De azi pe maine

Problema capitala a structurii sociale in Europa noastra este proasta si defectuoasa repartitie a puterii politice, fenomen care traumatizeaza capitalismul la nivel mondial. Lasati imaginile mentale cu parlamentari si partide politice sa dispara pentru totdeauna din voi. Miza este prea mare ca sa ne lasam inselati: scoala, politia si penitenciarele, spitalele, marea industrie sunt prinse in circuitul coruptei distributii a puterii politice de pe urma careia oameni inzestrati cu vointa si inteligenta pentru a-i conduce pe ceilalti ajung supusii unor neputinciosi stupizi, redusi la o existenta glandulara in ciuda fortei pe care o contin printr-un contract social tradat de realitate.

Dar daca vreodata soarta ma va aduce intr-o circumstanta favorabila ca puterea sa pice in mainile mele (si a altora cu profilul meu moral) va incepe o epoca a epurarilor in prima faza vindicative. Dincolo de un fals delir al grandorii, excesele vor fi comise cu sange rece, departe de pericolul oricarei ideologii. Societatea va fi cu duritate reasezata in datele ei esentiale: legile aspre pentru orice crima, mica sau mare, vor redresa caracterele vicioase si invatate cu dominatia viciului si a bunului-plac. Dar intai de orice trebuie sa avem in vederea pedepsirea aspra a elitelor deja existente: toti cei care au daunat celorlalti si au produs suferinte vor primi cu asupra de masura ce-au oferit. Daca va fi nevoie, arborele genealogic se va termina pe vecie o data cu ei. Sa ne intelegem: eu nu ma tin de morala aici, iar raul, atat cat exista, cunoaste deja o definitie prin lege, ce trebuie limpezita si aplicata.

Observati in amenintarile de mai sus germenii fascismului? Sentimentul nedreptatii provoaca aceste ganduri nebunesti sau sa fie ceva care-mi scapa… Cine nu detine curajul de a duce gandurile pana la capat mai bine ar tacea.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Triviale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la De azi pe maine

  1. Anghel zice:

    „Când vom ajunge noi la putere, voi veţi înfunda puşcăriile” ziceau nişte tineri visători… Cunosc acel sentiment al nedreptăţii care te face să visezi epurarea celor care abuzează de semenii lor în moduri care depăşesc cu mult hotarele oricărei topologii morale. Dar când mai apuc câte un moment de claritate mă căiesc pentru ura asta şi simt că fanteziile mele Gheeniste merg în direcţia opusă soluţiei.

  2. Mucegai zice:

    …dati-mi un punct de sprijin si voi muta pamantul…
    Asta este definitia clara a recunoasterii neputintei, a nevoii de a avea, primand inaintea capabilitatii de a face. In cazul in care puterea asa cum o intelegi ti-ar parveni, ai avea nevoie de punctul de sprijin si de parghii. Cum recunosti ca ambele fie nu exista fie sunt profund corupte, cum vei actiona? Este curiozitate, nu retorica, crede-ma!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s