Perplexitate

Sunt constrans de imprejurari sa ma foiesc in multe cercuri. Sociabilitatea mea este innascuta. Si sunt siderat de un fenomen curios: daca educatia si nivelul material ar trebui sa conteze covarsitor in evolutia unui individ pe scara societatii, ceva s-a stricat in acest sens in prezent. Ma uit in stanga si-n dreapta: cum este posibil, capitalist vorbind, ca un avocat care intoarce bine cuvintele in gura, charismatic, lucind din butonii suflati cu aur sa aiba o ingustime de minte comparabila cu a unui fochist de scoala generala, imbracat intr-o salopeta albastra murdara si ciuruita, pronuntand cuvintele impiedicat si stalcit, in legatura cu „religia, fotbalul si politica”? Nu vad ceva neobisnuit sa te alcoolizezi cu ieftinituri, sa barfesti cu samanta intre dinti vecina de palier, sa ragai si sa partai nonsalant si sa crezi ca „omul trebuie decat sa manance bine pe lumea asta” daca ai terminat doar ciclul primar, traiesti din asigurari sociale si singurul job serios pe care l-ai avut vreodata a fost acela de vanzatoare la bacania din colt cu mahalua vecina. Sunt paturi social condamnate material de (si la) prostie si ignoranta. Dar sa aud aceleasi idei impregnate de prostie la doctoranzi, cercetatori, jurnalisti, economisti, arhitecti, doctori ma umple de sila. Este dezastruos sa vad cum oameni cu scoli inalte si inteligenti nativ au o conduita morala (si intelectuala) de marimea pigmee a unui sofer de taxi. O soprana dramatica cu etica de taximetrist: cata rusine! Ca atare invalmaseala de trupuri strica proprietatea mirosului particular al fiecaruia dintre noi erodand distinctia si demnitatea naturale… Nu suntem doar par amestecat cu alt par ca pe podelele frizeriilor…