Fondul doar cu forme

Cea mai falsă formă din secolul al XIX-lea în România au fost de departe elitele. Câțiva aristocrați retrograzi chiar și în reforme, scuturați de o patimă romantică, pseudomedievală, pentru o fictivă națiune, nu au fost în stare și nici au vrut sa impună ordinea capitalismului mondial pe latifundiile lor. Când operele lor sunt traduse în altă limbă devin brusc vetuste și modeste chiar în epoca respectivă. Cine a fost moșier în literatura română nu și-a înțeles nici veacul, nici curentele de opinie din Occident. A se citi literatura mediocră a celor mai mulți nababi leneși cu moșii. Iar așa-numita noastră burghezie (cf. Zeletin & Lovinescu) a fost doar birocrația de la orașe. Funcționarul îngust la minte, corupt, care vrea să-și dea moștenire slujba de la stat, asigură burghezia falsă de la noi. Polițaiul și primarul: cuplul de imbecili șmecheri din administrația românească! Ce industrie, ce ferme moderne, ce legi respectate pe hârtie, ce modernizare susținută, când țara a fost condusă timp de jumătate de secol de mahalaua angajată la stat și o boierime peticită, stupidă și arogantă? Iar toate acestea într-o societate în care moderne erau doar elitele, restul lumii, majoritatea zdrobitoare, trăind într-un ev mediu întunecat și timpuriu.

Când astăzi asistăm la relegitimarea falselor elite din secolul al XIX-lea, pe la anumite edituri, ar trebui să ne chestionăm încă o dată identitatea pornind de la o evaluarea critică a tuturor celor care conduc statul și economia. Când elitele miros a colonie orbitând în gol, plebea are asigurat statutul de serv în curtea elitelor și a statului lor.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Lecturi și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Fondul doar cu forme

  1. anonim zice:

    Pe când Eminescu murea, în Chicago se construia primul zgârie-nori cu structură completă din oțel [Rand McNally Building]. Pe când murea Caragiale, același zgârie-nori era deja dărâmat de un an și altul mai înalt fusese construit.
    Din ’73 până în ’76 Van Gogh lucrează în Londra ca ‘art dealer’ – orice ar însemna asta pentru acele timpuri. Mai important este că vizitează British Museum. Și mai important e că te poți duce în 2013 să ceri caietul cu intrări din 1874 și să vezi semnătura ‘vincent van gogh’.
    În 1674 a fost editat un ‘Ethiopian Dictionary’. Știm asta fiindcă se poate găsi în Catalogul vânzării bibliotecii lui Sir Thomas Browne la 1711.
    După mine, va dispărea limba română înainte să existe o Etimologie româno-indiană în 2 volume de 1500 pagini. Iar dacă, prin efortul unui nebun îndrăgostit, ar apărea așa ceva, nu i s-ar înțelege folosul, monolit printre maimuțe. Și n-aș putea spune că dorm prost din cauza asta.
    Puțină ‘patafizică pentru a ne distanța de orizontul pe care-l are struțul când bagă capul în nisip.

    Elite? Ce glumă de grădiniță. Există însă realitatea asta : ești la grădiniță și este un băiat cu șapcă verde, și el pare cel mai interesant din grădiniță. Dar grădinița are 200 de mp într-un colț de stradă la marginea unui cartier dintr-un oraș de provincie într-o țară de frontieră pe un continent îmbătrânit pe doar o planetă dintr-un sistem solar la cineștiecâți km de centru galaxiei printre alte galaxii din cineștiecâte universuri în x multiversuri din inenarabilul omnivers..
    Ce minorat de ființă să fii încă la grădiniță. [ n-am găsit altă rimă]

  2. Pingback: Vicus Lorum / Vicuslorum | Homo Ludditus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s