Fatalitatea pasiunilor

Cat de detestabila poate fi intruziunea oamenilor egoisti, a celor care sufera de o dilatatie a ego-ului (crizele biliare ale sinelui: ocazie de confesiuni si gemete jalnice), in momentele de respiro cand metabolismul propriu paseste mai apasat si pare-se domolit. Si nu te irita atat vibratia antenelor lor, cat pretentia morala impersonala si impresionanta ca asa se cuvine. Nimic nu conteaza mai tare in societate decat autonomia economica de ceilalti: pentru asa ceva s-au inventat banii, pensile viagere, rentele etc (dar nu creditele sau imprumuturile). A incerca sa fii stapan pe tine insuti implica a priori o situatie financiara sigura. Din clipa in care legaturile cu ceilalti se circumscriu dupa pretentii spirituale, etice, dupa asa-numitele principii, stransoarea celorlalti slabeste proportional cu absenta cauzei eficiente: o datorie in bunuri. Nici un dar fara contra-darul sau, dupa cum zicea Marcel Mauss. Ce poate fi mai demonstrativ pentru asertiunea ca orice morala este in fond capriciu hormonal amestecat cu viclenie tactica si obtuzitate utilitarista (pentru ca ratiunea placerii comune scapa din calcul) decat instanta in care ceilalti nu iti pretind nimic moral fara sa iti fi cerut si sa fii primit inainte ceva (orice) material?

Etica actuala (sau pulverizarea ei aparenta intr-o puzderie de conduite haotice) are in continuarea incrancenarea marilor incordari si a asprelor urcusuri: la ce bun sa vorbim de valori daca nu le impartasim cu altii, adica daca, in prealabil sau in simultaneitate, nu le impunem deja? Cine poate vietui pe o insula pustie in care valorile se intretin din focul care le aprinde? Valoarea se prinde de carnea omului ca un harpon: nu e doar niciodata vreun foc sacru ce isi hraneste combustia din sine. Ce ar fi un Robinson Crusoe fara capre, Vineri sau canibali? O abstractiune kantiana, un ideal de abnegatie admirabila, dar fara efect. Lantul este efectul oricarei valori, iar traiul in comun liantul sau. Caut cu melancolie si speranta in palimpsestul naturii noastre acele hieroglife ale puritatii noastre originare si gasesc totusi rudimente de naturalete cu care Cel Ascuns ne-a inzestrat si imi dau seama ca Jean-Jacques Rousseau nu a fost atat de departe de adevar pe cat l-au impins exagerarile felului sau de a scrie.

Adaugire explicativa, Ad usum Delphini (se pare ca dificultatea de intelegere este pentu cei obisnuiti sa citeasca numai ziare doar o alta obscenitate):

Textul de mai sus porneste dintr-o mirare personala. Cum Dumnezeu nu mai exista pentru cei de rand, valorile nu detin un punct abstract de echilibru. Dar aceasta situatie de dezmostenire etica nu duce la haos moral, ci dimpotriva: valorile sunt cu atat mai dure si mai prezente in viata cotidiana, cu cat resorturile lor sunt legate de obiecte, bunuri, proprietati, bani etc. Nimic nu este gratuit si valoarea pe care o atribuim unui lucru functioneaza ca o presiune simbolica care afecteaza natura noastra premoderna, precitadina, preartificiala. Iar telosul moralei actuale este de a-i face pe oameni atat de dependenti unii de altii inca ipoteza unei individualitati eliberate de constrangeri tine de o versiune antisociala a moralei. Ca atare, nimeni nu mai este natural, ci fiecare gest este o prelucrare in concret a unora de altii si vice versa. Ce era oare atat de greu de depistat in fragmentul de mai sus?!

http://sexreader.wordpress.com/2012/05/15/va-curge-n-valuri-sperma-ca-aurul-din-rhin/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Triviale și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Fatalitatea pasiunilor

  1. Ontelus Dan Gabriel zice:

    Sunt pe deplin intemeiate observatiile si reprosurile dumneavoastra, motiv pentru care mi le insusesc si va rog sa ma scuzati pentru enervarea pe care, eventual, v-am provocat-o. As indrazni doar sa remarc faptul ca, in afara temeiului onto-teologic, etica devine simpla insailare de propozitii, al caror referent este aneantizat.

  2. paul zice:

    Am sa va fac un repros cu speranta ca va va folosi. Unele din textele dumneavoastra sunt greu de citit. Acesta este un bun exemplu. Gandul dumneavoastra iese greu la iveala printre cuvinte.
    Cred ca nu v-ati hotarat inca ce vreti sa faceti cu talentul pe care-l aveti.

  3. vicuslusorum zice:

    Domnule Paul, va recomand lectura grabnica a „Adaugirii”. Spuneti ca gandul meu abia se intrezareste in textul baroc si labirintic pe care l-am scris. Eu va spun ca daca Ana l-ar citi, m-ar intelege din prima, atat de clar sunt pentru cineva obisnuit sa citeasca si filosofie (din cand in cand macar).

  4. paul zice:

    Sunteti foarte sigur pe dumneavoastra, Va felicit! Sunt convins ca Ana ar intelege „din prima” textul dumneavoastra care nu-mi pare baroc, cu atat mai putin labirintic, cat usor emfatic, cu densitate variabila si cu unele pasaje care starnesc oarecare confuzie in mintea mea neobisnuita cu plurisemantismul gandului filosofic autentic. Va amintesc ca o tanara cititoare (care nu parea deloc tampitica) nu a putut sa recunoasca o ironie pe care dumneavoastra o considerati cat se poate de transparenta. Acest fapt ar trebui sa va atraga atentia. Poate v-am luat prea mult in serios.

  5. vicuslusorum zice:

    E foarte bine ca m-ati luat serios, la fel cum procedez si eu cu Dvs. Da, scriu pretios si pedant, imi umflu textele, dar o fac intentionat. Nu stiu, eu ma intreb, cum poti gasi un text de-al meu dificil si sa pretinzi ca ai citit Ulisse sau Omul fara insusiri sau Proust? Nu fac referire la Dvs. cand zic asta, ci la unii cititori care se plictisesc la Turgheniev dar ma intreb ce pricep din modernisti? Cum descifreaza ei o aluzie, un intertext, cum gusta decriptarea borgesiana cand nu pot pricepe o aluzie fatisa pe un blog oarecare?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s