Elitism

Rasfoiam degajat autobiografia lui George Steiner, un excelent critic literar anglo-saxon (poate la fel de colosal in spatiul academic ca Harold Bloom), si m-a surprins un capitol de la mijlocul Erratei in care Steiner despica firul in patru in chestiunea elitelor culturale. Ca orice carturar de dreapta, Steiner deplange mediocritatea si gregaritatea cetatenilor din marile democratii capitalist-liberale si lauda cultura clasica, construita vertical, si, practic, nulitatea ei ca exponent social in democratiile de masa (prin contrast cu democratia antica, cea a unor cetateni liberi egali intre ei, o mica bucata din corpul social, inegal in sine).

Numai ca, la un moment dat, Steiner, straluminat de o epifanie, il face praf pe individul care patrunde in cultura cu vocatia unui sportiv concentrat pe rezultate si scoruri: “Chiar si un profesor, un expozant sau un critic carora le lipseste geniul creator, dar care isi dedica existenta reprezentarii si perpetuarii lucrurilor reale, sunt fiinte infectate (Krank an Gott). Ratiunea pura, cercetarea analitica, acel libido sciendi ce indruma constiinta si motivatia catre abstractizare, catre singuratate si erezie reprezinta cancerul spiritului. El se dezvolta si poate chiar distruge tesuturile normalitatii pe care le intalneste in cale. Dar cancerul nu este negociabil. Aceasta e problema.” (p. 153)

Porecla din cetate data ipochimenului de mai sus este intelectual. Nu-i de mirare ca este fiinta pe care o dispretuiesc fara drept de apel: intelectualii sunt ca zarafii din templu pe care Hristos ii inlatura cu furie, sunt cei care fac negot cu idei, cei care expropriaza halci din gandirea creatorilor si le vand la pret redus pentru a se imbogati si a-si mari cota simbolica pe piata ideilor. De aceea Romania are acum atat de putini creatori si atat de multi intelectuali.

Si cand iti aduci aminte ca elita este un alt cuvant autolegitimator inventat tot de ei (putem vorbi de elita castravetilor judecand dupa lungimea si grosimea lor?, comit vreo impietate daca pretend ca elita celor mai buni chelneri este tot una cu cei mai fasneti, mai simpatici si mai prompti dintre ei?), incepi sa ii dai dreptate lui Cioran care spunea undeva in Caiete ca de fiecare data cand intr-o convorbire aude cuvantul elita este constient ca discuta cu un idiot.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Triviale și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Elitism

  1. Andrei Albu zice:

    Cioran se insela, si este el insusi pasibil de o acuzatie de idiotenie. Caci, dupa cum spunea un personaj din Symposion:

    „Orice actiune e de asa fel, ca prin firea ei nu e nici laudabila, nici rusinoasa. De pilda actiunea pe care o facem noi acum, de a bea, a canta sau a sta de vorba; niciuna din aceste actiuni nu e frumoasa prin sine insasi, ci isi capata acest epitet numai din chipul cum e savarsita.”

    La fel e si cu actiunea de a folosi intr-o convorbire cuvantul „elita” – caracterul actiunii imita tocmai caracterul celui care o savarseste. Daca omul este zdravan la cap, si respectiva actiune va fi savarsita astfel incat folosirea cuvantului sa fie fireasca si justificata. Daca este un idiot, va folosi cuvantul pe baza unor tipare de comportament mintal care i-au fost inculcate, si pana la urma senzatia pe care o avea Cioran nu era ca omul a folosit cuvantul gresit, ci ca a facut-o mecanic, ca este robul unui curent de gandire.

    Poate ca s-ar cuveni o traducere mai buna a citatului din Steiner (sau poate o explicare a lui), pentru ca e cam neclar.

  2. Vicuslusorum zice:

    Andrei, cu tot respectul pe care ti-l port, ai luat-o grav pe aratura. Ce avea Cioran in minte si am si eu este o interpretare banala a ce inseamna elite – adica elite economico-financiare, politice, altfel formulat un grup restras de lideri ai unei majoritati, proclamati prin bani si functii si care exercita o dominatie manageriala si/sau birocratica fata de supusii lor. De aici, celebra iron law of oligarchy a lui Roberto Michels. Nu intru in chestiuni de political science sau de sociologie a elitelor. Dar, dupa cum banuiesc ca observi, acest sens al elitei este o solidaritate de clan a celor care se gasesc in varf. Sunt elite si in fotbal, tenis sau in orice sport de regula. Sensul de elita la nivel social implica puterea unor indivizi care detin anumite insusiri intr-un grad extrem – bogatie, functii politice inalte, influenta administrativa. Seful de la Gazprom si inca 2oo de potentati uriasi sunt o elita financiara. Liderii Germaniei si ai Frantei formeaza o elita politica europeana. Et caetera.

    Pana si oamenii de stiinta sunt organizati administrativ in universitati cu capital propriu/de stat si se lupta pentru adevarul stiintific cu alte centre universitare, dar elitele sunt organizate totusi academic in niste „corporatii”. Nu zicem „elita biologilor din SUA”, ci ceva in genu’ „cei mai reputati biologi din Ivy League” sau „cercetatorii de la MIT au descoperit…”. De aceea cand o voce pioasa (din clasa de mijloc) se declara ravasita de un om pentru ca apartine unei elite este ori un frustrat ca nu face parte din grupul restrans, ori un idiot fiindca admirand confera celui care domina si mai multa dominatie asupra mintii sale, naive si supuse totodata. Deci Cioran avea dreptate, doar ca este laconic.

    Dar ce elite sunt acele din arta sau filozofie sau poezie? Cand apare clanul sau solidaritatea de grup in chestiuni de spirit? Putem vorbi de prietenii sau de influente reciproce, dar nu de grupuri omogene care lupta sub un stindarad comun. Partidele politice se infrunta pentru a se afla la guvernare, preotimea pentru Biserica, savantii pentru mediul universitar de care tin, industriasii pentru their enterprise… Dar intelectualii ca elita autoproclamata in numele a ce se constituie? Ii vezi pe Byron si Wordsworth defiland sub acelasi steag sau stand la masa celor mai mari poeti ai lumii unde hotarasc in comun soarta poeziei mondiale? In arta avem mari individualitati, creatori, nu imitatori care ataca si mananca in haite. Stii ca Tolstoi a refuzat sa participe la dezvelirea unui monument dedicat lui Puskin doar pentru Dostoievski se afla printre scriitori invitati? Sau ca atunci cand Marcel Proust l-a intalnit pe James Joyce in Paris amandoi s-au simtit penibil unul in compania celuilalt? Nu exista lacrimi la aceiasi tribuna intre personalitati puternice.

    Si in acest sens intelectualitatea omogena este ceva cu miros dubios, ceva indoielnic, duplicitar si fad, mai ales ca un creator autentic nu se inregimenteaza. Poate un membru al Uniunii Scriitorilor ca sa se odihneasca la vila de la mare a Uniunii 10 zile in august, dar sunt toti scriitori creatori?

    Apoi pasajul pe care il citezi este un indemn la excelenta in orice intreprindere umana. Nu faptul de-a injura constituie in sine o valore, ci cat de bine sau de rau injuri. Daca alergi nu este bine sau in rau prin insusi actul alergarii, ci e bine daca alergi cel mai rapid pe distanta x si rau daca alergi foarte greoi pe aceiasi bucata de pamant. Dar ce legatura are desavarsirea in orice activitate cu elitele? Elitele se constituie social in numele unei puteri pe care o exercita asupra celor mai multi. Bill Gates nu este un elitist pentru ca a creat cel mai bun sistem de operare din lume (ar putea fi un informatican genial, but it’s debatable), ci ca apartine unui numar restrans de multimiliardari care detin o industrie – influenta sa este proportionala cu putere sa. Doar in acest sens apartine unei elite.

    Modelul tau elin este de dinaintea elitelor din sociologie. Este superb, dar in afara discutiei din postul meu.

    Iar intelesul de rand al elitelor la romani este unul social, cum este normal pana la urma. Nimeni nu il considera pe Marean Vanghelie un individ de elita (nu are nici o calitate personala iesita din comun in aceasta privinta), dar nimeni nu o sa conteste ca apartine unei elite politice si ca are putere de decizie asupra treburilor administrative ale unui sector de 400.000 de locuitori, ceea ce il aseaza in varful unei piramide. Ramane lider, oricat de prost si de mana a doua ar fi.

    Din nou, Cioran a inteles bine idiotenia celor care au cultul elitelor.

  3. Andrei Albu zice:

    Omule, tu ai luat-o pe aratura rau, rau de tot. Faptul ca un om face uz intr-o convorbire de cuvantul elita nu implica faptul ca respectivul este idiot. Cioran comite o flagranta ‘generalizare pripita’. Chiar nu se intelege asta din comentariul meu precedent?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s