Sehnsucht

Care este fisura dintre copilarie si maturitate, linia demarcatoare si friabila dintre acum de odinioara si ieriul de azi? Repetabilul si disconfortanta monotonie a clipelor. Virginitatea si puritatea senzatilor, imaculata lor conceptiune sunt farmecul copilariei. Prima privire aruncata asupra lucrurilor: mai miezoasa si mai intensa decat celelalte. Dar care sunt celalalte? Sa mergi pe aceiasi strada in care te intalnesti cu starile de spirit de acum 10-15 ani – de parca te-ai duplica pentru a-ti sublinia inconsistenta – cand lumea parea noua, te perplexeaza in doua directii: 1) banalizarea emotiei princeps, la care ai acces exterior dar, prin rutinare, o ucizi interior 2) dezcentralizarea unicitatii: eu ma aninam de speranta ca fiecare senzatie a copilariei mele este fara precedent prin reprezentarea pe care i-o dadeam, iar acum aflu ca nu sunt primul si ca atatia au gustat pana la satietatea din acelasi fruct. Prea multe unicitati ucid unicul. Atunci experimentezi inca nebanalizatul: excese tembele, dar proaspete in prima faza, caderi morale de care nu stiai, dar efemere, reiterabile… Ce cautari, ce gust amar in cerul gurii.

De-as putea invidia pe hoinari, pe nomazi, pe cei care isi schimba locul o data la cativa ani. Dar a nu te aseza in nimic, a nu prinde radacini pentru a le deplange mai tarziu neprezenta, este inca o asezare nefolositoare. Intre tortura unei singuri origini care nu putea fi mai mult de una si multimea vida a flotantului in cautarea oricarei origini. Ce paradox.

Hotarat: nu sunt un om al secolului trecut. Traiesc doar cand am in mine energia veacului al XIX-lea. Citind in transportul urban Tender is the night m-a cuprins moleseala, vertijul hitchcockian, sfarseala de orice inseamna modern, modernitate, mondenitate, moda, modernizator si, indeobste, superfluul din mintea unei modiste.

De ce sunt atat de incapabil funciar sa degust depresia si experimentalismul, tehnologicul si SF-ul? De ce ador clasicul, volubilul, barocul, vitalitatea, scrisul in exces, verbozitatea, simetricul, asezatul, chiar si atunci cand intentia este aceea de a distruge? De ce sunt astfel si nu ca generatia mea?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Triviale și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s