existentei cotidiene. Putem trai in familie, ne putem exersa profesia, ne putem ocupa de miile de griji ale vietii de zi cu zi, ne putem face cumparaturile, ne plimbam aiurea pe strazi ori ramane acasa fara sa ne supunem prescriptiilor, fara sa ascultam de obligatii. (…) Astfel inteleasa, ne putem face datoria in mod automat; si daca vom avea in vedere situatiile cele mai frevente, insasi supunerea la datorie se va defini drept un abandon sau o pasiva delasare.” (Henri Bergson, sublinierea imi apartine)

„In razbunare si in dragoste femeia e mai barbara decat barbatul.” (Fr. Nietzsche, Dincolo de Bine si de Rau)

“But the most probable,” Ulrich said emphatically, “is that morality, like every other form of order, arises through force and violence! A group of people that has seized power simply imposes on the rest those rules and principles that will secure their power. Morality thereby tends to favor those who brought it to power. At the same time, it sets an example in so doing. And at the same time reactions set in that cause it to change–this is of course too complicated to be described briefly, and while it by no means happens without thought, but then again not by means of thought, either, but rather empirically, what you get in the end is an infinite network that seems to span everything as independently as God’s firmament. Now, everything relates to this self-contained circle, but this circle relates to nothing. In other words: Everything is moral, but morality itself is not!’ (Robert Musil, The Man Without Qualities, II,1112-1113).

I.

Mi-a luat ceva timp pana sa-mi dau seama care este imperativul categoric – pentru ca, in ciuda scepticismului care se indoieste de orice mai putin de veridicitatea scepticismului insusi, putem vorbi de un imperativ categoric – al societatii noastre: fa-i altuia ceea ce placerea personala te invata sa faci in viata ta. Dincolo de corul cam triumfalist al babutelor care deplang lipsa omeniei pioase de ieri in dauna neomeniei preaomenesti de azi, hedonismul actual nu are aparenta a ceva cunoscut in trecut. Placerile urmarite de societate in ansamblu si felul in care suntem educati sa le urmam are ceva iluzoriu si de la sine inteles: existenta dusa intre munca, supermarket, mall si carciuma exclude distractia senzoriala a placerilor crude. Ati vazut pe cineva cultivand sau pronuntandu-se in favoarea delicilor, nicidecum patologice, de a-i domina pe altii, de a gasi satisfactie din a-i chinui? Si ca sa ducem lucrurile pana la capat: ati intalnit vreun proroc al placerilor fizice practicate zilnic cu osardie in mass media, acest camp social al obisnuitelor si deprinderilor nutrite de noi intre noi insine? Nimeni nu-i cere nimanui mai mult decat morala cotidiana a consumului limitat, generat, rationalizat si filtrat de institutiile invizibile ale statului modern. Chiar si atunci cand ni se spune ca in viata privata (obiectul de predilectie al marilor tiraje gazetaresti) putem practica orice morala preferam, setul de asteptari este comandat de privatiuni si necesitati materiale, poate intaia sursa a moralei noastre. Nu numai ca nu putem bea mai mult decat poata indura trupul, dar betia ca distractie sociala isi are limitele sale acceptabile (iesiri in oras in weekend, petreceri adolescentine, dineuri oficiale, reuniuni de familie) asupra carora planeaza mana invizibila a celorlalti si a judecatilor lor, circumscrise de obiectivanta admisibilitate sociala. Iar institutia centrala care a remodelat placerea, pierzindu-si conturul traditional dar pastrandu-si insidios forta simbolica, este noua familie, eliberata de tata, bunici, pana si chiar de nepoti in favoarea unor cetateni consumatori cu drepturi si obligatii mutuale de a-si face unuia pe plac dupa placul general. Si in orice activitate a loisirului ceilalti traseaza, dicteaza prin gesturi marunte, muteste.

Poate ca nimic nu ma face sa rad mai tare decat felul in care sexualitatea, ca resursa pare-se infinita de placere, este sedata social azi. Ce hohote de ras rabelaisiene imi trezeste arhitectura regulata formata din psihologii de duzina scriind la rubrici oarecare de sex, din productiile hollywoodiene siropoase in care sexul se lasa sugrumut de o dulcegarie naiva si felul in care pornografia (imaginea neutralizeaza praxisul facandu-l neutru moral, dar nu-l poate inlocui, ceea ce in continuare il plaseaza in imoralitate) devine cea mai agresiva forma de sexualitate tolerata social. Iar prima fiinta sacrificata pe altarul perversitatii de toti consimtita (devenita fapt medical: de cate ori nu ati fost informati de altii, mereu altii, ca masturbarea elibereaza nu stiu ce hormon al fericirii, de cate ori nu vi s-a prescris o cura de sex pentru a va feri de cancer la prostata, nevroza, tulburari psihice etc.?) este nimeni alta decat prostituata.

II.

Nu de putine ori mi s-a dat sa intalnesc si sa aud despre parinti care isi trimit progeniturile la petreceri cu prezervativul in buzunar, fiind mustrati a priori cu privire la pericolul BTS-urilor. Acestia sunt adesea oameni respectabili, cu meserii ce tin structurile sociale bine cusute impreuna. Nu rareori mi s-a intamplat sa dau peste mame si tati, proletari si profesori universitari laolalta, care isi sfatuiesc adolescentii sa aiba multipli parteneri sexuali pana se vor “aseza”, probabil intr-un indefinit viitor al varstei de peste 30 de ani, cand se presupune ca varsta adolescentei este incheiata. Desi mijloacele materiale de a aboli marele tabu al incestului si al pedofiliei exista deja, educatorii de duzina ai familiei actuale pastreaza o repulsie fata de aceste practici nu dintr-o conditionare genetica sau din frica vis-a-vis de o interdictie sacra, ci pur si simplu ca de acest soi de placere societatea este in continuare degrevata.

Si totusi, cu toate ca atatea mame isi invita fiicele sa fie curve prin capuirea materiala a unor barbati potenti material si in ciuda faptului ca tanarului mascul adult i se induce sa isi intretina material amantele (semn al distinctiei si al fortei deopotriva: barbatul este cel mai bine integrat social atunci cand banii sai ii deschid o paleta larga de optiuni sexuale), in ciuda faptului ca cele mai multe relatii pasagere (osciland de la o noapte pana la cativa ani, logica fiind aceiasi: fie placerea fizica consumata succint, fie placerea fizica si psihica – romantica – careia ii atribuim convenabil un timp mai lung de gestatie si finalizare) sunt paradisul si infernului amorului contemporan, cea mai condamnata functie sociala este cea a prostituatei ca meseriasa.

Intre prostitutia oficializa(n)ta, familiara si familiala deopotriva, ridicata in slavi de o intreaga industrie a divertismentului moral si prostituata platita la ora, ca un muncitor oarecare, se casca o imensa prapastie. De cate ori nu vi s-a dat sa auziti stigmatul aplicat asupra clientului bordelurilor, nu in calitate de client (cum ar trebui luat), ci de fiinta umana: intotdeauna fie bolnav (un barbat sanatos si normal la cap isi poate gasi o partenera sexuala fara sa plateasca), urat (un fizic acceptabil nu poate apela la escorte), fara respect de sine (ce umilitor sa platesti o femeie in bani cand o poti face prin cadouri, ca intr-un precapitalist troc, cum se intampla), incapabil sa cucereasca o femeie (mandria celui care adaptandu-se la cerintele sociale prin arta de a seduce – o suma de plapande replici frizand prostia si umilinta, intotdeauna antispotane si prefabricate – nu este nevoit sa plateasca pentru presupusa sa incapacitate de a comunica si a de convinge), ba chiar golit de suflet, sentimente si simtiri (unde sunt momentele romantice din filmele cu plimbari de mana in parc, frisca de pe nas, patrunjelul de pe dinti si alte insemne simbolice ale intimitatii morale?), o bestie cinica (imoralitatea sa avand totusi ceva vetust)? De cealalta parte, prostituata aduce cu imbinarea babilonica dintre o vrajitoare stapanita de nimfomanie (oarecum incitanta exterior) si o faptura decazuta (drogata, abrutizata, dereglata psihic, victima pestilor si a dominatiei masculine). Este aproape inacceptabil pentru simtul comun ca intre un client si escorta se stabileste un raport similar cu cel din universul mental al filmelor pentru adulti, cum, din nefericire pentru morala oficiala si atat de tematoare in a-si pastra secretul in ochii lumii, se intampla mult prea des. Cum, vor zice piosii hedonisti, sexul poate fi redus la o meserie, cum, pana si placerea noastra cea mai ferita, care trebuie denegata social pentru a nu i se fura din intensitate, se preteaza la un schimb ordinar intre cerere si oferta?

A doua sursa a moralei este frica generala de a incalca limitele placerii admise. Desi reificat, actul sexual platit are ceva din libertatea de a utiliza si de a abuza ceea ce detii, chiar si temporar. Odata supusa schimbului monetar, o placere devine o proprietate (pana la finalizarea consumului, nu are a face) a consumatorului, iar restrictiile simbolice ale societatii isi pierd eficacitatea. Valul de mistificare al mass mediei si al burghezului de rand scelerat se lasa inlaturat de aceasta subversiune economica a unui domeniu care se doreste a fi non-economic pentru a nu-si trada influenta coplesitoare asupra tuturor celorlalte schimburi economice (ganditi-va cate bunuri de consum nu exploateza in exces sexul). Cine vrea sa rapeasca prostitutiei oficiale aura sa protectoare, minciuna gaunoasa a asteptarilor subintelese daca nu prostituata traditionala, care, departe de a nu-si domina pornirile si de a nu oferi ceea ce se asteapta de la ea, reduce la un competitor de mana a doua atatea si atatea ramuri ale pseudo-servicilor sexuale/surogate erotice, cele care amana si intensifica asteptarea placerii?

Ispita placerilor constiente ale oricarui consumator rational este aceea de a refuza abandonul in bratele mirajelor societatii de consum. Dialectica client-escorte submineaza si arunca in derizoriu temperatura scazuta a sexului trait de toti. Nu-i de mirare ca tocmai prostituata neconvertita este personajul pozitiv cel mai absent din cinematografia recenta. Despre ea se pastreaza intotdeauna o tacere rasunatoare.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Politice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s