Timpul

Am dus la bun sfarsit lectura anevoioasa a Convorbirilor lui Johann Peter Eckermann cu Goethe. Lucrarea detine o calitate esentiala, care s-a pierdut in cele mai multe carti moderne: nici urma de pesimism sau de cinism refulat. Nu gasesti nostalgie sau resentiment in demnitatea nobiliara a lui von Goethe. Nici macar rautatea, dementa, ranchiuna, egoismul compulsiv, deprimarea, promiscuitatea liber imbratisata. Din loc in loc dai peste crampeie de critica vis-à-vis de mediocritatea “burtaverzimii” germane, adica tarani, targoveti, calfe, meseriasi si alte categorii sociale ale veacului al XIX-lea, dar Goethe o face cu blandete si, cum iubea natura ca un grec al antichitatii, judecatile sale au o limpezime si o buna crestere in ele fara echivalent in literatura secolului al XX-lea.

Nu ma indoiesc ca un cititor modern grabit, incapabil sa guste in tihna nuantele, va gasi lucrarea prolixa si naiva. Il va considera pe Goethe ca pe un arogant blocat in propriul nimb, ca pe un batranel inteligent si spiritual, dar traind intr-o epoca desueta. Oricat atat adevar intalnim intr-o asemenea consideratie, problema rascolitoare este ca noua, cititori grabiti ai un veac motorizat, ne plac mediocritatea si intriga viscerala, scuipatii, bataile, indiferenta vulgaritatii sub forme lingvistice tari, nu mult departe de “burtaverzimea” mancatoare de carnati a timpurilor sale.

Dar Goethe stia mai bine decat noi ca sufletul omului nu a trecut prin schimbari radicale in ultimele mii de ani si ca nici nu va trece prea curand: chiar isi imagineaza cineva ca in spatele politetii bine temperate si a tablourilor echilibrate din Convorbiri nu gasim un spirit care a gustat si a vazut din lumea sa tot ce putea fi mai bun? Este vreo placere trupeasca care sa-i fi scapat lui Goethe? Ma indoiesc. Nu spune tot el ca oamenii talentati sunt bantuiti de demoni aprigi care nu le dau pace? Dar ce inaltator sa te exprimi in cuvinte alese cu grija acolo unde prostimea proclama galagios injuratura.

***

Cunoasteti sloganul comercial “Oamenii sunt cu totii diferiti: din fericire”? Citesc actualmente o carte simpatica si frumos scrisa, Black Sea de Neal Ascherson, un istoric englez cumsecade, dedicata peninsulei Crimeea si istoriei ei milenare in care toate marile popoare ale Europei continentale s-au perindat candva.

Ei bine, dupa cum se invata la scoala, diferenta intre oameni se dobandeste prin cultura, obiceiuri si traditii, prin eterogenitatea lor naturala dar si artificiala, prin biologie dar si prin artificiu, inteles ca produs al mintii omenesti. Nu te nasti doar diferit, ci si devii, pentru a parafraza un citat celebru. Nu suntem diferiti pur si simplu: un laborator pestrit de idei care au germinat imperii si viziuni asupra lumii rotunde si profunde l-a constituit tocmai Crimeea.

Ceea ce ma uimeste la cartea lui Ascherson este o oarecare contradictie interna a istoriei sale: ca orice bun anglo-saxon din finalul secolului trecut, Ascherson este de partea democratiei liberale, a principiului de checks and balances generalizat intre puterile care isi impart suveranitatea unui stat si chiar, desi nu atat de pregnant, a capitalismului global.

Dar Ascherson isi construieste osatura cartii pe distinctia, ce s-a repetat in istorie de la un imperiu la altul, dintre barbarie – salbaticii inferiori care vorbesc in balbaieli (barbarul este in fond un om fara limba), strainii ca suboameni si civilizatie – cei care aflandu-se in posesia unei intelegeri superioare a naturii si a omului isi intaresc intolerenta si actiunea distrugatoare fata de primii. Culmea este ca acest proces s-a desfasurat in plan mental in orice mare imperiu care s-a gasit sau a izvorat din Europa si in urma acestei evitari a sincretismului de idei s-a creat individualitatea fiecarei culturi mari. Deci diferenta specifica este prin natura sa un proces dur de selectie si de triere a unor insusiri impotriva altora. Primele se dezvolta pe locul extirpat al celorlalte. Orice hibridizari – inevitabile in incrucisarile experientei – sunt trecute intentionat cu vederea de catre o cultura aflata la apogeu. Devine clar pentru orice cititor liberal ca Ascherson descrie in termeni neprietenosi perspectiva antirelativa a trasarii lui Herodot dintre barbari si civilizati, avand in vedere ca cele doua posturi sunt preluate pe rand sau simultan de culturi vecine. Grecii ii considerau pe romani barbari la inceput, dar romanii vor reitera pattern-ul cu ocazia cuceriri galilor sau a insulei britanice.

Poate exagerez, dar nu cumva versiunea liberal-american raspandita in masele Occidentului asupra suprematiei valorilor tolerantei si ale democratiei reprezentative, care nu dateaza mai devreme de anul 1945 pentru majoritatea tarilor europene (1989 pentru cealalta jumatate a Europei), este propria noastre versiune a civilizatiei opusa barbariei? Si cine sunt barbarii? Arabii, comunistii, africanii, ceilalti, niciodata noi, civilizatii, exonerati de negativitatea valorilor diferite. Dar nu ne conditionam la randul nostru valorile tolerantei starpind adversarul intolerant? Nu suntem in mijlocul aceleiasi drame imperiale, de data aceasta americana, care separa o cultura de alta? Oare nu vom fi la randul nostru niste neintelesi si necunoscuti straini pentru urmasii ce vor avea sa vina? De ce imbratisam un stindard de parca ar fi etern cand simbolurile inscrise pe el sunt pe de o parte desarte in ochii viitorului si, pe de alta parte, glorioase in orbirea prezentului? Si oare chiar nu vedem ca optiunile noastre tari sunt ceea ce ne ofera identitatea fiintei noastre in devenire?

Exempli gratia: Anticipez ca nu este departe ziua cand se vor gasi istorici care vor scrie despre Germania nazista cu entuziasmul unor copii fata de o ciudatenie baroca a naturii. Iar noi, cei care respingem atrocitatea fenomenului, suntem inca mai aproape de momentul nazist decat ne place sa credem.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Lecturi și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Timpul

  1. paul zice:

    Si mie imi place aceasta analiza critica dar senina a libertarismului modern.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s