Fatalitatea pasiunilor

Cât de detestabilă poate fi intruziunea oamenilor egoiști, a celor care suferă de o dilatație a ego-ului (crizele biliare ale sinelui: ocazie de confesiuni și gemete jalnice), în momentele de respiro când metabolismul propriu pășește mai apasat și, pare-se, domolit. Și nu te irită atât vibrația antenelor lor, cât pretenția morală impersonală și impresionantă că așa se cuvine. Nimic nu contează mai tare în societate decât autonomia economică de ceilalți: pentru așa ceva s-au inventat banii, pensile viagere, rentele etc. (dar nu creditele sau împrumuturile). A încerca să fii stăpân pe tine însuți implică a priori o situație financiară sigură. Din clipa în care legăturile cu ceilalți se încadrează după pretenții spirituale, etice, după așa-numitele principii, strânsoarea celorlalți slăbește proporțional cu absența cauzei eficiente: o datorie în bunuri. Nici un dar fără contra-darul său, după cum zicea Marcel Mauss. Ce poate fi mai demonstrativ pentru aserțiunea că orice morală este în fond capriciu hormonal amestecat cu viclenie tactică și obtuzitate utilitaristă (pentru că rațiunea plăcerii comune scapă din calcul) decât instanța în care ceilalți nu îți pretind nimic moral fără să îți fi cerut și să fii primit înainte ceva (orice) material?

Etica actuală (sau pulverizarea ei aparentă într-o puzderie de conduite haotice) are în continuare încrâncenarea marilor încordari și a asprelor urcușuri: la ce bun să vorbim de valori dacă nu le împărtășim cu alții, adică dacă, în prealabil sau în simultaneitate, nu le impunem deja? Cine poate viețui pe o insulă pustie în care valorile se întrețin din focul care le aprinde? Valoarea se prinde de carnea omului ca un harpon: nu e niciodată doar vreun foc sacru ce își hrănește combustia din sine. Ce ar fi un Robinson Crusoe fără capre, Vineri sau canibali? O abstracțiune kantiană, un ideal de abnegație admirabilă, dar fără efect. Lanțul este efectul oricărei valori, iar traiul în comun liantul sau. Caut cu melancolie și speranță în palimpsestul naturii noastre acele hieroglife ale purității originare și găsesc, totuși, rudimente de naturalețe cu care Cel Ascuns ne-a înzestrat și îmi dau seama că Jean-Jacques Rousseau nu a fost atât de departe de adevăr pe cât l-au împins exagerările felului său de a scrie.

Adăugire explicativă, Ad usum Delphini (se pare că dificultatea de înțelegere este pentu cei obișnuiți să citească numai ziare doar o altă obscenitate):

Textul de mai sus pornește dintr-o mirare personală. Cum Dumnezeu nu mai există pentru cei de rând, valorile nu dețin un punct abstract de echilibru. Dar această situație de dezmoștenire etică nu duce la haos moral, ci dimpotrivă: valorile sunt cu atât mai dure și mai prezente în viața cotidiană, cu cât resorturile lor sunt legate de obiecte, bunuri, proprietăți, bani etc. Nimic nu este gratuit și valoarea pe care o atribuim unui lucru funcționează ca o presiune simbolică care afectează natura noastră premodernă, precitadină, preartificială. Iar telosul moralei actuale este de a-i face pe oameni atât de dependenți unii de alții înca ipoteza unei individualități eliberate de constrângeri ține de o versiune antisocială a moralei. Ca atare, nimeni nu mai este natural, ci fiecare gest este o prelucrare în concret a unora de alții și viceversa. Ce era oare atât de greu de depistat în fragmentul de mai sus?!

http://sexreader.wordpress.com/2012/05/15/va-curge-n-valuri-sperma-ca-aurul-din-rhin/

Despre vicuslusorum

Truth seeker
Acest articol a fost publicat în Triviale și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Fatalitatea pasiunilor

  1. Ontelus Dan Gabriel zice:

    Sunt pe deplin intemeiate observatiile si reprosurile dumneavoastra, motiv pentru care mi le insusesc si va rog sa ma scuzati pentru enervarea pe care, eventual, v-am provocat-o. As indrazni doar sa remarc faptul ca, in afara temeiului onto-teologic, etica devine simpla insailare de propozitii, al caror referent este aneantizat.

  2. paul zice:

    Am sa va fac un repros cu speranta ca va va folosi. Unele din textele dumneavoastra sunt greu de citit. Acesta este un bun exemplu. Gandul dumneavoastra iese greu la iveala printre cuvinte.
    Cred ca nu v-ati hotarat inca ce vreti sa faceti cu talentul pe care-l aveti.

  3. vicuslusorum zice:

    Domnule Paul, va recomand lectura grabnica a „Adaugirii”. Spuneti ca gandul meu abia se intrezareste in textul baroc si labirintic pe care l-am scris. Eu va spun ca daca Ana l-ar citi, m-ar intelege din prima, atat de clar sunt pentru cineva obisnuit sa citeasca si filosofie (din cand in cand macar).

  4. paul zice:

    Sunteti foarte sigur pe dumneavoastra, Va felicit! Sunt convins ca Ana ar intelege „din prima” textul dumneavoastra care nu-mi pare baroc, cu atat mai putin labirintic, cat usor emfatic, cu densitate variabila si cu unele pasaje care starnesc oarecare confuzie in mintea mea neobisnuita cu plurisemantismul gandului filosofic autentic. Va amintesc ca o tanara cititoare (care nu parea deloc tampitica) nu a putut sa recunoasca o ironie pe care dumneavoastra o considerati cat se poate de transparenta. Acest fapt ar trebui sa va atraga atentia. Poate v-am luat prea mult in serios.

  5. vicuslusorum zice:

    E foarte bine ca m-ati luat serios, la fel cum procedez si eu cu Dvs. Da, scriu pretios si pedant, imi umflu textele, dar o fac intentionat. Nu stiu, eu ma intreb, cum poti gasi un text de-al meu dificil si sa pretinzi ca ai citit Ulisse sau Omul fara insusiri sau Proust? Nu fac referire la Dvs. cand zic asta, ci la unii cititori care se plictisesc la Turgheniev dar ma intreb ce pricep din modernisti? Cum descifreaza ei o aluzie, un intertext, cum gusta decriptarea borgesiana cand nu pot pricepe o aluzie fatisa pe un blog oarecare?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s