Nu sunt niciodata mai bucuros, mai plin de viata si nu ma simt mai fericit decat atunci cand uit de mine insumi si viata mea se rezuma la a fi un sprijin, un catalizator de emotii si un indemn pentru prietenie. A fiinta pentru semenii mei si a-ti trai imponderabilitatea in constiinta: nepretuit moment de bucurie. La fel de neprecupetite si dogoritor de frumoase sunt extazele mele in fata grandorii si frumusetii naturii, mai cu seama primavara: spectacolul fertilitatii debordante si minunata zeita Flora pe care o iubesc pana si-n ultimul fir de iarba inrourat de gloria diminetilor ma purifica de mine insumi. Daca a disparea n-ar fi altceva decat o eternitate petrecuta langa ceilalti atunci n-as muri chiar degeaba – caci fara rost se intampla adesea sa ne stingem. Faptul ca ceva traieste astazi si poate fi deja mort maine si ca nimic nu este mai acceptabil decat trecerea dintr-o stare in alta ma convinge – desi nu ma stiu in stare sa explic ceva atat de absurd – ca timpul nu exista. Suferinta in univers ma ultragiaza ca un act criminal la adresa fiintei mele secrete, ca o napastuire si-un tropot in intimitatea unui altar: recrudescenta, pofta de a te desfoia sub lumina soarelui cald si placut la atingere, miros de pamant, de sange pleznind de sanatate, robustete organica, substante divine care se contopesc fulgerator cu patima tineretii eterne, fecunditate nebuneasca, dans si obnubilare a mortii si a intunericului, talazurile sarate ale marii. Slava si renastere a materiei: visul meu in surasul unei nimfe. Universul este un extaz permanent – o sacra betie in care vii se succed mortilor ca intr-un mars funebru si vesel totodata. Carnaval si carusel cu acelasi recital si alti recitatori: punctul exterior din care pendulul lui Foucault dirijeaza cu fixitatea inerenta intregul cosmos prin ochii cristalini ai Marelui Arhitect. Cine nu poate iubi minunata si ingrozitoarea sa creatie? Cine? Noi suntem una cu ritmul respiratiei sale care dilata si contracta hotarele vietii.
-
Articole recente
Categorii
- Balzaciana (36)
- Bucureștenii (2)
- Capitalul vol. I de Karl Marx (11)
- Capitalul vol. II de Karl Marx (4)
- Capitalul vol. III de Karl Marx (7)
- Filme (12)
- Lecturi (199)
- Politice (98)
- Religie (1)
- Seria Poesis (9)
- Triviale (140)
Meta
Statistici blog
- 231.342 hits
Arhive
- aprilie 2022
- februarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- aprilie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- aprilie 2017
- februarie 2017
- decembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
- decembrie 2011
- noiembrie 2011
- octombrie 2011
- septembrie 2011
- august 2011
- iulie 2011
- iunie 2011
- mai 2011
- aprilie 2011
- martie 2011
- februarie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
- octombrie 2010
- septembrie 2010
- august 2010
- iulie 2010
- iunie 2010
- mai 2010
- martie 2010
- februarie 2010
- ianuarie 2010
- decembrie 2009
- noiembrie 2009
- octombrie 2009
- septembrie 2009
Imi suna bombastic si atat. In mine n-a trezit decat perplexitate. Nu inteleg de ce nu-mi place. Pentru mine e o aglomerare de cuvinte ce vor sa excite la diapazon inalt de nu mai aud nimic.
Da, suna cam tras de par, dar l-am scris sub imperiul unei emotii pe care o poti socoti falsa dar care e probabil puerila. Intentia a fost de a comunica o stare de spirit personala, nu afirmatii apodictice cu privire la ceva rational.
Asta e.
Nu-mi dadusem seama ca e vorba de extazul mistic. Te pomenesti ca de aceea nu….
Un moment de exultatie, cu reflexe gidiene, grandilocvent, perfect pardonabil.
A propos de Andre Gide, cel cu Jurnalul de 4000 de pagini. Din adolescenta am ramas fermecat dintre romanele scrise de el (si cred ca le-am citit pe aproape toate) de Fructele pamantului, care, cred eu cu subiectivitate, este ultima tasnire de poezie autentica din lirica secolului al XIX-lea. Citez un fragment, de dragul bombasticitatii:
„Beții – a stomacului gol, cînd ai plecat cu noaptea în cap și cînd foamea nu mai e pofta de mîncare, ci amețeală; a setei, cînd ai hoinărit până seara.
Cea mai fragedă masa era atunci, pentru mine, excesivă ca dezmățul și gustam, dupa aceea, liric, intensa senzație a vieții. Atunci, vaporul voluptuos al simțurilor mele făcea ca fiecare obiect cu care veneam în atingere să devina un fel de fericire palpabilă.
Am cunoscut beția care deformează ușor gîndurile… Îmi amintesc de o zi în care ele păreau să iasă unele din altele, ca cilindrii din binocluri; penultimul părea întotdeauna cel mai subțire; dar dupa aceea ieșea din el unul și mai subțire. Îmi amintesc de o zi în care gîndurile deveneau atît de rotunde, încît, într-adevăr, nu mai aveam altceva de făcut decît să le lași să se rostogolească. Mi-amintesc apoi de o zi, în care erau atît de elastice, încît fiecare lua pe rînd forma tuturor, și invers. Alteori păreau doua paralele care vor să ajungă în fundul veșniciei.
Am cunoscut beția care te face să te crezi mai bun, mai puternic, mai respectabil, mai virtuos, mai bogat etc. – decît ești.” (Fructele pămîntului. Noile fructe, p. 98, BPT, 1968, trad. Mona Rădulescu, H. R. Adrian și Corneliu Rădulescu).
Suna minunat !
Cu atat mai de neinteles mi-e Jurnalul lui care m-a plictisit. Eu ma astept ca din jurnal sa cunosc sufletul scriitorului. Daca nu-mi place omul din jurnal nu inteleg sa fie altfel scriitorul. Cum sa ai rezerve de delicatete si sa nu le folosesti si-n fiecare gand din zi?
Nu merge „frageda” ci „frugala”….dar la fructe ma gandeam si eu, „roman” al senzualismului impenitent care sfarseste un secol francez de literatura.