Dezgust 3

Cat de mult imi place Flaubert atunci cand detesta subtil tot fastul mincinos al lumii sale, compusa din aceiasi burghezi mizerabili ca si cei de azi.

„Avea acea paloare minunata care da semintiilor focoase ale Sudului ceva din maretia marmurelor. Statura lui puternica era stransa intr-o tunica scurta de culoare inchisa; un mic pumnal sculptat ii juca saltand pe coapsa stanga. Arunca priviri galese, aratandu-si dintii albi. Se spunea ca o printesa poloneza, auzindu-l intr-o seara cantand pe plaja de la Biarritz, unde-si calafatuia salupele, se indragostise de el. Se ruinase din cauza lui. O parasise pentru alte femei, si faima asta sentimentala nu facea decat sa-i sporeasca reputatia artistica. Diplomat, cabotinul avea grija ca in reclame sa se strecoare intotdeaua o fraza poetica despre puterea de vraja a persoanei sale si sensibilitatea sufletului sau. O voce frumoasa, o nezdruncinata cutezanta, mai mult temperament decat inteligenta si mai mult patos decat lirism izbuteau sa dea oarecare valoare acestei minunate firi de sarlatan, in care era ceva de frizer si de toreador.”

(Madame Bovary)

P.S. Cum recunosteam mai sus, am in comun o anume sensibilitate cu Flaubert: sila fizica fata de calp si jeg. Mai cu seama fata de mizerile spirituale, pe care le simt si la care tin. Nu mica mi-a fost scarba cand, dornic sa vad ce are de spus Marios Vargas Llosa in cartea de critica dedicata lui Flaubert (mea culpa), peruanul imbuibat de esteticism si de cult al cultului literaturii se apuca, lovit de vreo manie pe care sigur Flaubert ar fi detestat-o, sa vada in Emma Bovary farmecul femeii care matura pe jos cu valorile lumii burgheze, intrupare a sexualitatii eliberate, care cauta scapare in simturi. Nimic mai murdar si mai nedemn de pana lui Flaubert: Llosa, nu la tarfe de lupanar se gandea bietul francez, pe care le cunostea prea bine! Emma, parodie a eroinei romantice si a proastei educatii pioase data tinerelor fete de pension din Franta celui de-al Doilea Imperiu, un fel de Don Quijote hipersexualizat, bolnava sufleteste de prea multe himere culese din cartile epocii, cauta exact inefabilul in iubire (varianta contemporana a Emmei Bovary ar fi, mutadis mutandis, tinerele care se uita in exces la telenovele si se asteapta la randul lor la printi cu suflet pur si dezinteresati, in numele iubirii). Daca o rodea instinctul si atat, Emma ar fi sfarsit in desfraul sec, fara vise, fara anticipari, fara asteptari, fara acea sacralizare catolica a emotiilor ei sexuale. Flaubert nu se lua de Biserica (mai degraba preotul conformist si scarbos de mediocru, preotul de tara cumsecade si burghez, pare obiectul Bisericii dispretuite de Flaubert) si nu o facea nici pe Sade, ci confirma rolul de stimulent suprasensibil al simturilor pe care il juca religia in educatia gregara a vremurilor. Si, in plus, ceva necrutator, ceva murdar ca o pata neagra, pietrificata se gaseste la tot pasul in descrierea Emmei de catre ea insasi: cea mai intelectuala din roman, cea mai dornica sa-si depaseasa conditia, dar cea mai imorala, cea mai ticaloasa in ciuda valatucilor morbizi din mintea ei, pe care, daca ii iei in serios, confirmi aceleasi afinitati cu universul delirurilor romantice. Ce se desprinde din lumea kitsch si mediocra a lui Flaubert, un scriitor plictisitor pentru gustul cititorului de azi (dar apasator de monoton prin atmosfera pe care o respira figurinele din romanele sale), este sila fata de minciuna, duplicitatea, conventile false, atotputernica si clisoasa imoralitate (care nu are nici o legatura cu morala burgheza) din viata locuitorilor din Yonville.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Lecturi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Dezgust 3

  1. paul zice:

    Un text excelent, redactat sobru, cu siguranta celui care stie ce spune.

  2. laurapanait zice:

    E scandalos ! E scandalos ce se intampla !
    Cand am citit recenzia la Fetitele lui Montherlant mi-am spus ca ti-a fost greu sa spui despre personajul Costals – atat de bine analizat – ca este odios, atat de mult ai empatizat, atat l-ai inteles….aplaudat….Si oricum observatia aceea suna ca o concesie scolareasca. Daca ai stii cat m-a revoltat dispretul gratuit cu care priveai femeile lui Costals, caci le priveai cu ochii lui. Nu-mi pasa ca asa le-a creat MOntherlant, imi pasa ca tu il aprobi deplin. Ca te complaci sa fii autorul pentru a doua oara a unui cinism gratuit chiar daca genial. Pana la urma nu devine searbad ca toate personajele feminine sa fie paiate lipsite de suflet, proaste si ”blestemate ontologic sa se lipeasca cu totul de barbat” ? Si lasa-ma cu explicatia genului literar!
    Pai tu esti in stare sa faci dintr-un sentiment fumos cum e dragostea – un blestem ontologic ! Tu si nu Montherlant! Costals nu iubeste nu pentru ca nu are pe cine ci pentru ca este incapabil, sec sufleteste.
    Tu il ridici la rangul de singur individ realist si cobori toate femeile la stadiul de starpituri umane.In fine, tu sau Montherlant, ca nici nu mai vad de furie!

    Eram chiar curioasa daca ai avea vreo intelegere pentru sufletul feminin. La Madame Bovary m-am gandit. Si iacata mi s-a implinit dorinta! Am aflat ceea ce ma temeam sa aflu. Ca nu, nu ai pic de empatie pentru femei, nu de alta dar nu esti capabil ! Privesti sufletul ei ca pe o piatra taiata. Fie sex animalic si atat. Fie sentimente ridicole, vagi, prostesti, ratate.Niste umbre undeva departe.Simplist ca-n piatra seaca.
    Tu crezi ca femeile n-au si carne si suflet, spune drept. Daca sunt bune la sex sunt curve; sau nu si atunci sunt ridicole sentimentale . Oricum nu oameni completi.
    Pentru tine tot ce insemna ” vise, anticipari, asteptari, sacralizare catolica a emotiilor ei sexuale” are corespondenta moderna a unei telenovele! Pentru ca mai sus nu exista ! Nu pentru femei.
    Dar cum de-am uitat de analiza ta asupra Annei Karenina? Cum sa fi fost altceva aici ? Nu e doar vorba de dragostea unei femei?
    Acum pentru ca-s furioasa am sa-ti mai spun ceva. O rautate. De cate ori iti citesc misoginismele si ma necajesc, ca nu pot altfel, la urma ma consolez cu gandul ( urat de altfel….) ca lasa…..cineva care gandeste asa ca tine, nu-i fericit ! E urat din partea mea, e ca si cand ti-as dori raul, dar nu ma pot abtine! Resentimentul e prea mare. Nu-s piatra sa nu ma revolt. In fond tu singur ….

  3. Vicuslusorum zice:

    Of, of, ah, ah… sa stii ca nu mai departe de acum un an-doi – sa lasam acest interval – eram un barbat indragostit si iubitor… nu numai ca eu credeam in dragoste si sensibilitatea femeilor, dar adoram sufletul feminin pur si delicat, ma rog, stii tu la ce ma refer… sufletul de reverii al femeilor… dar apoi, viata m-a lovit in fata… am capat o rana, astazi cicatrizata, din ale carei suferinte am invatat cat de mult ma inselasem… cat de constient sunt ca sunteti doar trupuri si meritati sa fiti judecata ca niste obiecte… nu de alta, dar nu acordati nici o consideratie barbatului sensibil, dragastos, visator, stii tu… si nu va condamn pentru asta: sunteti in bloc fascinate de puterea si erectia de taur a barbatilor… de forta, de tupeul, de aerele sale de stapan impenetrabil, de madular totemic…

    Glumesc, tu sigur nu esti astfel si sunt destule femei cu suflet pe lumea noastra… dar celalte, niste animale satisfacute… ca si barbatii care le-o trag…

    Sper sa te fi speriat de-a binelea cu „misoginia” mea (oare?) si, cu scarba, sa intorci spatele blogului meu… pentru binele tau… of, of, of…

  4. laurapanait zice:

    Conform dictonului ”sa moara si capra vecinului”, daca tu nu iubesti nu lasi nici pe altul sa iubeasca. Tot ce e legat de ideea de dragoste a femeii trebuie denigrat. Si Anna si Bovary, si cele pe care le-ai avut si cele pe care nu le-ai avut tu si le-au avut altii. Ai o placere diabolica sa distrugi totul. Obositoare pentru altii pana la urma. Pentru tine, care o traiesti, nu ?
    ”Cele mai crancene si ascutite capitole, cele care sunt sufocant de romantice si care inabusesc ratiunea, sunt cele in care Anna si Levin sunt fiecare in culmea dragostei.”
    Daca ai putea ai interzice ideea de dragoste prin lege. Daca nu ilegala ai decreta-o macar de prost gust.
    Pana la urma cine are aere de stapan ?

  5. Vicuslusorum zice:

    Ma jignesti. Tu chiar iti imaginezi ca as condamna ceva care imi este necunoscut? Cat de ordinar ma imaginezi? In fine, nu stiu ce vrei de la mine, dar te inflamezi aiurea. Nu ma cunosti, deci ce doresti? Vrei sa imi dovedesti ceva?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s