Karl Marx nu era comunist

Tot citind Capitalul, am stat un pic pe gânduri și mi-am pus întrebarea: unde găsim în Capitalul o explicație prețioasă, un studiu amănunțit al unui sistem economico-social diferit de modernitatea capitalistă? Sincer, nicăieri. În afara unei trimiteri fugitive conform căreia cei care au fost expropriați la începuturile capitalismului, adică țărănimea, îi vor expropria cândva pe expropriatori (aristocrați și capitaliști), nu găsim nici urmă de profeție. Nimic, maximă tăcere.

Practic, Marx nu a scris nimic obiectiv, măsurat și clar despre societatea de după capitalism. Cum se pretindea un om de știință, nici nu ar fi putut. Și atunci de unde nebunia legată de comunism?

Cred că o găsim doar în articolele sale polemice (Manifestul fiind cel mai uzat), poate în unele manuscrise, dar nu în Capitalul. Simplul fapt că Marx își considera opera întregii vieți chiar Capitalul, în care nu întâlnim nimic altceva decât o analiză a sistemului capitalist, ar trebui să ne dea de gândit cu privire la acuza de utopie și profetism din opera lui Marx.

În ziua de după Revoluția Bolșevică, cred că Lenin criminalul s-a trezit într-un impas epistemologic: și acum? Cu ce construim lumea nouă? Cu propagandă pentru analfabeții de ruși, desigur. Pe bază cărei lucrări? Nici una. Pe seama tupeului. Cât o fi răsfoit el din Capitalul, nu cred că a identificat nimic cu privire la noua ordine economică. Cu David Ricardo și John Stuart Mill în subsolul paginii? Cu teoria valorii-muncă? La începuturile comunismului istoric se află un om (și acoliții săi) care orbecăia prin întuneric. Dacă Marx a fost un ideolog comunist, atunci a fost unul tare prost: Capitalul său nu le dă nici o indicație clară și rațională, coerentă într-o teorie științifică, unora dintre discipolii săi revoluționari și teroriști. Citea vreun personaj din Demonii pe Marx? Felul în care au răsucit și răstălmăcit ei opera lui Marx pentru a născoci un despotism mesianic nou îi privește în întregime. Nici social-democrația germană, care s-a inspirat din Marx, nu i-a fost fidelă. Discipolii săi sunt în genere infideli. Cu ceva efort de interpretare, orice mare spirit este „comunist”: Socrate pentru că îi învăța pe tineri sa pună metodic la îndoială zeii cetății, Kant fiindcă impune o morală rațională la îndemâna oricui, neluând în seamă diversitatea indivizilor umani, Tolstoi, deoarece voia să renunțe la avere din milă pentru săraci și spera să reînvie creștinismul primitiv într-o versiunea personală, Nietzsche care nu recunoștea ca oameni decât pe un număr mic dintre semenii săi, restul fiind ceva captiv între maimuță și supraom… În felul acesta, probabil că cei mai slabi gânditori sunt și cei mai cuminți, dar ce să ne facem cu ei? Cu cât sunt mai temperați, cu atât sunt mai limitați.

Pe de altă parte, societatea comunistă din România și din alte părți nu depășește nici una din problemele identificate de Marx în Capitalul: enorma diviziune socială a muncii este necesară pentru o societate productivă, ceea ce înseamnă că, din punct de vedere politic, unii vor decide ceea ce multi alții vor executa. Oamenii au continuat să trăiască într-un fetișism, nu unul al banilor (ca-n capitalism), ci unul direct al mărfurilor care nu se găseau, ceea ce înseamnă că banii erau doar hârtie tipărita, nu și valoare de schimb puternică. Capitalistul nu a murit nici el, ci s-a întrupat monopolistic în stat. Societatea era fabrica unui imens aparat al birocrației statale, care presa și oprima cum avea chef. Controlul muncii aparținea unor despoți locali, directorii din companiile de stat, cei mai crunți exploatatori de muncă gratuită din secolul al XX-lea. Ziua de muncă era la fel de dur reglată ca în capitalism. Sclavia, adică extragerea de muncă pe viață cu costuri de administrare minime, continua să existe în taberele de muncă forțată ale Gulagului. Oricine știe că sclavia și monopolul nu sunt ordini sociale care țin să inoveze. Fără competiție, toți ne credem nemuritori în merite și în puteri. Fără competiție, toți ne conservăm pe noi înșine ca pe niște animale împăiate. Ca Walt Whitman, societatea comunistă își cânta sieși un panegiric…

Marx ar fi fost probabil executat în secolul al XX-lea, dacă nu ar fi rămas în Londra. Evreu și critic împotriva oricărui sistem economic și politic opresiv, Marx ar fi fost lichidat atât în propria sa țară, cât și în Rusia sovietică. Despre ce părere aparent proastă avea Engels în legătură cu popoarele slave (o prejudecată în Occident în secolul al XIX-lea), nu spun nimic, având în vedere că mă mențin în limitele stricte ale Capitalului.

O altă concluzie pe care am tras-o citind Capitalul este legată de viziunea lui Marx asupra evoluției umanității în timpul său. Cu toate tarele sale, capitalismul este singurul tip de societate respectabilă pentru Marx. În spirit și în literă, Karl Marx rămâne un eurocentrist. Restul societăților lumii era revolut pentru Marx și, deci, inferioare Angliei, inclusiv estul Europei. Deși se abține de la comentarii legate de bine și de rău, Marx împărtășește mila și stupoarea morală a claselor de mijloc. Copiii chinuiți de foame și de muncă, promiscuitatea muncitorilor simpli sunt în mod clar descrise ca niște grozăvii de Marx.

Suferința cauzată de ordinea socială îl rănea adânc pe Marx. Sărăcia, foametea, disperarea, aroganța, luxul deșănțat, risipa: iata dușmanii de moarte ai lui Karl Marx. Ideologiile sunt neimportante, inegalitățile abisale și artificiale dintre oameni, nu.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Triviale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Karl Marx nu era comunist

  1. anon zice:

    Nu ideologiile duc la inegalitati abisale si artificiale? – intrebare mai mult retorica

    Un eseu foarte bun, cum e de altfel toata cartea, despre propagarea ideilor dupa Marx in Isaiah Berlin, Puterea ideilor, Humanitas, 2012, p. 177, cap. Parintele marxismului rus.

  2. Vicus zice:

    Lasati-ma cu Isaiah Berlin. Aseara doar citeam din volumul II al Societatii deschise si dusmanii sai (K. Popper) si mi-am dat seama ca nici Popper, nici Berlin nu au criticat serios Capitalul. Ei au preferat versiunile soft, de jurnalism furibund al lui Marx. Capitalul ii depaseste clar ca bogatie de idei atat pe Popper, cat si pe Berlin. Plus ca dau impresia ca ei de fapt critica versiunea stalinista, codificata dogmatic, a lui Marx, nu pe Marx insusi.

    Singurul care se apropie prob de Marx este Kolakowski, dar anumite critici pot primi o replica solida din partea marxistilor. Kolakowski exagereaza anumite laturi ale operei lui Marx, mult nuantata si mult mai lucida decat cred cei care nu citesc cu migala Capitalul.

  3. anon zice:

    Va jucati cu cuvintele subordonandu-i pe P. si B. lui M. La o adica, in numele lui M. s-au facut atatea nedreptati, una in plus nu (mai) are a strica. Dar asa cum dumnevoastra le reprosati celor doi ca nu au citit corect pe M. (ce naiba inseamna sa citesti corect pe cineva? – asa cum ar dori impricinatul?), si eu va reprosez ca nu m-ati citit corect : Berlin explica in cartea lui (Puterea ideilor) foarte bine cum s-a propagat marxismul si asta si voiam sa aduc in vedere. Nu neaparat dumneavoastra, cat cititorilor dumneavoastra.

    • vicuslusorum zice:

      Nu e in intentia mea sa ma joc de-a cuvintele, dar daca doriti dvs., fie si asa! Eu nu i-am reprosat nimanui nimic. Am spus doar ca multi „eseisti” care il critica pe Marx fie i-au citit o parte din scrieri (mai ales articole si analize politice scrise la cald – nu stiu daca incorecte, dar pana la urma articole de ziar sau de revista pentru marele public), fie critica marxismul dupa ureche. Ei sunt prea importanti ca sa-l citeasca pe Marx din Capitalul. Arunca o privire pe Sfanta familie, baga ochii in Manifestul partidului comunist, poate-poate 18 Brumar al lui Ludovic Bonaparte si cam atat – aceasta este o situatie optimista.

      Unii sunt antimarxisti doar pentru ca nu inghit propaganda comunista sub formele sale variate. Ii inteleg si, nu ca ar avea astazi vreo importanta, sunt de acord cu ei.

      Berlin si Popper sunt partiali, au dreptate doar in cadrul anumitor scheme mentale fixiste si dure, reductioniste si chiar cretine. Ei il trateaza pe Marx ca pe un bloc de marmura din prima. Ei sunt biased din capul locului: Marx este un ideolog fanatic din primul moment cand ii mentioneaza numele. Ca sa nu spun ca amandoi deviaza rau de tot de la subiect si arunca cu etichete in stanga si in dreapta, mai ceva ca bolsevicii in ereticii de social-democrati.

      Fanatismele inchistate nu se gasesc insa la Marx, cel putin in Capitalul, dar nici in celelalte scrieri. Ca Marx exagera pe alocuri ca sa se impuna ca teoretician, il inteleg. Nu insa si in Capitalul. Aici tonul este masurat, cuminte, linistit, plictisitor de didactic.

      O ideologie nu are nevoie de 700 de pagini de rationamente greoaie, plus 1000 de manuscrise in volumele II si III. Marx a fost intai economist, apoi filozof. Ca sa ii prostesti pe intelectuali sunt suficiente 100 de pagini bine scrise, cu multe cuvinte tari, metafore si imagini apocaliptice.

  4. vicuslusorum zice:

    Ma rog, eu unul m-am delimitat de intelectualitatea aroganta de stanga. Am scris despre asta cand am discutat chiar situatia criticatacului.

    Faptul ca se tin de jocuri tip „manifest” nu ma sperie: sunt inca in fasa, mici si galagiosi.

  5. Mucegai zice:

    Chiar banuiam eu ca unul care scrie o carte despre Capital, nu poate fi comunist!

  6. Mucegai zice:

    Marx era…marxist!
    :))

  7. Vicus zice:

    La aniversarea sa de 60 de ani, inconjurat de familie si prieteni, Marx s-a declarat ca nefiind… marxist. Ciudat, nu?

  8. Spartacus zice:

    Venit ca intotdeauna la sfarsitul petrecerii, dar sper ca nu e cu suparare, as vrea sa zic si eu vreo doua vorbe:

    „Despre ce părere proastă avea Marx în legătură cu popoarele slave, nu spun nimic, având în vedere că mă mențin în limitele stricte ale Capitalului.”

    Cuvintele de mai sus imi par a fi o referire la un citat dintr-un articol intitulat „The Magyar Struggle” si publicat in „Neue Rheinische Zeitung” ianuarie 1849. Ce e amuzant e ca articolul a fost scris de Engels, nu de Marx si toata tevatura s-a iscat ca urmare a folosirii de catre Engels a cuvantului „Voelkerbfaelle”. Intr-adevar in limba germana „Abfall” inseamna „gunoi”, dar si „reziduu” aceasta din urma fiind traducerea corecta in contextul articolului. Articolul il gasesti aici si poti judeca si singur:

    http://www.marxists.org/archive/marx/works/1849/01/13.htm

    Iar ca sa vezi ca Engels nu avea nimic cu slavii poti citi asta:

    http://www.marxists.org/archive/marx/works/1888/letters/88_01_04.htm

    Dar ideea ca Marx a fost rasist e un cal de bataie pentru dreapta, inclusiv prin intermediul filmului „The Soviet Story” al lui Edvins Snore.

    In ceea ce priveste faptul ca Marx nu a fost comunist pentru ca nu a oferit vreo alternativa in „Capital”, parerea mea e ca gresesti. „Capital” este o critica a capitalismului si ca atare se rezuma la atat. Scopul cartii este acela de arata modul de functionare si subtilitatile modului de productie capitalist, nicidecum sa ofere alternative la acesta. In plus, omul nici macar asta n-a apucat sa termine si volumele doi si trei au fost publicate postum, de Engels. Daca ar mai fi trait, probabil ca Marx ar mai fi avut ceva de zis despre organizarea unei economii pe principii socialiste.

    „O altă concluzie pe care am tras-o citind Capitalul este legată de viziunea lui Marx asupra evoluției umanității în timpul său. Cu toate tarele sale, capitalismul este singurul tip de societate respectabilă pentru Marx.”

    Eu n-am vazut asa ceva. Omul asta si-a dedicat viata expunerii deficientelor capitalismului si a participat in mod activ la organizarea rezistentei mucitorilor si a luptei sindicale organizate, inclusiv prin combaterea membrilor de sindicat care aveau tendinta de a ceda in fata capitalului. Vezi discursul

    http://www.marxists.org/archive/marx/works/1865/value-price-profit/

    In schimb in alte parti, de exemplu in „The German Ideology”, eu cred ca Marx sustine mai mult decat deschis ideea de societate organizata pe principii comuniste. Faptul ca se concentreaza pe Anglia, Franta si Germania este din cauza ca acestea erau tari puternic industrializate, cu un proletariat numeros si relativ bine organizat care ar fi putut fi deja „copt” pentru revolutie.

    In ceea ce priveste afirmatia „ce qu’il y a de certain c’est que moi, je ne suis pas Marxiste”, aceasta, din informatiile mele, a fost facuta nu „La aniversarea sa de 60 de ani, inconjurat de familie si prieteni…”, ci intr-o scrisoare catre Paul Lafargue, sotul fiicei sale Laura si unul dintre sefii Partidului Muncitorilor Francezi, care pretindea ca miscarea pe care o reprezinta era structurata conform principiilor marxiste, lucru cu care Marx nu era de acord – pe sistemul daca asta e marxism eu sunt Papa…

    In ultimul timp insa exista un curent revizionist, condus in principal de Michael Heinrich, care vrea sa convinga ca Marx n-a spus de fapt ce-a spus ci altceva. Cateva articole bune pe tema asta poti gasi aici:

    http://critiqueofcrisistheory.wordpress.com/2013/09/01/michael-heinrichs-new-reading-of-marx-a-critique-pt-3/

    PS. poate parea nepotrivita citarea tuturor titlurilor in engleza insa, dupa revolutie, ai mei, dintr-un exces de zel, au aruncat toata literatura socialista si drept urmare nu am citit decat in engleza. Imi pare bine sa vad ca mai citeste cineva si altceva decat literatura economica mainstream. Dupa parerea mea omul asta a fost un geniu si in ierarhia mea de oameni de stiinta de valoare e pe acelasi loc cu Einstein, Darwin si alti indivizi care au avansat cunoasterea umana.

    • vicuslusorum zice:

      Merci de clarificari. De scrisoarea lui Engels catre Ioan Nadejde stiam deja din cartea Contemporanul si vremea lui, scrisa de Savin Bratu si Zoe Dumitrescu (Busulenga).

      Am gresit in legatura cu „aniversarea celor 60 de ani”. Uitasem din ce loc luasem informatia cu pricina.

      Despre Michael Heinrich stiu cate ceva, dar nu am citit decat cateva articole. Stiu insa de disputa dintre Andrew Kliman, Alan Freeman si Michael Heinrich privind teza din volumul III al Capitalului, cea privind tendinta ratei profitului de a scadea in capitalismul matur, pe care si Ernest Mandel o trateaza minutios in prefata sa la volumul III din editia Penguin Classics.

      Merci mult de corectii. Incerc sa ma pun in tema mai serios cu marxismul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s