Geniul si zeita – mitologizarea pasiunii

Aldous Huxley trece in mentalitatea omului cvasicultivat ca o variatiune de lectura la distopia lui George Orwell, 1984. Minunata lume noua (Brave New World), dar si adaugirea sa eseistica (Brave New World Revisited) inferioara ca valoarea romanului propriu-zis,  recupereaza o serie de teme filostiintifice care sunt straine de opera mai larga a lui Aldous Huxley, un spirit atat de pretentios in gusturile sale in materie de arta si literatura incat Brave New World este mai degraba o neimplinire a fortelor sale artistice. Pe de alta parte, avem in limba romana celelalte contributii cu greutate ale lui Huxley in literatura “transfrontaliera” a modernitatii: Barren Leaves (Frunze uscate), Eyeless in Gaza (Orb in Gaza), Point Counter Point (Punct contrapunct), The Genius and the Goddess, o colectie de nuvele Surasul Giocondei si, mai nou la editura Polirom, Doors of Perception si Heaven and Hell, doua piese de eseistica psihedelica marcate de experientele personale ale autorului insusi. Imbinarea dintre fictiunea si non-fictiunea meditativa este deja o elaborare creativa din tinerete a scriitorului Huxley.

Dar mai presus de toate microromanul pe care, in adolescenta, l-am citit cu ochii unui aborigen care se holbeaza la traiectoria unei comete furioase pe firmament, este Geniul si zeita, recitit deunazi. Am sa concentrez actiunea in cateva randuri: in anul de gratie 1951 (cand americanii, chinezii si sovieticii se luptau in Coreea inca nefracturata), un profesor de fizica aflat la final de cariera, John Rivers, ii povesteste unui prieten de aproximativ aceiasi varsta, o intamplare de pe cand era tanar cercetator in cautare de afirmare stiintifica. Candva in anii ’20, John Rivers a functionat ca asistent si ajutor al unui celebru fizician, laureat al premiului Nobel, Henry Maartens, care, in afara mintii geniale care il transformase intr-o somitate cu autoritate peste stiinta, domnea cu aceiasi ferocitate a cerebelului si peste familia sa. Sotia – a doua in ordinea intrigii – este o superba tanara numita Katy. Din prima casnicie a profesorului, Henry avea si o fata, Ruth, adolescenta in momentul in care Rivers o intalneste, pasionata de scris poezii si cu un libido in continua expansiune, dar si un baietel oarecare, spalacit si important doar ca o proiectie a celorlalti in roman. Junele Rivers, crescut exclusiv si excesiv de o mama din clasa de mijloc americana, trecuse pe la scoala dura a puritanismului anglo-saxon si la varsta de 28 de ani era inca virgin. Profesorul Maartens ii ofera gazduire in casa. De aici incolo, pentru 4/5 din povestire nu se mai petrece nimic deosebit. Suntem rapid convinsi: Katy este o super-mama si o excelenta nevasta, profesorul isi poate continua in voie cercetarile ermetice, Ruth se indragosteste de tanarul Rivers, viata merge inainte cu regularitatea unui metronom care nu da gres.

Doar ca naratorul necredibil (in intregime) John Rivers se indragosteste de Katy si aici se produce o ruptura care va tine actiune pe loc in cea mai mare parte a romanului: radacinile protestante isi pierd caracterul dogmatic (pe care Rivers le respinge spre capatul relatarii sub forma unei superstitii barbara practic odioase pentru constiinta), dar isi pastreaza vibratia epifanica, insa pagan-mistica. Nevroticul Rivers ajunge chiar sa o divinizeze ca pe a doua Venus-cu-solduri-late pe sotia savantului (aparent) rupt de lume, Katy: nu pot certifica daca suntem constransi la o reverie romantica sau la o parodie a virginitatii masculine in plan estetic, dar Rivers restabileste un cult sacru al femeii si supunerea sa domestica sprijina o organizare matriarhala a familiei. Katy este misterioasa ca un sfinx, imprevizibila ca un fenomen de sine statator al naturii si aprinsa de o seva launtrica pe care Rivers nu si-o poate explica. Si atunci ii ramane tremuratul pios al vocii cand Katy zeita intra in scena, vacuizandu-se apoi ca o stafie sub forma unui duh incomprehensibil. Pentru un barbat matur, Katy nu seamana cu o femeie din carne si oase, ci cu o emanatie a sexualitatii masculine sublimate, o intensa emotie confundabila cu un act de violenta. Cu toate ca instaureaza o tiranie a perspectivei pe care feminismul o ataca, Rivers este totusi rapus si ingenuncheat de farmecul zeitei Katy, iar in acelasi timp femeia pune in umbra austeritatea rece a omului de stiinta Henry Maartens, uscat, arid si mort in comparatie cu nevasta-sa, pe care totusi intelegem ca o suge de vlaga pe tot parcursul intamplarii. Nici un misogin nu poate fi in fond de acord cu umilitoarea idealizare a femeii, asa cum este ipostaziata Katy Maartens.

Huxley in schimb creaza un climax pe care il arunca dintr-un foc pe tobogan. Mama lui Katy se imbolnaveste si are nevoie de ajutor tocmai in indepartatul Chicago. Zeita pleaca, dar asemeni lui Demeter care aduce toamna si iarna cand Persefona descinde pentru jumatate de an in Hades, Katy, departe de casa, il arunca pe savant intr-o boala misterioasa. Slujnica din casa cu nume ezoteric Beluah il atentioneaza pe discipolul Rivers ca pana ce Katy nu va reveni, boala profesorului il va aduce in marginea mortii fizice, ceea ce aproape ca se si intampla. Dar Katy revine din Chicago, desi mama ii era muribunda, pentru a ii da viata sotului. Insa cum arata extenuata – ca si cum ceva s-ar fi stins in ea – vindecarea miraculoasa nu se produce. In prima seara de la intoarcerea acasa, Katy intra in camera lui Rivers si, cu nervii ruinati de travaliul ultimei luni, se culca la pieptul acestuia. De aici urmeaza o noapte aprinsa de imbratisari patimase si saruturi intre Rivers si Katy-zeita. A doua zi Katy arata proaspata, vioaie, cu fortele vitale restaurate. Aproape ca iti vine sa zici ca s-a hranit pur si simplu cu sperma credinciosului ei John Rivers. Drept urmare, profesorul isi va reveni, dar pe Rivers il mustra constiinta (“ciocaniturile” din cap sunt cainta!). Nu si pe zeita care va continua sa absoarba fortele amantului cu o nonsalanta si o naturalete inspaimantatoare rational.

Huxley apasa pe o rana deschisa: nu interdictia adulterului sau vreo pasiune incontrolabila o motiveaza pe Katy (poate pe Rivers – el are constiinta vinovata), ci nimic rational nu o leaga de lume pe impasibila Katy. Pura monstruozitate naturala sau nu, Katy nu are constiinta si nici ceva omenesc in ea – este o femeie salbatica, de neinteles pentru barbati, o amazoana materna, care se acupleaza cu firescul cu care bei apa. Huxley recicleaza arhetipul groaznic al femeii inca nediferentiate de animalul nedomesticit – care produce oroare si pofta de a supune in mascul. Katy este obiectul carnos al urii dintotdeauna a barbatului fata de femeia pe care nu doar ca nu o poate domina, dar ramane vesnic enigmatica pentru ratiunea sa. Si, pe deasupra, ea il inseala pe savant – cel care tinea in seiful casei ghiduri pornografice si carti de psihologie (Freud, Jung) in care pan-sexualitatea este subiect central si care isi suspecta femeia de impreunari rocambolesti cu doctorul mamei ei muribunde din Chicago. Chiar ma intreb cum se articuleaza sirul de idei si trairi dintr-o femeie care isi inseala sotul sau prietenul. Este un proces constient sau unul organic instinctual, nesprijinit rational ca la Huxley? Ambele orizonturi „perverse” dau fiori de anxietate si… placere.

Sfarsitul romanului este trepidant ca o secure a tragediei clasice: Ruth, adolescenta romantica si isterizata sexual, ii scrie iubitului ei Rivers o poezie al carei inteles este o aluzie pe fata la adulterul mamei sale vitrege, obiectul geloziei ei de copila-femeie. Rivers se pregateste sa-si ia un concediu de doua saptamani pentru ca apoi sa se rupa definitiv de casa familiei Maartens. Nu insa inainte de a organiza o vacanta de cateva zile la o casa inchiriata de la tara – acelasi loc bucolic (Gradina a Edeului?) in care amantul si sotia infidela si-au facut de cap ultima oare inainte de amenintarea poetic-profetica a tinerei Ruth (cruda si geloasa ca Dumnezeul evreiesc?). Pe drum insa, masina in care se afla Katy-zeita si copiii doctorului se izbeste de un camion si, in urma impactului, Katy si Ruth mor, doar cel mic supravietuind (dar Rivers ne anunta ca o casandra ca si el se va stinge mai tarziu in invazia americana a Japoniei). El le va relata celorlalti ca cele doua (deja) femei s-au certat dintr-un motiv care celui mic (si pur) i-a scapat si Katy, speriata si neajutorata in culmea unei furii omenesti, a pierdut brusc controlul masinii. Este limpede care ar fi putut fi pricina scandalului.

Rivers va pleca din casa doctorului Maartens (casatorit de inca doua ori, inclusiv cu sora obeza a zeitei Katy, si mort la 87 de ani) si timp de doi ani va balansa pe marginea nebuniei – pana ce o va intalni pe Helen, sotia sa din prezent. Abia in ultima replica a romanului aflam ca ziua rememorarii (comemorative?) este chiar ziua nasterii Mantuitorului si ca prietenul lui Rivers ar trebui sa conduca cu grija avand in vedere ca sunt multi oameni beti pe strada.

Betie dionisiaca in onoarea zeitei? Transubstantierea vinului in sangele hristic sa fie asociata cu un ritual sacrificial de-al paganilor?

Romanul lui Huxley troneaza intr-o ambiguitate sacra provenita din cultele Orientului indepartat, dar compozitia uimeste prin rafinament, complexitate si excelenta artistica.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Lecturi și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Geniul si zeita – mitologizarea pasiunii

  1. Anghel zice:

    Am citit-o şi eu p-asta prin adolescenţă şi m-a lăsat buimac. Credeam că faci tu ceva ordine cu comentariul ăsta, dar văd că nu te-ai rupt încă total de mecanismele învăţate la română care te fac să tresari spasmodic „Gheorghiţă-Horus… Lupu-Anubis”. Cred că trebuie să mai aşteptăm. Promit s-o recitesc şi eu peste 10 ani. Poate atunci mă prind şi-ţi zic şi ţie.

  2. Pingback: Geniul și zeița – romanul pretext | Singur pe bancă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s