Nihonjin

Citeam aseara Tara zapezilor a lui Yasunari Kawabata si urmaream tusele mici si plapande in care japonezii construiesc natura inconjuratoare, oglinda chipurilor celorlalti: o gratie care vine din fuga ochiului, dintr-o bataia de aripi a unei pasari colibiri care absoarbe lumina si freamatul habitatului sau. O armonie construita dintr-o dantelarie de senzatii – japonezii au ceva baroc in ei care imi aduce intens aminte de vechii germani, cei de dinainte de epoca industrializarii.

Si ma gandeam deopotriva la o alta impresie provocata de lectura unui spatiu cultural strain de orizonturile mele: la Kawabata, linia despartitoare dintre natura si ratiune este puternic estompata, nu departe de un inefabil pitoresc pe care doar la rusi il mai gasesti (dar rusul nu are gratie, ci simturi uriesesti). De aceea civilizatia europeana, domesticita cu forta timp de 2000 de ani sa acorde putin interes trupului si intregul sau efort spiritului, a dezvoltat o fenomenala inteligenta speculativa si o dusmanie stiintifica fata de materie. Aici trupul a fost pentru prima oara flagelat, aici carnurile s-au lasat trecute prin sita spiritului, a credintei, a dilemei subiect-obiect, a despartiturii dintre fiinta si neant, a teoriei si experimentului nemijlocit, a interactiunii dintre cele mai mici particule elementare…  Japonezii au pastrat complementaritatea orientala dintre suflu, iarba si plamani…

Si as surpalicita: golul cel mai dureros este in sexualitate. Europe nu se poate dezvata in ruptul capului de sfasierile interioare ale materiei: materia in continuare nu valoreaza nimic aici – dar pret are. Pana si cand esti o masina de tocat carne, europeanul trage o linie despartitoare neta intre suflet si trup: fie relegi psihicul intr-o subiectivitate inaccesibila (si il declari astfel flasc ca o chintesenta medievala), fie brutalizezi organele genitale de parca ar fi aparate, instrumente si nu mai mult de atat…

Uitati-va numai: intre grobiana europeana care flutura din rochita stramta (iar prostituata de joasa speta, in care viermii pasiunii misuna obscen, este etalonul libertinajului european milenar) si miscarile de evantai, in sunetul shamisen-ului, al vechii gheise asiatice. Ce prapastie metafizica o separa pe Sei Shonagon de Fanny Hill!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Triviale și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Nihonjin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s