Principele

Upon this a question arises: whether it be better to be loved than feared or feared than loved? It may be answered that one should wish to be both, but, because it is difficult to unite them in one person, is much safer to be feared than loved, when, of the two, either must be dispensed with. Because this is to be asserted in general of men, that they are ungrateful, fickle, false, cowardly, covetous, and as long as you succeed they are yours entirely; they will offer you their blood, property, life and children, as is said above, when the need is far distant; but when it approaches they turn against you. And that prince who, relying entirely on their promises, has neglected other precautions, is ruined; because friendships that are obtained by payments, and not by greatness or nobility of mind, may indeed be earned, but they are not secured, and in time of need cannot be relied upon; and men have less scruple in offending one who is beloved than one who is feared, for love is preserved by the link of obligation which, owing to the baseness of men, is broken at every opportunity for their advantage; but fear preserves you by a dread of punishment which never fails. (The Prince by Nicolo Machiavelli, Chapter XVII)

Citindu-l pe Machiavelli în engleză (versiunea românească are un aer vetust, de filologie moartă), unde sună cel puțin viu, am meditat la psihologia conducătorului pentru care pleda ilustrul florentin. Erudiții fără vlagă în ei, ipocriți sau pur și simplu prostiți de praful bibliotecii și de morga lor academică l-au ucis de cele mai multe ori pe umanistul Machiavelli. Fie i-au luat adevărurile din Principele drept simple teorii, fie au încercat cu succes să surprindă contradicțiile și evoluția gândirii din opera lui Machiavelli pentru a-l transforma într-un pacifist cumsecade spre finalul vieții, fie l-au relativizat istoric pentru a orbi publicul larg la realismul nefardat al judecății sale, oricum, n-a mai rămas nimic corupt, smucit, răstălmăcit din Principele. Nu fără oarecare manipulare, pare-se.

Însă cărticica aceasta demonică uimește prin profundul simț al realității și pragmatism. Machiavelli scrie Principele nu ca filolog, ci mai ales din unghiul unui diplomat încercat în treburile politicii dintre statele medievale ale Italiei. Și nu-i de mirare că mulți gangsteri americani s-au lăsat cuceriți de sfaturile ei. Știu că Stalin deținea un exemplar adnotat din belșug pe marginea paginilor. Viclenia și prudența, cruzimea și violența, fiecare la momentul cel mai potrivit asigură grandoarea, bogăția și puterea oricărui conducător.

Prin banalitatea adevărurilor despre psihologia elitelor din orice domeniu și din orice timp am putea conchide că lumea este într-adevăr condusă de gangsteri, ceea ce nu ar fi chiar greșit. Contează doar să te afli în tabăra gangsterilor victorioși.

Și tot Machiavelli m-a făcut să înțeleg o scenă din finalul ultimului film al lui Quentin Tarantino, Django Unchained: Django călărește cu pușca într-o mână în timp ce 4-5 negrii de curând eliberați dintr-o cușcă de pușcăriași îl privesc ca pe un zeu, cu ochii luminoși în care apare un singur licăr: atat de ușor este? Trebuie doar sa aveam curajul de a-i ucide, de a învăța și de a ne pregăti să ne distrugem dușmanii în cazul în care nu-i putem supune? Pentru libertate, pentru prosperitate, pentru democrație și piață liberă, pentru orice.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Lecturi și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Principele

  1. paul zice:

    Nu prea mai sunt multe de adaugat. Intrebarea e daca sa vrei sa participi la jocul asta, mortal, al elitelor. Este refuzul o optiune viabila?

    Poate sa va para surprinzator, dar, dintre toate, acest post imi pare cel mai emotionant, sau aproape.

    • vicuslusorum zice:

      Bineinteles. Nu numai ca mi-ar placea sa fiu stapan, dar cred ca, fata de intelectul limitat si aroganta nefasta a celor mai multi sefi, eu as fi un megaticalos, un jeg de geniu, ceva nemaiauzit de generatii intregi, un tiran al ordinii, disciplinei si progresului industrial. Dar nu vad care sunt sansele pentru a-mi implini idealul de stapanire.

  2. paul zice:

    Un raspuns excelent!

  3. Alex zice:

    Mediocrii care ne conduc păzesc democrația noastră prin însăși mediocritatea lor. Poate vom fi scutiţi ceva timp de tiranii complicaţi şi strălucitele personalităţi. Că am avut destule în istorie!

  4. vicuslusorum zice:

    Nu suntem toti, nici macar in batrana Europa, egali in mediocritate. Si cata vreme nu vom fi, cat timp unele regiuni vor fi de sute de ori mai bogate decat multe altele, timpul principilor nu a trecut. Ei vor reveni cu fiecare generatie, din ce in ce mai inversunati in aparenta lor cumintenie democratica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s