Poesis III: impostura ca mod de viață

Nimeni nu pune la îndoială temeritatea tinereții. Orice adolescent cu suflet visător și cu inteligența dinamică se poate simți uneori poet. Fetele cad primele victimă nevoii de a fi lirice. De aici până la artă sau măcar până a pretinde a scrie poezie valoroasă este ca diferența dintre limba vorbită și limba de la pantof. Una este condiția sordidă a poetului în modernitate, altceva când George Călinescu se joacă superficial și amatoristic de-a poezia. În ambele cazuri, gravităm cu ostenție în câmpul literaturii, chiar dacă în ținuturi periculoase, mlăștinoase și marginale. Cu totul altfel stau lucrurile atunci când bătalia nu mai este dată literar, ci împotriva literaturii, care nu este niciodată o simpla producție de cuvinte. Nimeni nu face proză când vorbește, dupa cum recitalurile de muzică simfonică nu se dau niciodată în cadă.

Dar ultimul deceniu ne contrazice cu obstinație. Poezia românească este strălucitoare tocmai când lipsește cu desăvârșire. Mai cu seamă cea a tinerilor români. Dintre zecile de nume care publică pe la edituri obscure, l-am ales astăzi pe Stoian G. Bogdan, un poet nominalizat la câteva premii literare și câștigătorul a câtorva în ultimii 3-4 ani. Deși nu lipsit de inteligență, tânărul Stoian G. Bogan, de care am amintit undeva la începuturile acestui blog, aparține mahalelei inculte și agresive. Poezia sa, dacă o putem numi astfel fără să ne facem de râs, este o variantă mai cizelată a muzicii hip-hop românești. Contactele dintre poezie și lumea de jos a analfabeților de după blocuri, de regulă șomeri sau integrați social în afara societății largi, ar merita să fie acceptate, mai ales daca spiritul contestatar se grefează pe o realitate care dejoacă mentalitățile ipocrite ale societății în ansamblu. De altminteri, estetica urâtului cuprinde orice, doar artistic să fie. Doar că Stoian G. Bogdan, violent și mizerabilist prin imagistică, este incorigibil de incult și de primitiv. Înșiruirile de proze agramate, în marginea anecdoticii simpliste de pârnăiaș care se tânguie în versuri, au fost crezute de unii, mulți chiar, drept poezie. Lipsa de talent, ignoranța crasă sunt vide atât emoțional, cât și ideologic. Stoian G. Bogdan este antipoezia ambulantă, strigătul unui băiat de cartier într-o mare gâlceavă cu o serie de emoții pe care nici nu le înțelege, nici nu le poate controla. Fără dicție clară, știrb la nivel de poezie, Stoian G. Bogan este sinteza unei culturi calpe, incapabilă sa deosebească impostura de creația autentică. Admirația pentru nulități vorbește în dreptul propriei noastre nimicnicii. Câteva mostre edificatoare ale nonvalorii estetice, care acceptă și limbajul porno, și pamfletul politic:

Dacă m-ai vedea

o, tu, omule care din viitor privești
prin fereastra acestor cuvinte cum
într-o capitală care se scufundă încet încet
sub greutatea prostiei locuitorilor ei sclavi-consumatori care se cred oameni liberi
într-o țară bătută futută și cu banii luați ca curvele proaste
într-o țară trădată de proprii ei guvernanți proptiți la guvernare prin lovitură de stat, crimă, fraudă, maximă manipulare
într-o țară în care cetățenilor li se dau drepturi
auzi tu, li se dau drepturi!
și li se impun obligații din alte țări
într-o țară ai cărei cetățeni sunt obligați să plătească datorii făcute în numele lor, deși nu au beneficiat de nimic de pe urma împrumuturilor
într-o țară plătitoare de drept de șmecher
într-o țară în care mass-media propagă minciună, manipulare și idei nocive
într-o țară în care religia ține capetele plecate sub sutanele popilor
într-o țară în care școala face din copii viitori sclavi-consumatori care se cred oameni liberi
într-o țară în care guvernul e doar un proprietar de sclavi
într-o țară sclavă numită România, dacă m-ai vedea cum
scos din țîțîni vorbesc la pereți într-o limbă pe ducă
supus distrugerii sistematice și deliberate împreună cu tot poporul meu somnambul
fiindcă alte națiuni înarmate sunt îndoctrinate că am fi un „popor-gunoi”
și poate sunt ultimul poet adevărat al acestui popor și îi cântecul de lebădă
și poate, tu, omule care din viitor privești prin fereastra acestor cuvinte
acest trecut crezi  că-i o ficțiune însăilată într-o limbă moartă pe care te-ai chinuit s-o traduci.

S.G.Biografic 1

Cand ti-am vazut buricul, mi s-a sculat cariciul
Privirea mea spurcata taia rece ca briciul
Prin vene-n loc de sange-mi curgeau dracii din iad
Izbit de rotunjimea-i, pe tine-era sa cad
Ti-am rupt cu maini paroase chilotii uzi si calzi
In ochi ti-urla dorinta ca-n tine sa ma scalzi
Cu o miscare lina pleata ti-ai despletit
Si-a curs pe gatul firav de patima ranit…
Te-am strans atunci in brate crezand ca vrei sa fugi
Sau poate-am vrut cariciul sa te fortez sa-l sugi
Si cu-a ta limba moale sa-l lingi si sa-l uzi. Dar
Fesele tale fine in palmele-mi asprite
Tatele cand cu dintii le muscam intarite
Ca niste fiare crude ma sfasiau barbar.
Te sarutam pe buze incinse ca de jar…
Tu ma-ndemnai: Hai baga-l!- nestiind altceva
Si te frecai de mine, vaginu-ti saliva.

S.G.Biografic 2

m-am injosit ca fraieru’ doar pentru tine
ca m-ai asediat cu totul
mi-am bagat pula-n orgoliu si rusine
si la vrajeala ta eu am pus botul

da’ futu-ti frumusetea-n gat de parasuta
tu crezi ca io-s vreun muc pe care treci?
sa vezi bocancul meu in bot cum te saruta
la pizda ta voi da bilete-n beci!

arunci cu pietre in iubirea mea?
fa proasto-i pun belciug sa nu mai rame
ca un ratan flamand inima mea.
ti-asemeni sufletul cu-n fulg de nea
insa ti-este un hoit mancat de rame

S.G.Biografic 3

haide gagico sa ti-o trag in boscheti
ca sa te muste ramele de buca
in damf de cacati ce in iarba se-usuca
sa ti se-agate de pubis scaieti

tu stii ce marfa-i sa-ti sprijini bostanul
pe musuroaie de furnici moi calde
simtind cum viermele-mi de jar te arde
pana-n stomac dar hai sa dam cu banul

ce borta-alegi in care sa-l conduci?
ochiul maro? putica ? sau boticul?
sau toate 3 pe rand cum vrea taticul?
hai nu te zbate n-ai unde sa fugi

mai jos de iad ai putea sa ma duci!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Seria Poesis și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Poesis III: impostura ca mod de viață

  1. pokerface zice:

    pai unde demonstrezi ca e agramat???

  2. Bogdan zice:

    Bă bulangiule, ochelaristule lăbar,
    Te iei de mine, da nu nici nu poiezeşti măcar.
    Ce dacă yo nu l-am citit pă Kant şi put?
    Cu Cheloo şi cu Uzzi yo beau rimez şi fut!

  3. vicuslusorum zice:

    @bogdan:

    Sunt induiosat la gandul ca cel mai mare poet roman in viata, dupa propria sa recomandare, imi inchina un catren atat de spiritual si adanc. Cum am simt al umorului si sunt din fire un adept al ataraxiei cand ma ciocnesc de nimicuri, am sa iti spun ca m-ai amuzat. Daca as fi fost un tip rigid, mi-as fi permis sa spun ca practici un linsaj la persoana. De fapt, daca stau si ma gandesc bine, poetul SGB amuza mai mult oamenii decat orice altceva. E bizar cum asa-numita poezie este de fapt un gag de dupa blocuri, un bubuit de falci in fata unei scene ridicole.

    Sa trecem la detalii. Imi place sa vad cum licentele poetice (mai ales cand avem de-a face cu celebrul verb „a poiezi”) ar putea fi confundate cu lipsa de inspiratie gramaticala. Poate de aceea eu nu scriu versuri: nu tin sa ma fac de ras gramatical.

    Nimeni nu-ti cere sa-l citesti pe Immanuel Kant. Habar nu aveam ca ai fi auzit de el. Aud deja pocnetul sigurantelor tale cerebrale cum iti sar din cap la primul contact cu o pagina din germanul asta „labar”. Eu sunt mai modest: atunci cand „poestasul” SGB va termina de citit macar doua volume din Alexandre Dumas sau Ionel Teodoreanu (si va stapani, desigur, alfabetul emotiei de dupa iesirea din pestera), ma voi declara multumit de bagajul sau cultural.

    Dar tocmai aici ne confruntam cu o dilema: SGB, tu ai mai mult in comun cu zgomotul strazii, cu autobuzele indesate de proletari transpirati, cu mirosul salamului lipit de ziar pe santiere, tu esti vocea de canal a suburbiei noastre eterne. Muritorii de saluta, o gladiator al rigolelor poetice!

    Din nefericire, ce scrii nu este poezie. Nici macar vers. Este un urlet adesea naiv in marele pustiu. Si un urlet primar, barbar, ca suieratul unui sfincter dupa o masa cu fasole (iata o metafora care defineste poezia ta).

    Cat priveste opinile tale politico-sociale, poate ar trebui sa observi ca indignarile plate, de roman traumatizat de elite care ne vand strainilor, sunt puerile in cel mai elementar mod. Cu emotii dintr-o bucata si expresii taiate cu barda esti inca la nivelul unui trilobit excitat de constatarea ca traieste in apa. Da, traim intr-o societate de cacat. Se vede si dupa cum scrii. Ce atata mirare?

  4. Anghel zice:

    Ok, lăsând linşajul la o parte, poeziile de mai sus nu mi se par chiar aşa de rele, sau mai precis 2 dintre ele mi se par valabile: SGB1 şi SGB3.

    Într-adevăr sunt un urlet primar şi troglodit, dar eu văd în ele o expresie sinceră a unei trăiri pe care poetul probabil că o simte când iese pe stradă după o sesiune de masturbare frenetică, ia troleul 86 către centru şi se aşează în faţa unei femei în carne şi oase, de preferinţă una cu unghii false, machiaj de circ, miros de E de violete şi atitudine de coafeză de succes. Emoţia sa frustrată de recenta grefare a pornografiei de producţie în masă peste propriul imaginar erotic dă naştere imaginilor sublime cu boscheţi, căcaţi şi vaginuri băloase. Universul lui erotic, pe cât de grotesc şi comic, este expresia cea mai fidelă pe care am citit-o vreodată a felului în care îşi imaginează şi trăiesc sexul o serie de oameni pe care i-am întâlnit în carne şi oase.

    La fel ca excelenta strofă a lui Uzzi din Limbaj de Cartier, acest gen de poezie este valoros tocmai prin barbaria sa. Ca să poţi ‘gusta’ acest stil trebuie însă să renunţi la transa lirică obişnuită şi priveşti dansul celor doi – poetul şi mutilata sa creaţie – cu un interes aflat la graniţa între empatie umană şi curiozitate antropologică.

    Pentru celelalte două – manela tânguită furios şi Scrisoarea 14, de la DD citire – nu pot să găsesc scuze oricât aş încerca. Catrenul este însă excelent. Mă bucur că ţi-a plăcut. 😀

  5. vicuslusorum zice:

    Mai, nu am idee ce va dori „taticu” data viitoare cand ne mai vedem la cenaclu, dar tare mi-e ca ma aleg cu o scatoalca de la marele poet de cartier. Da, ai ghicit Anghele: in materie de literatura, prefer arta, nu furii dezlantuite.

  6. florin salam zice:

    segebe va fute femeile

  7. vicuslusorum zice:

    @florin salam:

    Din punctul meu de vedere sa le futa cat vrea. Sa nu mai futa poezia, atat!

  8. Camelia zice:

    Tentaţii orgiace, prilej de lirism. Decărcarea? Făcută pe seama „artei”. Cam aşa.
    Sunt fiinţe „lirice” care se cred pe coama întăriturilor cetăţii poeziei; nu’s. Sunt la picioare de zid.

  9. pokerface zice:

    tot nu mi-ai raspuns la intrebare…

    Camelia, esti de un patetism…

  10. Camelia zice:

    * „descărcarea”; mi-a scăpat ceva, fie-mi iertat.

    Vicus, la tine se simte plăcerea analizei. Cât despre polemicile pe care le porţi, îţi izbutesc. Polemica e armă grea şi cu bătaie lungă. În timp.

    Îngăduie-mi, te rog, să îi răspund celui ce’şi zice „pokerface”, şi care a încercat o mişcare de invectivă.
    Stăpânesc arta asta, da, cea a patetismului, dar şi în alt fel, sunt de un aspru realism. Tu ai folosit un cuvânt dispreţuitor. Dacă simţi că ţi-ai motivat rostirea, măcar în gând, fie.

  11. ibu zice:

    mult zgomot pentru nimic. sgb a scris un singur volum valabil: chipurile. putini stiu insa, ca e un volum colectiv de fapt! 😀

  12. ComiCultural zice:

    Scrisesem un comentariu lung și am închis din greșeală. Nu mai am răgaz să detaliez, dar sintetizez: sunt derutat de direcția în care a luat-o poezia ultimilor (10-15) ani. Și nu mă refer la dejecțiile intelectualist-pornolatre ale lui SGB, ci la poeziile celor cu adevărat consacrați. E adevărat, am găsit și bijuterii, nu dau nume deocamdată. Dar tot sunt ușor confuz.
    Eu sunt un versificator amator, dar uneori mă gândesc dacă nu aș fi avut un loc la masa celor ”aleși” dacă mi-aș fi luat în serios patima scrisului.
    În rest, sunt un adept al stilului pamfletar, așa că aici sunt empatic cu tine până la identitate. Meriți un follow și o citire cu luare aminte…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s