Don Mario

,,Plăcerea mea cea mai mare ar fi să pot turti mutra cui poftesc. E absolut nesănătos să ne înfrângem pornirile care ne impun să-i suprimam pe cei pe care-i detestăm.” (Emil Cioran, Caiete I)

De fiecare dată când observ cum răul triumfă și binele se încolăcește la picioarele mele ca o făptură jigărită, inima îmi tresaltă, beată de o crudă încântare: iată că ne putem descotorosi totuși de bine și singurul pericol este ca răul să nu fie erodat de propensiunea spre autodistrugere a răului însuși.

Astăzi l-am vizitat, absolut intempestiv, pe un tip pe care nu l-am mai văzut de mai bine de un an. A fost ocazia de a sărbători oarecum despărțirea de o ființă pe care am iubit-o nespus și care, spre necinstea ei, m-a mințit, m-a înjosit și m-a păcălit. Ce an greu a fost cel care abia s-a încheiat: poate cel mai intens sufletește din viața mea sau, în orice caz, unul dintre puținii asemănători. Sunt 366 de zile în care am frecventat mai multe localuri și restaurante decât în întreaga mea viață de până atunci, dar și anul în care am băut ca niciodată, anul în care m-am destrăbălat strașnic și mi-a plăcut să risipesc bani. Dar și anul în care am gândit cel mai adânc, până la fanatism, lumea, timpul, istoria, banii, femeile, morala, moravurile societății noastre idioate, modernitatea, zgârie-norii, locul nostru în Europa, cel de sclavi marginali, dar colcăind ireverențios de viață.

Și, iată-mă, sun la interfon și îmi răspunde don Mario, cel despre care vă spuneam, un tip la 52 de ani, angajat la o mare companie românească care se ocupă de traficul aerian, și care a dus o viață aiurită, de crai depravat: bețiv și curvar, timp de 20 de ani și-a legat viața de o femeie și de fiica ei până ce, într-o zi, sătul de reproșurile și de dezinteresul lor (dar și de banii risipiți pe plimbări și bunuri cu niște femei care nici măcar nu-l acceptaseră realmente în viața lor, nu-l îngrijau și nu-i puneau la dispoziție confortul unei familii surogat), le-a dat un termen în care să-i părăsească locuința. După ce ,,mândrele” lui și-au luat tălpășița și eu am pierdut legatura cu fata care i-a stat în casă aproape două decenii, nu am mai știut nimic de el. Imaginea la care lucraseră dumnealor în privința lui don Mario și pe care mi-o însușisem arată astfel: alcoolic ordinar cu salariu baban, incapabil să-și gestioneze finanțele, plimbat prin întreaga lume, fost mare curvar, plin de cercei juvenili, îmbrăcat ca un puști rebel, prieten cu toți golanii din cartier, în fine, un om de nimic. Îi am în cap chipul bolnav, zăcând pe un pat ponosit, îmbătrânit, suferind din pricina pancreasului, ficatului și stomacului traumatizate de traiul său haotic. Ajunsesem chiar să-l disprețuiesc și să râd în sinea mea în fața decrepitudinii sale timpurii, cu toate că simpatizam cu el atunci când făcea glume, de regulă deocheate, dar în cunoștință de cauză. Pentru mine el era vagabondul suprem, cu accentul pus numai pe laturile sale negative.

Și intru în casa în care nu am mai pășit de 12 luni. Ce lux, câtă strălucire, ce mobile de mahon cu intarsii, cât bun-gust, ce prosperitate, canapele peste tot, un pat regal în dormitor, mult lemn strălucitor oriunde îți întorceai privirea. Mă invită la el în sufragerie, care arată exact ca într-un local cu ștaif dintr-o zonă bogată a Bucureștiului. Îmbrăcat ca de obicei, într-o pereche de blugi cu modele anapoda pe ea și într-o cămașă gri curată, don Mario arată schimbat: un pic olimpian, ceva mai plinuț decât atunci când l-am întâlnit ultima oară, dar stându-i bine, gazda părea robustă, revigorată, chiar sănătoasă, calmă, echilibrată. Am zăbovit un ceas și jumătate la dumnealui și am bârfit de una și alta, despre ce a fost și nici gând să se mai întoarcă. M-a impresionat plăcut: degajat, mi-a povestit de aventurile sale la Amsterdam și cum a înnoptat la un hotel situat la doi pași de Cartierul Roșu, mi-a amintit de cele 2 miliarde pe care le-a băgat în apartament, și-a sunat șoferul ca să-l aștepte jos, în câteva cuvinte, omul emana bunăstare și desfrâu. Apoi mi-a povestit de femeia cu care trăiește de câțiva ani, fostă amantă și actuală prietenă, o tânără coafeză de 26 de ani cu care se simte bine, dar în care nu are încredere și care – mister hipografic – tânjește la un copil. Îmi imaginam ce curviștină arătoasă trebuie să fie! Liniștit și afabil, don Mario aducea cu un zeu obosit al plăcerilor acestei vieți. Ochii exprimau o limpezime și un echilibru nepotrivite amurgului de afară, dar pesemne că l-am prins eu în relache.

Și atunci mi-a picat fisa: priviți la un om care a făcut nenumărate prostii la viața lui și cât de mulțumit este totuși. Câtă hidoșenie mă izbea cândva în el. Singurul defect rămas în picioare din trecut se referea o cantitate neglijabilă de suficiență și prostie, dar le-am trecut cu vederea în fața fastului și a farmecului golănesc pe care îl degaja.

Așa că acum pot spune în sfârșit: pentru mine el rămâne vagabondul suprem, dar câte însușiri pozitive ascunde de fapt omul care nu vrea și nu știe să se înfrâneze.

P.S. Din nefericire, aproape previzibil, Don Mario s-a stins pe 30 noiembrie 2013, la un și jumătate după rândurile așternute mai sus. Dumnezeu să-l ierte pe el și pe cei care i-au făcut rău vreodată.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Triviale și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Don Mario

  1. paul zice:

    O istorie care mi-ar fi placut sa continue. Sper sa o reluati. Omul pare sa fi trait bine si interesant, dumneavoastra scrieti bine. Asemenea povesti sunt nepretuite. Oameni ca acesta trebuie cultivati…

  2. vicuslusorum zice:

    Din nefericire, aproape previzibil, Don Mario s-a stins pe 30 noiembrie anul acesta. Dumnezeu sa-l ierte pe el si pe cei care i-au facut rau vreodata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s