Reflecțiile unui ateu

Atunci când îmi adun puterile interioare și, stând întins pe canapea, mă gândesc la spațiul de necunoscut care mă separă pe mine, cel ce se gândește pe sine și lumea simțurilor (de parcă eu însumi nu aș fi accesibil tot printr-un simț), de ceea ce se întâmplă în afară, îmi pun următoarea întrebarea: dar un copac sau o piatră sau un atom din tencuiala tavanului ce ar putea gândi înapoi despre mine? Ce absurd când știu deja răspunsul. Doar eu pot să pun întrebări, doar eu atribui intenții si scopuri lucrurilor. Lucrurile nu au nici un scop în sine. Ajuns aici mă descopăr ateu și Dumnezeu mă privește mustrător de pe înalțimea supra ego-ului meu. Freud ar fi mândru de monoteismul conștiinței mele.

Dar ma dispensez cu grație de Dumnezeu în meditația mea apăsătoare. Mii de substanțe dureroase ca o remușcare mi se plimbă prin creier. Dumnezeul meu, iartă-mă, dar nu mă las la mijlocul gândului. Dacă tencuiala nu ar gândi nimic despre nimic, ea totuși există. Eu și cu ea suntem parte a aceluiași univers. Amândoi, eu și varul, ne degradăm pe zi ce trece și într-o secundă de peste o mie de ani un atom din mine va fi poate în tencuiala aceea, iar ceva din tencuială în hrana, în hainele urmașilor mei. Pentru natură și univers noi suntem părți ale ființei, unități de bază ale organicului și anorganicului. Deci tot ce se înfiripă acum în mine sub formă de imagini și cuvinte nu aparține realității decât în măsura în care sunt om.

Prin urmare, sunt singur cu întregul univers surd, mut și orb. Cosmosului nu-i pasă deloc. Mort sau viu, ocup un spațiu, mă hrănesc din incomensurabila sa ființă. O spaimă rece mă învăluie. Doamne Dumnezeule, cât de slab și neputincios sunt în acest ungher al universului unde nu am nici un sens, nici o menire, nici un scop, nici o altă determinație decât cea pe care mi-o dau mie însumi.

Sunt stăpân pe gânduri. Am logică. Gândurile mele trebuie să vină din afară, iar eu sunt parte a acestui afară. Se găsesc oare în lucruri? Sunt esența lor? Orice lege a naturii mă încântă. Știința este reazămul meu, iar când sunt stăpânul manipulator al naturii, trebuie să însemne că între mine, ca subiect al gândirii, și obiectele exterioare este o legătură logică. Cu o lege a gândirii leg obiectele între ele. Iar gândurile devin una cu Ființa. Ideile devin Ființe, uneori mai importante decât mine și decât tavanul. În asemenea semne ascunse te găsesc pe tine, Marele meu Arhitect.

Dar pomul din grădină nu participă la aceste jocuri și piruete logice. Natura nu are mai multă logică decât îi atribui. Să ma absolutizez pe mine însumi ca Rațiunea dintâi a ființei? Moartea mă împiedică. Să neg eficiența rațiunii când îmi este atât de utilă și să alunec astfel  într-un subiectivism irațional? Totul este un ghem de antinomii din care nu pot ieși. Orice aporie este limita judecății mele, care nu se poate mulțumi cu adevăruri mici, cele ce provin din simțuri.

Nici legile naturii nu sunt de fapt naturale, dacă stau și mă gândesc mai bine. Cum natura nu are scopuri, orice raport cauză și efect este doar descriptiv, nu programatic-normativ. Când doua fenomene reproduc condițiile similare de existență ajung să cred că reprezentările lor mentale le preced și le urmează, de parcă s-ar afla acolo înaintea lucrurilor date. Dacă legile naturii sunt reprezentări logice ale fenomenelor, cine îmi garantează că se află ceva dincolo de ele, în nucleul lor? Iar aceasta doar pentru natură, care înregistrează scurgerea timpului cu greutate. Timpul curge încet prin natură, de aici falsa omogenitate cantitativistică din fizică și chimie. Dacă devenirea ar fi accelerată în natură, orice lege ar fi o statistică de o zi, de o oră, de câteva clipe.

Dar societatea, bula existenței sociale, roaba atâtor derulări ale istoriei? Acolo unde reprezentările mentale se pot antropoformiza în legi, în simboluri, în sisteme metafizice precum religiile, în munca și în productivitate, iluzia realității este maximă. Eu nici nu-mi văd semenii ca indivizi, ci ca reprezentări de conduite și stări sociale. În plus, ca o consecință a felului în care supunem obiectele prin prelucrare (sau muncă) și le dăm un țel, ajungem eronat să credem că natura însăși procedează identic. Dacă scopul toporului este de a tăia (iar, astfel, căpătăm și definiția sa socială), natura nu muncește. Florile nu cresc din pământ primăvara datorită unei legi a naturii, care se ascunde în măruntaiele universului, ci datorită climei, atmosferei care îmbracă planeta, calității solului și a interacțiunii acestor complexe. În locul unei legi, avem un mănunchi de precondiții care favorizează o formă a devenirii.

Legile există și sunt însă vii. Le vedem la lucru între noi ca entități sociale. Nefiind eterne, nu pretind a fi totuși slabe. Absolutul la care râvnim este doar o chestiune de gloanțe, eșafoduri, fabrici, constituții, economie și societate. Cine gândește societatea și o umple cu reprezentările sale crează Istoria în același timp. Nu există barieră între teorie și practică în lumea oamenilor mai mult decât permite natura cea rece și fără sens dimprejur. Orice act de moarte și de viață precede ontologic orice justificare epistemologică.

Dar Doamne, dacă aș extrage ultima concluzie a delirului meu solitar, atunci nu ființăm decât în această lume și pentru orice neajuns al naturii nu putem reacționa decât printr-o tentativă și mai accelerată de a manipula contigentul prin știința fenomenelor, iar pentru orice problemă socială suntem singurii noștrii stăpâni, părăsiți în arbitrarul unei planete ale cărei legi suntem doar noi. Dominus, te implor să fii.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Triviale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Reflecțiile unui ateu

  1. anonim zice:

    și atunci, Dumnezeu era din totdeauna

  2. Camelia zice:

    A fi şi a exista.
    Absolutul este acel ceva care i se dă fiinţei Om din credinţă, aşadar nu ai cum să te convingi de existenţa lui. Sacrul ni se dă prin revelaţie.

  3. paul zice:

    Un minunat preambul pentru jurnalul unui apostat. Daca nu la 28 de ani, atunci cand?

  4. paul zice:

    Ce inseamna „Comentariul tau e in asteptare”?

  5. vicuslusorum zice:

    N-am idee. Nu am bagat niciun filtru.

  6. Andrei Albu zice:

    Tu de bagat nu ai bagat niciun filtru, insa unii au un filtru al gandirii nemaiintalnit de harnic.

  7. Andrei Albu zice:

    Atat de harnic incat este de-a dreptul obturat.

  8. vicuslusorum zice:

    Nu fii rau… asa a iesit, asa s-a inteles…

  9. paul zice:

    Pt. Vicus.
    N-am inteles. Comentariul lui A. A. e o piatra aruncata in gradina mea? Daca da, va rog sa-mi explicati … Am inteles ceva gresit? Daca da, va rog sa-mi spuneti pe sleau. Ar fi o dovada de curtoazie din partea dvs. Oricum, simpatia mea pentru prietenul dvs. nu va scadea.

  10. paul zice:

    „Cine gândește societatea și o umple cu reprezentările sale crează Istoria în același timp”. Poate ma insel – nu sunt specialisr – dar am deslusit aici influenta a doi mari apostati, Kant – Hegel. Poate ceva Lukacs, in structura contrastelor propuse…dar ce stiu eu?

  11. vicuslusorum zice:

    Corect domnule Paul. Zilele acestea citeam Ontologia existentei sociale, ultima lucrare a lui Lukacs. Excelenta sesizarea dvs. Sunteti un om cultivat.

    Ce crede A.A., treaba lui…

  12. paul zice:

    Multumesc! De fapt sunt un diletant. Totusi, sincer, n-am inteles ce voia sa spuna Arhitectul. Sper in mod sincer sa ma lamuriti dvs.

  13. paul zice:

    Si pentru ca tot vorbeam de Arhitect, am aruncat o privire pe blogul lui. Exceptional! Transmiteti-i adniratia mea!Cata singuratate, atata poezie!

  14. paul zice:

    Acel blog este un pisc. Greu de respirat acolo. Mi-aduce aminte de un personaj al lui Ibsen, prietenul dvs.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s