Golemii

Intelectualii: de departe cea mai sălbatică, mai perfidă și mai frustrată categorie socială scoasă din malaxorul revoluției industriale. Cu instincte de lumpeni și prolicşi ca ultima spiță de aristocrați peticiți și hămesiți, intelectualul își face loc pe scena societății prin violența ideilor. Dacă apostrofează, sugrumați din amvonul călduț (dar incomod social: prea multă izolare la masa gloatei, unde intelectualul năzuieşte să-i stea în cap) al unei cariere universitare, intelectualul își ține colții ascuțiți sub gingiile protectoare ale notelor de subsol. Feriți-vă de infinitele lor note lor de subsol, de finalul cărților care ascund șantierul dezordonat al altor sute de cărți-virus, de chițibuşeala de neguțători care numără cuvinte ca alții arginții, de trimiterile lor într-o doară, care îi demască ca fiind mai fioroși decât oricum sunt! Intelectualul academic are doi ficați tari și aceștia hiperexcitați: cu unul scrie cărți (nărav pe care îl are în comun și cu ultimul dintre intelectuali, intelectualul-gazetar), iar cu celălalt disecă mormane de cărți, pe care le încorporează atavic – ca de nicăieri (dar de unde!) – în edificiul propriului său turn Babel. Nici ultimele silabe nu sunt inocente, nici cele mai microscopice virgule nu sunt croite altfel decât să împungă, să smulgă nervi, să paralizeze simțurile, sa inoculeze întâi plăceri pentru a stoarce icnete mai târziu: seducător și vrăjitor ca un saltimbanc, intelectualul este dublat de un canibal mâncător de ființe imaginare. Nimic nu-l va opri până nu își va devora cititorii – ei ciugulesc din sufletele celor ce le cad în mreje ca unii pescăruși din carnea moale a unei scoci, dezghiocate pe nisipul arzând al vieții. Dacă nu sunt din rândul academicienilor – arvuniți la câteva bordeluri de interes public, din cele care eliberează diplome, consiliază și îndrumă națiuni și glorioase companii plutocratice, dar și gălăgioase campanii militare –, intelectualii devin din arhitecți de închisori splendide, rozătoare uzurpatoare: strecurându-se prin orice cotlon de ziar, intelectualul se coboară la public, apoi umectează colțurile editurilor, se lăfăie curtenitor pe tarabele de cărți, se prostituează pe rafturile si mesele cu prospături din librării, prefăcându-se că, oferindu-se aşa de ușor, victima nu va sesiza câți bacili de idei, câți streptococi abstracți – la care nu ar fi avut pe vecie acces –  le vâră intelectualul, pe căi obscur-ezoterice știute numai de un client al cartierelor rău-famate, în bietele și ciolănoasele lor căpățâne. Injecția de spirit a breslei intelectualilor – de la savanți până la belferi, nu importă – corupe țesutul lumii cunoscute cu patosul dement al invaziei lumilor necunoscute. Cine nu a aflat încă faptul că în vintrele oricărui explorator stă chircit un tiran, care abia așteaptă să-și întindă biciul pe spinările inocenților, merită pedeapsa necruțătoare de a se lăsa abuzat de ,,oamenii cărților”, cei mai cruzi, mai sublimi și mai strălucitori dintre oameni.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Politice și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Golemii

  1. paul zice:

    Iata in text sclipitor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s