Melancolie

Sunt clipe in care o tristete nedeslusita – prevestita de aprehensiuni ascutite – si fara temei ma patrunde ca o ploaie de vara, soaking me all the way. Atunci devin slab, fragil ca un portelan de Saxa, si doar doua ganduri ma chinuie la fel de intens: acela ca nu imi inteleg semenii, ca sunt vesnic despartit de ei de un zid translucid si cu atat mai infiorator, ca sunt un nerealist evadat in carti, ca nu am acces la umanitatea celorlalti si ca a mea nu inseamna nimic, si, apoi, al doilea gand care imi zice ca peste tot domneste moartea si intunericul. Ca totul e zadarnic, chiar si femeile care dau rod, cele care care sunt viata insasi, amestec de suflu si putreziciune. Ce terorizante, ce grele si ce bantuitoare sunt aceste tristeti in care ma regasesc greu si plutitor, aspru si bland, salbatic si cuminte. Atunci cand ies frant din ele ma simt sfarsit si proaspat totodata, ca cineva care s-a pierdut pentru bucuria de a se regasi: si singura imagine care ma bantuie si nu imi da pace este ca trebuie sa scriu, de parca o forta incontrolabila, un blestem si o magie negre, ma imping aici, sa ma revars in scris pentru a pastra vie lumina.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Triviale și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s