Academia și societatea

Manipularea nu există. Părerea că două-trei trusturi media pot controla setul de opinii și judecăți ale unei populații de câteva milioane de locuitori este o prostie fără margini. Nici măcar agenda subiectelor discutate în mass-media nu este decisivă pentru manipulare. Orice cetățean este pus la curent cu mai multe subiecte în viața sa cotidiana decât toate emisiunile de la TV și Radio. Iar timpul ocupat cu activități curente antrenează toate resursele noastre vitale, de la energie până la cele mai primare emoții, ceea ce mass-media nu poate face vreodată.

Și totuși, de unde părerea că ar fi o „manipulare” în media? E adevărat că oamenii nu prea au autonomie intelectuală, după cum nici liberul lor arbitru, în cele mai multe situații cotidiene, nu se clădește pe luciditate și calcul rațional. Deunăzi, încercam să-mi construiesc o „bibliotecă” de pdf-uri și evident că sondam netul după autorii cei mai reputați din sociologie, economie, științe politice, istorie din ultimii 50 de ani. Cantitatea de informații la care am avut acces este enormă. Am triat cât am putut și tot am ajuns la o bibliotecă apreciabilă.

Cunoașterea era sub ochii mei, la un preț mai mult decât avantajos, adică abonamentul meu lunar la internet. Câteva constante: Oxford University Press, Cambridge University Press, Princeton University Press, Cornell University Press, Penguin Classics etc. Cam pe aici se învârte cunoașterea. Nu la televizor, nu în media, nu pe bloguri, unde orice semidoct își dă cu părerea despre subiecte care și-au primit răspunsul final într-o carte de acum 100 de ani, nici măcar de acum 50 de ani. Cei mai buni jurnaliști din România, toți politicienii din România sunt în eroare când discută despre un subiect economic sau despre o temă socială banale în legătură cu care s-a scris deja tot. Aroganța lor că ar ști ceva ar trebui să ne înspăimânte, când ei sunt incapabili să rezume logic (fără digresiuni, fără umflări în pene) două pagini din Larry Diamond, nu din Michael Oakeshott (de care, garantez, că 99% din cei care discută în media teorie politică habar nu au, spre rușinea lor).

Faptul că emit idioțenii și truisme nu e în sine o problemă. Dar publicul e la fel de leneș intelectual ca și ei. Pur și simplu, după ce citești un articol sau îl asculți pe un x la TV, ajungi să crezi că ai aflat lucruri „interesante” de la un om „inteligent”. Manipularea este ignoranță și prostie amestecate, fără tabere. Cu siguranță că ei m-ar numi elitist. Se înșeală. Dacă un cercetător scrie o carte de 400 de pagini despre rolul economiei subterane în statele cu venituri de sub 10000 USD/ per person, iar acea carte a fost citită, studiată, criticată de un mediu academic în care există rivalități și competiție în idei (vedeți editurile de mai sus), atunci ea TREBUIE citită de politicieni, birocrații sus-puși, rezultatele ei TREBUIE încorporate și verificate din nou în studii aplicate.

Dar la noi mediul academic este o mare famiglia, cu veri care se pot certa, cu doi cumetrii ce își pot disputa amantele, niciodată ideile, pe care nici nu le au. De aici mediocritatea și nulitatea sa internațională. Când cei care scriu nu sunt luați în seamă pentru ce scriu, ci pentru funcție sau vocabular, atunci este grav. Nu mă îndoiesc că și în alte țări găsim hibe similare.

Ce face o dispută de idei profitabilă într-un mediu academic competitiv? Coteria, grupul bine sudat, echipa. Un cercetător de la facultatea Y, dimpreună cu team-ul său, antrenat, solid pregătit în materia de reguli ale jocului științific, caută să demonstreze greșala, ba chiar nulitatea cercetării altui grup, la fel de bine sudat, de la o altă universitate. Când Kenneth Pomeranz scoate o carte în care minimizează rolul Europei în epoca industrială, folosindu-se de argumente clare și date certe, Niall Ferguson se simte obligat să scrie o altă carte în care demonstrează superioritatea Europei, cu idei iarăși clare și date impecabile. Urmează o polemică, de pe urma căreia știința câștigă și exagerările se aplatizează sau una din cele două părți este învinsă, cealaltă căpătând autoritate epistemică.

Departe de amatorismul imbecil din mass-media, manipulații sunt doar ignari și indolenți, ceea ce crește scepticismul vis-a-vis de școlile pe care le-au absolvit. Faptul că orice analfabet poate avea o opinie despre radiații nu înseamnă manipulare, ci prostie.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Triviale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Academia și societatea

  1. foarte bun articolul, felicitări!

    însă nu sunt deloc de acord cu prima parte (care, de altfel, are o altă temă decât restul textului).

    «Manipularea nu există. Părerea că două-trei trusturi media pot controla setul de opinii și judecăți ale unei populații de câteva milioane de locuitori este o prostie fără margini.»

    totuși, milioanele astea chiar sunt manipulate de către media.
    oricare individ este influențat de cei cu care vine în contact, nu de către cei cu care nu are contact (sigur, este un truism 🙂 ).
    iar dacă individul urmărește mult timp emisiunile TV (așa cum o fac românii), are un contact foarte amplu (și într-un singur sens) cu media, deci este influențat de media, fără doar și poate.
    și cum milioane de oameni receptează încontinuu mesajele media, înseamnă că milioane de oameni sunt influențați de media.
    firește, nu toți își însușesc convingerile transmise de media în mod mecanic și fără alterare.
    dar manipularea are loc.

    iar această manipulare nu are loc doar în mod direct, la modul că insul își formează convingerile în acord cu afirmațiile făcute explicit la TV.
    există o manipulare mult mai subtilă, și prin asta mai periculoasă.
    una care adesea nici măcar nu este făcută voit.
    prin cultivarea unui anumit mod e a (nu) gândi.

    de pildă, media din România dezvoltă o adevărată dictatură a irelevantului.
    îi transmite privitorului, încontinuu, îndemnul de a ignora lucrurile relevante și de a le căuta pe cele hazlii, erotice, mondene etc.
    dacă s-a votat o lege în parlament, media nu explică conținutul legii, nu prezintă urmările ei posibile, nu arată alte aspecte relevante, ci insistă doar pe certurile dintre partide, pe ironiile de la microfonul parlamentului, sau chiar (adică mai ales) pe faptul că unii parlamentari dorm în timpul dezbaterilor.
    mesajul media este acesta: „dă-le dracului de lucruri plictisitoare, mai bine hai să râdem de ăla cu coș pe nas”.
    dacă urmează un meci al naționalei, media nu prezintă informații despre tactica echipei adverse, despre caracteristicile jucătorilor etc., ci orientează atenția înspre copilul din flori al selecționerului, înspre iubitele și bețiile jucătorilor, și mai ales înspre ce spune Becali despre copii din flori, iubite sau beții.
    iar privitorul, dacă se menține sub acest bombardament de stimuli, începe să le răspundă și să adopte comportamentul cerut de ei, acela de fi interesat doar de irelevant.
    și mulți se mențin sub acel bombardament, sub tot felul de pretexte.
    „îmi displace OTV, eu sunt un om elevat, dar mă uit ca să râd de proștii de acolo”.
    prin aceasta nu doar că se lasă sub influența stimulilor OTV, dar chiar acest lucru în sine înseamnă abandonarea căutării de informații relevante și orientarea înspre prostii.

    și mai grav, această incitare înspre irelevant are loc nu doar prin ce se spune la TV, ci mai ales prin cine spune.
    evident, persoane cu competențe irelevante pentru subiectul discutat.

    iar după ce omul și-a pierdut capacitatea de a sesiza relevantul, este total pregătit pentru a fi manipulat în cel mai urât mod cu putință.

  2. Anghel zice:

    O tiradă amuzantă, dar cu nimic convingătoare. Că tu ai găsit ‘jde cărţi cu teorii şi băşini intelectualiste pe net, nu înseamnă că informaţia curge liber. Faptul că tu ai capacitatea de analiză pentru a extrage din acele texte răspunsuri la întrebări abstracte şi apoi să le găseşti relevanţa faţă de ce se întâmplă în mediul înconjurător te face să crezi că e democraţie în lumea informaţiei. Că doar tu eşti un ins oarecare, individul lambda, nu-i aşa?

    Sigur, pentru cine are minte să înţeleagă şi cultură să contextualizeze nu există manipulare – sau există mai puţină, aş avea decenţa să calific. Dar ceea ce faci tu mai sus este exact transpunerea bălăriilor liberale despre economie, capitalism şi libertate aspura economiei politice a informaţiei şi formării de opinie. Ca şi în economie, în informaţie există procese de acumulare. Ele ne asigură că toate teoriile despre cum libera alegere între mai multe surse alternative duce, prin agregare, la eficienţă şi adevăr sunt doar vise ude pentru minţi aride. Tocmai ai descoperit că libertatea de curgere a informaţiei este invers proporţională cu accesibilitatea mediului prin care curge. Wow, ce revelaţie! Poţi să faci din acest panseu de gândire prima ta teoremă dacă vrei (deşi s-a mai zis cu siguranţă acu 50-100 de ani). Dar să deduci de aici că nu există manipulare? Hai să fim serioşi!

    Spre sfârşit începi să te mai trezeşti din toropeală şi aduci în discuţie şcoala. Prea puţin şi prea târziu! În ce măsură McDonaldizarea educaţiei este un proces impus de limitele cognitive ale clientului student sau o direcţie trasată mai sus e greu de distins şi poate un subiect independent de reflexie, dar este o realitate la fel de greu de negat ca şi găinaţul din cap atunci când cică “poartă noroc”. Am văzut cu ochii mei cohorte întregi de econometricieni formaţi la facultăţi cu faimă internaţională cărora le lipsesc elemente de bază de teoria probabilităţilor pentru că s-a decis că n-au nevoie să înţeleagă pe ce se bazează uneltele complexe pe care învaţă să le folosească ca nişte cimpanzei în laboratoare experimentale. Cetăţeanul viitorului trebuie să fie suficient de deştept cât să aplice realităţii algoritmi de percepţie şi transformare prea complicaţi pentru a fi automatizaţi (încă), dar suficient de prost ca să nu-şi pună întrebări despre contextul în care roboţeşte.

    • vicuslusorum zice:

      Democratie nu exista in lumea informatiei, din simpul motiv, pe care l-am mentionat intr-un post anterior, ca cele mai multe carti scrise pe lumea asta (eu am scos din burta cel putin 99%) contin platitudini seci sau erori grave. Faptul ca eu trebuie sa triez este un argument forte impotriva democratiei in cunoastere.

      Dar poate tu ai avut altceva in cap cand ai zis democratie: anume ca orice individ „normal” poate sa inteleaga, compare, analiza un text care ii este accesibil pe net. Tu nu crezi in asa ceva. Eu sunt ferm convins ca asa este. Tu, si oricare dintre noi, avem acces la „adevaruri”, mici, sterile, cam de cacat. Problema este sa recunosti adevarul din sutele, miile de adevaruri spuse pe jumatate, de amestecuri de falsuri cu adevaruri, de minciuni pe fata.

      „Faptul că tu ai capacitatea de analiză pentru a extrage din acele texte răspunsuri la întrebări abstracte şi apoi să le găseşti relevanţa faţă de ce se întâmplă în mediul înconjurător te face să crezi că e democraţie în lumea informaţiei. Că doar tu eşti un ins oarecare, individul lambda, nu-i aşa?”

      Cam da. Am zis mai sus „normal”. Vezi tu Anghel, noi am stat 12 ani in scoala romaneasca. 12 ani care sunt normali pentru cei mai multi oameni chiar si in Romania (se pare ca cei cu 8 clase sunt 44% din populatia adulta, foarte mult, dar sub medie). E adevarat ca ne-am bucurat de scoli mai bune fata de cele obisnuite. Unii ar spune chiar de elita pentru invatamantul nostru public.

      Eu nu am fost niciodata o eminenta cenusie in scoala, nu am stralucit la nici un capitol, am fost un elev „bun”, unde „bun” nu inseamna mare lucru pe langa „foarte bun” sau „excelent”. Nu vreau sa inchin osanele felului in care am fost examinati sau profesorilor romani. Cred ca multi erau sub nivelul normal, stipulat de normele meseriei. Sunt sigur ca un sfert erau nuli chiar si in cultura generala a domeniului lor.

      Avand in vedere ca am urmat studii universitare, m-am autoplasat intr-o categorie restransa (momentan, undeva la 14% din populatia tarii mele, dupa ultimele statistici), dar nici aici un am fost cel mai bun student.

      Si acum, cu bagajul meu de cunostinte din scoala si deprinderile mele mentale, majoritatea create in primii 12 ani de invatamant public, incep sa studiez lumea adulta. Nu pe cei simpli de pe strada, nici macar colegii mei. Nu, ma uit la sefi, manageri, oameni cu pozitii. Varza! Din discurs, din logica ideilor, din speechul fals pe care il au unii, dar mai ales din SINCERITATEA cu care reproduc stupizenii si banalitati mi-am dat seama ca eu eram in clasa a 8-a peste ei la nivel de cultura generala si deprinderi mentale, mentinandu-ma doar la scoala (lecturile mele personale sunt altceva). Iar ei sunt sub 1% din populatia tarii si totusi sunt idioti.

      Concluzia mea este ca orice sistem scolar care produce absolventi care nu se ridica la nivelul mediu al cerintelor sale este un sistem prost, daunator, cretin, o mizerie si o bataie de joc. Un asemenea sistem este o bazaconie sociala, ceva care trebuie ori inlaturat, ori dispretuit.

      Din pacate, aceasta este educatia din foarte multe tari.

      Eu cred ca un absolvent de liceu, care se ridica la nivelul cunostintelor medii din liceu, poate intelege cel putin jumatate din argumentele oricarei carti, presupunand cu nu apeleaza doar la termeni ce depasesc instruirea medie. Dar chiar si asa, cu ceva efort, acel individ normal (acum intelegi ce vreau sa spun), poate depasi obstacole uriase. Timp si efort.

      Iar prostii? Prostii nu trebuie sa depaseasca 8 ani de scoala. Sa se faca scoli de robotei in servicii. Putin imi pasa ca prostii vor fi 50%-60%, cata vreme cei destepti nu sunt acolo sus intamplator, cum, ce oroare, chiar se intampla.

      „Dar ceea ce faci tu mai sus este exact transpunerea bălăriilor liberale despre economie, capitalism şi libertate aspura economiei politice a informaţiei şi formării de opinie.”

      Vezi tu, aici te inseli. Eu am spus undeva ca o scoala de gandire o poate anula pe alta, sau ca a treia le poate anula pe primele doua care se contrazic s.a.m.d. Nu e cale de mijloc cand emiti o ipoteza care se verifica in 99% din cazuri. Erorile trebuie mentinute istoric, ca fizica lui Aristotel. Eu ma pis pe relativismul in cunoastere. Sunt ipoteze in orice domeniu stiintific care functioneaza excelent ca legi in realitate. Evident ca in laborator sau in anumite conditii dau gres. Cum noi nu traim in absolut, nici stiintei nu-i cerem absolutul. Dar foarte rar ne lovim si de aporii in absolut.

      Problema mea personala este ca cei mai multi oameni care lucreaza intr-un tarziu in academia termina o scoala proasta, chiar si cand sunt eminenti. O scoala proasta este una in care Kara (colegul nostru din liceu, inteligent ca om, dar zero barat ca efort intelectual) termina liceul. Si ca el sunt multi. Ciurea sau pula mea care altul anuleaza tot efortul unuia Cosma de a toci si a intelege. Daca Ciurea ar pica la timp, Cosma ar fi cu adevarat respectat. Daca K si Ciu ar ramane undeva la nivelul clasei a opta, atunci in academie ar intra numai Cos, iar atunci sa te tii neica.

      Problema este ca in academie sunt la fel de multi sarlatani ca peste tot cand educatia este un simulacru onanist inca din gimnaziu, doar ca elitele academiei mondiale nu se pot pacali intre ele cu buna stiinta, ca in Romania, unde profesorii sunt niste mafioti universitari. Aceasta era pledoaria mea pentru o clara ierarhizare educationala intre indivizi, pe baza de intelect, nu de diferente de trai.

      Marea problema este ca sarlatania nu are margini. Tone de cacat intelectual transforma catimea de oxigen intr-o versiune, intr-o parere, intr-un sistem printre altele.

      Si, in felul meu sincer si riscant de a intelege realitate si stiinta ca fiind una si acelasi lucru, am ajuns la trista concluzie ca teoria noncontradictiei, inteleasa pragmatic, ii distruge pe multi sarlatani. Iar ei vor sa traiasca printre scoli si curente, ca sa poate continua sa intoxice aceleasi adevaruri putine si banale.

      Uite, ceva absolut banal: inegalitatea majora intre productivitatea multor economii datorata capitalismului nu este o posibila scoala de gandire, ci un adevar care ar trebui tratat at face value. E o problema ce trebuie inteleasa complet prin descrierea ei. Si apoi trebuie cautata rezolvarea, chiar daca va insemna ceva foarte rau pentru sarlatani. Sunt sigur ca aceasta problema a fost deja rezolvata, dar zace printre cacaturi si minciuni erudite. Si sunt la fel de sigur ca e ceva care necesita schimbari dureroase ale societatilor, transformari de pe urma carora multi vor suferi. Pentru ca sunt prosti, ignoranti si rau-intentionati.

      • Anghel zice:

        Te ascunzi în spatele cifrelor mai ceva ca un economist. Lasă falsa modestie şi recunoaşte că eşti o excepţie. Normal că n-ai avut 10 pe linie: eşti prea inteligent şi ai prea mult respect – aş putea spune chiar veneraţie – pentru cunoaştere ca să reproduci mizeriile care se predau în şcoli.

        Nici o împotrivire din partea mea la descrierea pe care o faci sistemului educaţional ca un circ al absurdului; sunt perfect de acord. Eu am atacat afirmaţia cu care ai deschis: „Manipularea nu existeă”. Apăr-o p-aia dacă poţi!

        Dacă, pe hârtie, procentaje substanţiale din populaţie avem acelaşi nivel de educaţie, ştii foarte bine că în realitate nu este aşa. O recunoşti chiar tu când vorbeşti de amestecătura de Kara, Ciurea şi Cosma. Şi eu am făcut facultatea cu analfabeţi care ştiau literele; ştiau să citească cuvinte şi propoziţii dar erau incapabil să extragă informaţie dintr-un text şi te asigur că la FABIZ textele nu sunt deloc ermetice. Conversând cu ei puteai să vezi că nu pricepeau o iotă din ce se petrecea în jurul lor. Nu exagerez când spun că erau în stare să ia de bună orice tâmpenie auzeau la ştiri.

        Chiar şi cei care ar avea capacitatea intelectuală să citească şi să priceapă ce se găseşte ]n cărţile disponibile pe libgen şi-o pierd treptat, odată cu interesul de a o face. Dacă bagi 12 ore de muncă în excel pe zi, fără weekenduri, normal că nu-ţi mai vine să citeşti filozofie politică, economie sau fizică când ajungi acasă. Te uiţi la televizor, la filmuleţe pe youtube, în cel mai bun caz, molfăi nişte E şi te duci la culcare că mâine începi devreme.

        Iar dacă e să mergem mai în amănunt. Hai să vorbim şi despre academia (din vest) şi productiva luptă de idei de acolo. Nu cred că putem să ignorăm faptul că cercetarea se face cu bani, iar banii ăia vin ori de la agenţii naţionale sau multi-naţionale de cercetare, ori direct din mediul privat. De ce zic „direct”, pentru că şi agenţiile lucrează, aşa cum e şi de aşteptat, strâns împreună cu marile afaceri. Aşa se face, spre exemplu, că băncile centrale „lucrează” în continuare cu DSGE-uri şi că în orice program de formare pentru cercetare de la universităţile de top, la macroeconomie, se învaţă numai şi numai DSGE, un model vechi de 40 de ani care a dat greşi de nenumărate ori deja şi care a fost respins ca un caz didactic simpatic dar inutil pentru a dezvolta unelte de politică economică de chiar iniţiatorii lui, Foley şi Sidrauski (Lucas şi Sargent au fost doar ciracii care au dus mai departe ceea ce oamenii de ştiinţă veritabili au aruncat la gunoi). Ce are bun modelul ăsta totuşi? Concluziile la care duce (prin construcţie, prezumpţii cheie şi metode de rezolvare) sunt: liberalizează, dereglementează, taxează veniturile din muncă şi nu pe cele din capital, şaşmd. Criticile la acest model au fost nenumărate şi asta încă de acu 40 de ani. De la argumente teoretice, la chestiuni tehnice punând în discuţie validitatea metodelor analitice de rezolvare, până la date experimentale care infirmă clar prezumţiile modelului. Rezultatul este că modelul încă dăinuie. De ce? Pentru că EXISTĂ manipulare şi în ştiinţă. Cine are banul, îl dă celui care zice ce trebuie ca să mai facă o adunare şi filtrare de date, să mai aranjeze un experiment, să mai angajeze nişte PhDilăi ignari cărora li se scoală la grafice şi ecuaţii dar nu ştiu şi nici nu-i interesează cum arată de fapt o pipă. Şi tot aşa o mai punem de-o conferinţă, se mai publice un „special issue” la jurnal şi maşinăria de ştiinţă merge mai departe pentru că ea singură produce, ea face şi inspecţia de calitate şi tot ea cumpără şi produsul. Între timp, cine e în afara mainstream-ului se mulţumeşte cu salariul şi se screme să publice câte ceva în jurnale categorisite de mâna 3-a.

        Vorbesc aici despre economie că aici ştiu mai bine cum stau lucrurile dar bag mâna-n foc că la fel e şi în alte domenii. Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar ştiinţă!=realitate.

  3. vicuslusorum zice:

    Am zis eu ca nu sunt sarlatani, scamatori si maestri venerabili ai prestidigitatiei in lumea academica? A nu cita anumite surse, a selecta informatia care-ti convine, a scrie sec si la obiect sau stufos si obscur sunt sarele si piperul bucatariei academice. Cand clientul e un arogant cu multi bani, cum ai explicat mai sus iar eu deja stiam, maimuta cercetatoare danseaza si rade. Dar cu cat tarfa te fute mai bine, cu atat mai putin implicata este in ceea ce faci. Ea joaca foarte bine teatru, dar asteapta ca pe o izbavire momentul ejacularii. Asa asteapta si multi cercetatori de elita finalul proiectului. Apoi o ia de la capat, dar trebuie si pauza aia in care te speli sufleteste. Pentru ca cele mai bune curve au scrupule, culmea! Orice client stie asta, mai ales clientii fara scrupule. O treaba ca lumea facuta inseamna exercitiu si perfect control al instrumentelor utilizate. Eu mizez pe ideea ca cei mai buni lingai ai oricarei teorii comandate din afara sunt si cei care stiu foarte bine adevarul. Dar sunt si cateva armate de lingai slabi, care ling prost, adica mecanic si superficial. E lumea plina de Daniel Daianu in domeniul tau. Ei nu stiu sigur ce fac, dar o fac si ei, tot pentru bani.

    Totusi, hai sa nu trivializam lucrurile. Ca ai avut colegi cretini, normal ca asa e. E vina scolii ca le da diplome in fals. E ca si cum curvele i-ar felicita pe impotenti. Dar, repet, eu vad un dublu limbaj asumat de cei mai buni in fiecare domeniu pentru a-i flata, contra bani, pe cacati, ca asa e in democratie. Tu zici ca e manipulare si ca unii o fac impotriva multora. Nu, pulimea vrea un McDonald de scoala si academia se prostitueaza pentru asta. Tu crezi ca e invers, anume ca sunt unii putini care ii vor pe altii multi prosti. Cei putini vor liniste si resurse, cei multi vor sa traiasca ca animalele fara efort. Primii se pun in serviciul celorlalti. Noi traim sclavia dorita de sclavi, nu sclavia stapanilor. Marile companii pot face profituri enorme si cu noi in lanturi pana la urma. Dar cand criminalii vor sa transforme societatea dupa modelul lor uman in numele democratiei si a modernitatii, stapanii zic da, daca ei au controlul situatiei.

    Eu nu sunt nici liberal, nici democrat, prietene Anghel. Sunt un reactionar, un om al modernitatii tehnice intr-o ordine sociala feudala. Nu exista pic de umanism sau filantropie in inima mea pentru ciuri si kari. Ceva din rautatea pe care o avea frate-meu prin liceu o am si eu. O fi genetica sau educationala treaba.

    Deci eu sunt de partea stapanilor, dar nu asa ipocriti ca cei de astazi. Faptul ca trebuie sa platesti sarlatani pentru ca prostimea sa fie asigurata ca e normal sa fii prost, asta ma supara. Eu vreau sange pe pereti. Sa iasa CEO-ul de la Coca Cola si sa zica. Bai, voi beti pisat acolo, dar nici nu va omoara, nici nu fericeste. Dar prostimea aroganta se iubeste prea mult pe sine ca sa accepte ca e stupid de oarecare. Acesta este defectul societatii noastre globale. Ala care o arde mecanic pe excel zi de zi nu vrea sa stie adevarul. Ce pula mea ar face sobolanul daca ar fi liber? Imi pare rau pentru ca unii cu valoare ajung sa sobolaneasca, cum e si cazul meu, dar apar si erori in democratiile de sobolani. Printre atatia sobolani se chinuie, aruncati la gramada, si alte specii. Aia sunt singurii care protesteaza impotriva sistemului. Daca Marx ajungea de tanar profesor universitar, cum isi dorea, ar fi fost un geniu cuminte. Dar daca nu a ajuns, s-a gandit sa se razbune prin exagerari antisistemice. Te razbuni cand traiesti printre sobolani si tu nu esti unul.

    Eu cred ca si tu esti un pic de sarlatan, Cosma unul mai mare, dar sunteti prietenii mei si nu va pot acuza ca nu stiti adevarul. Cosma vrea sa ma convinga totusi ca are si un mare caracter, nu doar o mare inteligenta. Minte, dar il inteleg.

    Pana la urma nu sunteti nici unul sobalani si pentru mine asta inseamna ca imi sunteti ca niste frati.

  4. Anghel zice:

    Deci, în jargonul meu de economist, toată conversaţia de mai sus s-ar reduce la întrebebarea dacă piaţa de (dez)informaţie este „demand-driven” sau „supply-driven”. Cum cererea şi oferta se modelează una pe alta într-o eternă rostogolire, subiectul e imposibil de atacat cu mijloace empirice. Atât pot concede.

    Că suntem cu toţii şarlatani, sunt perfect de acord. Categorisirea, trunchierea şi exagerarea pentru a ordona datele în idei sunt modul subtil de manifestare al informaţiei atunci când trece prin emisfera stângă a creierului. Eu am măcar mândria că sunt şarlatan de dragul şarlataniei, alimentată şi disciplinată de un sentiment de datorie care vine din emisfera cealaltă. Ştiu că şi tu eşti un şarlatan sincer şi de-aia te citesc cu mare interes şi cu plăcere.

    • vicuslusorum zice:

      Eu sunt un sarlatan cu o constiinta vinovata. De aici blogul, sub pecetea anonimatului.

      Ma mir ca nu mi-ai atras atentia la unele derapaje de mai sus. Ma asteptam sa ma pui la punct un pic.

  5. Tatamare zice:

    Tinere autor…
    Nu stiu ce ma face sa cred ca nu ai auzit de Anton Emmerich Zischka…
    Unul din cei mai talentati propagandisti ai secolului trecut. Cetit cate ceva. Pagini vibrante. dintre titluri: „Biruinta Muncii”; „Stiinta invinge Monopolurile”:”Razboiul Petrolului”.Nascut in 1904 la Viena, mort(„de moarte buna”) in 1997 in Spania.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s