Nadja

Nadja – o citesc scârbit: ce-i cu atâta îngrămadeală de banalități finale ce vor să meargă dincolo de câmpul raţionalizabil al banalului ca element constitutiv al vieții? Curentele literare sunt precum proxeneţii: își laudă marfa, o pişcă de cur, o dau pe mâna clientului hulpav și cu balele pe plastron, pentru ca după consumarea actului, să o bată zdravan și să îi reproșeze: ,,Doar atâția biştari mi-ai adus, curvă păduchioasă şi nespălată?” Literatura – mama tuturor târfelor și refugiul adolescenților curioși, al bătrânilor perverși și afemeiaţi, dar mai cu seamă latrina autorilor, meșteri ai artei ca marfă. Iar impresia originalității în literatură nu contenește să mă surprindă: de parcă Dumnezeu ar fi lovit de amnezie în seara celei de-a șasea zi a creației, iar în a șaptea se lasă în brațele mirării și povestește, de parcă vorbele ating pentru întâia oară suprafața lucrurilor, ce aude, vede, simte în genere. Ocupație de ramolit sau de om lovit la cap – soarta literaturii rezidă în insolitul a ceea ce nu se întâmplă de fapt, a ceea ce nu se poate pronunţa.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Triviale și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Nadja

  1. laurapanait zice:

    A cui si catre cine ? Sa citim si noi. Sa ne scarbim si noi ! A cui Nadje ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s