Omul invizibil

Poate deprimarile, ca cele mai multe probleme personale, au un nu-stiu-ce obscen. De pilda, de ce oare m-am ferit de la a le turna in scris in ultima perioada? De ce daca nu din constiinta dureroasa ca esti un oarecare pe strada, un nimeni obscur, imbracat banal si uitat, parasit si neimportant in ecuatia vietii si ca atare nici deprimarile proprii nu au cum sa valoreze mai mult? Ce ar fi viata fara mine daca nu la fel, neschimbata? Dar, in loc ca asemenea ganduri sa ma sperie sau sa imi induca vreun gand sinucigas, eu judec altfel: daca tot sunt un nimeni, atunci oricum as proceda intre oameni (doar politia si prizonieratul ma sperie) si cu oamenii din jur nu are importanta. Daca sunt omul lor invizibil, atunci si ei sunt la randul lor niste obiecte. Ii tratezi pe altii asa cum s-au obisnuit sa te trateze si stii de pe acum ca nu vor simti nimic venind din partea ta: oricum, tu esti doar o aparenta, un trecator, o cifra. Nu ai tu inelul care reducandu-te la transparenta iti permite, in numele anonimatului pe care ceilalti ti-l aplica statistic, sa poti face orice cu ei atunci cand legea nu te poate spiona, pune la punct sau pedepsi? Astept ca viata si fluviul ei care amesteca si contopeste starea de azi cu cea de maine, fara ca nimic sa nu para avea insemnatate la scara macro a istoriei, sa ma aduca, doar pentru o clipa, cateva ceasuri, in capul mesei. Caci multe capete vor cadea alaturi. Dar cei invizibili sunt cei inocenti.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Triviale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s