Orice prejudecata fara girul experientei are statut de calomnie. Ca atare, ceea ce trece in ochii multora drept prejudecata, altfel spus o conceptie predecesoare faptei, are de-a face cu gratuitea unei fantezii incriminante sau a unei acuze imaginare. In schimb autenticele prejudecati au de cele mai multe ori greutatea lucrului cantarit cu migala de experientele vietii.
Si de aceea atunci cand o prejudecata apare in limbajul partenerului de dialog, intreaba-te cat este fructul acru al experientei si cat voluntarism malitios. Si sunt in stare sa fac ramasag cu oricine ca prejudecatile sunt de regula corecte si adevarate in cotidian.
Cat priveste blamul penibil de a nu gandi in preconceptii, tind sa le dau dreptate celor care sunt de parere ca acest blam este prin natura sa o imensa defavoare adusa gandirii libere. Dar in prejudiciere se gandeste mai putin decat se sintetizeaza acte, intamplari, fenomene si evenimente, asa partiale cum, de altfel, sunt.
Cine, bunaoara, a stat la coada in spatele unei tarle de tigani, stie la fel de bine ca mine la ce efort sustinut sunt supuse narile, ochii, auzul si facultatea acceptarii celuilalt. Inaintea rasismului vorbesc simturile noastre pentru noi.
Unele prejudecati asigura igiena intelectuala. Daca si cand punem totul in discutie, plasand realitatea si evaluarea ei sub semnul deplin al incertitudinii, al ambiguitatii polisemantice, aporiile dau navala. Aproape infailibile devin prejudecatile atunci cand ne sunt confirmate de propria experienta de viata: este situatia rara in care logica si irationalul firii devin congruente.
Asta am vrut sa subliniez la randul meu.