Plugarul şi moartea

Un fragment frumos şi atât de just în naivitatea sa aparentă. Cap. XXIX din Johannes von Tepl:

„Cei care batjocoresc femeia batjocoriţi să fie, aşa spun meşterii adevărului. La asta, ce spuneţi, Stăpână Moarte? Nelalocul lui este felul în care îmi batjocoriţi femeia; şi chiar de-ar fi cu îngăduinţă femeilor, e ruşinos pentru Voi şi, pentru femei, o neruşinată ocară. Nu puţine sunt scrierile de înţelepciune care spun că fără cârma femeii nimeni nu găseşte drumul norocului. Pentru că nu este puţin norocul de a avea o femeie şi copii. Călăuzit de asemenea adevăr, Boetiu a găsit împacare în filozofie, aceasta meşteră a înţelepciunii. Orice bărbat ales şi bogat în gânduri îmi poate sta mărturie pentru asta: Nimic din ceea ce struneşte bărbatul nu poate dăinui daca nu este şi o femeie să dea har. Spună cine ce-o vrea, eu ştiu asta: o femeie vrednică, frumoasă, sfioasă şi cu cinstea fără pată întrece cea mai frumoasă privelişte pământească. N-am văzut încă curaj de bărbat care să nu fie pricinuit de femeie. Acolo unde cei mai nobili se adună, ochii pot să vadă deschis ca în orice loc, la orice curte regească, la orice întrecere de arme, la orice plecare în război, femeile fac totdeauna tot ce-i mai de seamă. Cel care slujeşte femeia răspunde pentru orice faptă rea. Deprinderea pentru buna-creştere şi cinste, la şcoala femeilor se poate învăţa. Puterea bucuriilor pământeşti, femeile o au! Ele fac în aşa fel încât orice faptă de laudă sau orice petrecere sărbătorească să fie dată în cinstea lor. Pe bărbatul curajos nici o armă nu-l poate ţine la respect cum poate să-l facă o femeie printr-o singură ridicare din deget. Pe scurt şi fără dresuri: Tot ce se păstrează, tot ce se înmulţeşte şi tot ce prinde putere pe lumea aceasta se datorează femeilor. Şi cu toate acestea, alături de aur trebuie să fie şi plumb, alături de sămânţă, neghina; alături de bani buni, bani calpi; alături de femei, nefemei. Iar femeia bună nu are de plătit pentru cea rea. Să crezi ca e aşa, Căpetenie a Urgiei!”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Lecturi și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Plugarul şi moartea

  1. M. zice:

    Multumim. Poate naivitatea pe atunci nu era aparenta. Poate nu era naivitate. Ce frumos ar fi.

  2. silverman zice:

    Inteleg ca-ti faci autocritica?

  3. Vicuslusorum zice:

    Nu, inteleg ca atrag atentie asupra nefemeilor.

  4. silverman zice:

    Ha,ha,ha! Esti incorijibil.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s