Amintiri

De regula amintirile nu sunt bune de nimic. Se alege praful de trecutul nostru si timpul le ingroapa pe toate. Ma gandesc ca am pierdut cativa ani din viata studiind lucruri savante doar pentru o diploma (care acum nu-mi este de folos decat pentru sufletul meu), ca am iubit aiurea si pe cine nu trebuia (iarasi, ani dupa ani pe care as vrea sa-i pot uita si din care sa pastrez doar morala: degeaba iubesti daca esti batjocorit pentru asta) si ca, intr-un final, lumea „celor mari” era doar o alta amagire cu mari impliniri a varstei adolescentei. Oare exista un rost, o logica, o structura, un inteles in viata noastra? Nu mi se pare: nimic nu are sens. Dar sa ramai pesimist din cauze ca acestea? Sa fim seriosi: nu ar trebui sa fim intristati nici macar din prima clipa. In definitiv, cel mai adesea viata le echilibeaza pe toate in asa masura incat nimeni nu paraseste aceasta lume in pierdere sau in castig. Iesim din scena infranti pentru prea multe victorii ale vietii sau victoriosi dupa tot atatea infrangeri. E de preferat o soarta modesta si linistita, fara rupturi si desprinderi in sus sau in jos.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Triviale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Amintiri

  1. Ontelus Dan Gabriel zice:

    Tertullian: ,,Credo quia absurdum est”. Fără argumente, fără intuiții, fără nimic…

  2. silverman zice:

    Amigo ,esti totusi un sentimental,dar mult prea tanar pt.gandurile ASTEA NEGRE.Un whyski vechi si o nimfeta proaspata te vor ajuta sa treci cu bine peste ele.Ai dreptate cand spui ca esti batjocorit cand iubesti,deci nu te mai indragosti si vei trai 100 de ani!

  3. paul zice:

    Exista o structura in viata dumneavoastra. In opinia, nu exista ratare. Nu ai cum sa ratezi la 25 de ani. La 70 esti un castigator. Nu stiu daca va consolez spunand ca sunteti lovit de normalitate. Eu am avut sansa sa-mi intalnesc tarziu vocatia, atunci cand vocatia conta dar nu intrutotul. Am inteles ca vocatia se ineaca in euforia succesului sau, cel putin, in exercitiul neintrerupt. Exersati acum povara lipsei de inteles. Ar fi grav daca veti fi descoperit deja un sens vietii dumneavoastra. Chiar si asa, ati avea in viitor nenumarate ocazii sa va razganditi. Jucati-va in continuare – cel putin vreo zece ani – cu ideea asta, a lipsei de sens a vietii si va asigur ca spre 40 de ani veti deveni tanar, optimist si motivat. Atunci asta va face diferenta. Veti fi tanar dar veti sti ca sunteti tanar. Azi, singurele lucruri care dau valoare vietii dumneavoastra sunt tocmai diploma (obtinuta pe merit) si iubirile risipite (altfel cum?). Sunt experiente care se vor aseza, natural, intr-o ordine pe care o veti recunoaste mai tarziu cu mirare. Niciodata pe de-a-ntregul dar, la intervale mari de timp, cu o prospetime miraculoasa. Sunteti un norocos, un egotist!

  4. paul zice:

    Cititi: „vocatia se ineaca in mlastina succesului…”

  5. paul zice:

    Oamenii se inseala cu privire la viata lor pentru un motiv simplu: se ignora.

  6. paul zice:

    Trecand peste promisiunea facuta mie insumi de a nu mai comenta posturile Arhitectului am incercat un comemtariu, inspirat de un text exceptional. N-am reusit, din cauza masurilor de securitate adoptate. Un adevarat cosmar, imi vine sa si rad. Va rog sa-i transmiteti stupoarea mea definitiva!

  7. paul zice:

    Cred ca prietenul dvs. are stofa de masochist. Sa nu se supere, dar e unic!

  8. paul zice:

    Recitind ce-am scris ieri, marcat de oboseala, trebuie sa-mi cer iertare: desigur, diploma si aventurile amoroase nu sunt singurele lucruri.care dau valoare vietii dvs. Inca o data, regret aceasta grava impolitete!

  9. vicuslusorum zice:

    Nici o problema. Nu m-a deranjat impolitetea.

  10. Andrei Albu zice:

    Eu nu v-am sters si nici nu v-am blocat vreun comentariu, domnule Paul. „Moderarea comentariilor” este setata pe „niciodata”. Poate ati uitat sa introduceti codul de verificare anti-spam.

  11. paul zice:

    Problema mea e alta: stau prost cu vederea (dar nu foarte prost). Ultima data am facut cel putin cinci incercari de a recunoaste cele doua cuvinte. A fost un efort rezonabil care n-a dat rezultate. Am incercat si cu sunetele numai ca nu erau cuvinte ceea ce auzeam ci un muget inspaimantator, ireproductibil. Pe scurt, sunt cele mai severe masuri de securitate din cate am intalnit (doua cuvinte de recunoscut in loc de unul). As fi preferat sa platesc accesul, numai sa nu ma expun unor asemenea ordalitii. La urma, excedat de esecurile in serie, am intrat in helpuri. Am aflat ca efortul meu de descifrare este utilizat la decifrarea unor manuscrise vechi. Daca nu o stiati, ati aflat-o de la mine. Personal, apreciez ca am muncit destul pentru Google. Ma simt surmenat.

  12. Roxana zice:

    Nu stiu de ce imi tot tropaie prin creier gandul ca cine scrie asa trebuie sa fie neaparat un barbat frumos. Nu stiu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s