Capitalism intelectual

În România, doar intelectualii snobi care citează fără referințe de subsol în jurnale de alcov sunt de dreapta. Capitaliștii reali, cei care își câștigă existența din piața liberă și din corporații, nu sunt români. Ei vin cu capital de acasă, capital austriac, canadian, german etc. și îl investesc în România, contra unei forțe de muncă pregătite la standard occidental dar cu salarii asiatice, storc resursele naturale și realizează profitul. Astfel are loc integrarea în piața comună europeană și tot astfel România aparține de capitalul descentralizat mondial care se tot plimbă pentru a spori. Micii capitaliști de butic români nu sunt ca unii oameni de afaceri locali (puținii care sunt), eterni securiști, cărora statul le-a concesionat mii de hectare la un preț derizoriu pe timp de 99 de ani, dar au ceva în comun cu aceștia din urmă. Dau mită la primărie și garda financiară, adică își împart profitul pentru faptul că au angajați pe piața neagră. Astfel, angajatul este de două ori batjocorit. O dată de șeful lui antreprenor, care îl plătește prost și ilegal, a doua oară de autoritățile statului, care sunt ca niște acționari minoritari la afacerea buticarului. Și capitalul străin procedează la fel când statul privatizează. Mita este sufletul jocului, mita, această cotă parte a profitului obținut pe cale ilegală, mita, acest șantaj al bunului-simț moral. I-aș propune unui doctorand în economie să studieze raporturile matematice dintre profitul potențial estimat și ponderea mitei. Sunt sigur că ar descoperi că mita este un fenomen de piață capitalist când statul este un actor legal slab.

Politicienii sunt vizitați la începutul derulării afacerii, sunt mituiți gras cât să-și mai cumpere un BMW X6, să-și mai achiziționeze o casă fie la Sinaia, fie la Miami, să continue să întrețină relații sexuale plătite prin lux cu femei frumoase. Toți vrem să ajungem bogați fără efort. Nici un bărbat sănătos nu ar refuza șansa de a se culca cu o femeie superbă, mai ales când poate cumpăra frumusețea ca pe o marfă de la mall. O haină de firmă, o excursie pe Nil, un diamant cu strălucire maximă costă mult, cât venitul pe 10 ani a mii de români de rând. Cetățeanul de rând nu se uită cu respect la rezultatele admirabile ale companiei austriece OMV (Petrom doar cu numele), dar moare de invidie când un țigan mafiot, un consilier de la primărie urmărit penal zboară în mașina de 70,000 de euro pe lângă buzunarele sale goale. Societatea românească respinge prin instituțiile sale statale capitalismul. Românul va pricepe instantaneu că nu autoritatea personificată este cea pe care trebuie să o respecte, ci puterea infinită a banilor. Relațiile sociale se transformă în priviri invidioase aruncate unor munți de bani în loc de oameni. Ființele umane încetează să mai fie biologice. Ele sunt abstracțiuni monetare, fetișuri, funcții sociale. Luați pulsul străzii și veți auzi foșnetul bancnotelor în loc de vocea unor ființe vii.

Dar intelectualul de dreapta nu vede nimic din toate acestea. El muncește la stat, unde are chiar două joburi. Luna de lună își încasează salariul (sau cele două salarii), mai mic în monedă de calcul decât cel al unui angajat de la Subway din Los Angeles (poate un angajat și jumătate de la Subway), și iubește capitalismul. Dacă îl întrebi ce înseamnă acest sistem, îți va spune: Ex Occidente lux. Cam puțin, dar intelectualul de dreapta nici nu vrea să înțeleagă mai mult. Poate că nici nu poate mai mult.

Adoră piața liberă, chiar dacă o cunoaște doar din auzite, din cărțile altora. Profitul infim al cărților sale nu i-ar acoperi nici jumătate din salariul de la stat pe care îl câștigă. Singura formă de piața liberă pe care o experimentează (scrie cărți pe care alții le vând) este falimentară. El însuși este un faliment uman pe piața liberă, dar se preface a nu observa chestiunea aceasta.

În rest, intelectualul de dreapta deplânge moralitatea publică, dar stă cuminte, ca un cățel supus, pe lângă politicieni interlopi sau infractori în curs de dovedire (dar mita circulă în stat ca sângele prin corp).

Cine sunt acești lachei ai elitei corupte? Lucrează mulți în sistemul universitar românesc, mai cu seamă în departamentele de socio-umane și activează ca miniștrii, consilieri politici, directori de institute la stat.

În rest, societatea mare nu îi interesează. Din clipa în care au ieșit din bibliotecă, doar puterea politică și banii le mai atrag atenția în peisajul cotidian. Și se mai spune că intelectualii sunt cu capul în nori când ei sunt niște sclavi ai autorităților zilei.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Politice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Capitalism intelectual

  1. mr_mihi zice:

    Forta de munca in Romania nu este pregatita nici macar pe departe la standard occidental, din pacate. Din cite am vazut in Asia (Coreea de sud, Malaezia, Singapore, Taiwan, Japonia si Vietnam) forta de munca romaneasca nu se ridica nici la standardele asiatice care concureaza in felul lor cu cele occidentale. Cind spun forta de munca ma gindesc in special la personal de productie cu calificare scurta si medie, muncitori specialisti, maistri, tehnicieni, subingineri, surori si asistente medicale etc. In Occident acest personal mediu calificat reprezinta forta de munca si este coloana vertebrala a societatii, cei care dupa parerea mea fac marea diferenta intre occidentali si noi cind vine vorba de calitate, productivitate si efectivitate. La personalul cu educatie lunga, cu diploma universitara, stam prost si la numar si la calitate in comparatie cu standardul occidental.
    Paradoxal, forta de munca romaneasca pare sa se adapteze bine si sa faca frumos in Occident (cind nu-s dusi la furat), ajungind chiar sa-i intreaca pe occidentali, zic ei. Asta insa nu e totuna cu a avea in Romania forte de munca pregatite la standard occidental, ne adaptam bine in occident in special prin faptul ca suntem obisnuiti cu foarte putin si ne multumim cu mai nimic. In plus exista in Occident o mai riguroasa aplicare a ierarhiei valorii prin care romanii mai mult sau mai putin scoliti sint incurajati si sustinuti sa-si exercite meseria lor, ceea ce-i face sa se creda, argumentabil, mari destepti cind sint angajati. Lasati de capul lor insa, romanii se remarca prin faptul ca nu sunt in stare sa se organizeze nici la standard European si nici Asiatic, de nici un fel.
    Ne-au mai ramas necalificatii si curvele, fortele noastre de munca pasibil de a fi pregatite la nivel occidental. Aici insa cred ca ii si depasim pe occidentali. Daca necalificatul occidental, in general nu este calificat la una-doua meserii fiind pregatit pentru altceva, romanul nostru, pricepindu-se cite putin la toate ajunge cu vremea sa nu se califice cu adevarat la nimic. Greu lucru daca te gindesti ca in Occident pina si maturatorii se numesc asistenti de curatenie sau cam asa ceva si trebuie sa faca si cursuri de maturatori.
    In final avem si noi specialisti de valoare, mai ales specialiste, pitipoancele care practica prostitutia la mai toate nivelele, nu numai pe trotuar. Aceasta este dupa parerea mea forta de munca cea mai apreciata de capitalistii occidentali, atit intern cit si extern, pe piata carnii se vorbeste in general romaneste din Africa de Sud pina-n extremul orient. Am vazut de curind un documentar despre Parisul epocii de aur, de dinaintea celui de al doilea razboi mondial. Pe atunci orasul luminilor (rosii) era si capitala mondiala a prostitutiei, un fel de Tailanda din ziua de azi, din toata lumea se organizau excursii sexuale la Paris. Asta m-a dus cu gindul la Bucurestiul care era numit tot pe atunci si Micul Paris si cred ca am inteles acum si de ce.

    • vicuslusorum zice:

      Forta de munca locala care lucreaza in sistem corporatist nu cred ca e inferioara celei occidentale. Un angajat de la Hornbach sau de la Renault are o productivitate ridicata, iar salariul sau este de cateva ori mai mic decat al germanului sau francezului din aceleasi industrii.

      Cei care nu sunt deloc productivi intra in categoria bugetarilor, cei care din comunism incoace mimeaza munca. Doua cereri pe ora sunt toata munca lor pe o zi. Exagerez, dar cam pe aici se situeaza productivitatea fortei de munca bugetare.

      Meseriasii, cei specializati, lucreaza la negru pentru ei insisi. Cunosc cativa foarte buni.

      Dar meseriasii someri, care si-au pierdut obiectul si uzul muncii, sunt deprofesionalizati. Ei nici nu exista ca forta de munca si nu trebuie luati in seama.

      Altfel, aveti si dvs. dreptate, dar nu uitati ca forta de munca locala numara sub 3 milioane de angajati, asa cum o inteleg eu.

  2. mr_mihi zice:

    Avind o formatie intelectuala umanista, avem tendinta sa judecam forta de munca, productia si productivitatea intr-un mod unitar, mai degraba filozofic, abstract, asa cum acestea au fost descrise de mari ginditori mai mult sau mai putin contemporani cu revolutia industriala. Intre timp, pe teren cel putin, lucrurile s-au mai schimbat. Productivitatea ridicata o realizeaza masinile, robotii industriali fac productia „de facto” in Occident. Forta de munca s-a diversificat foarte mult iar muncitorul industrial occidental s-a transformat intr-un technician cu „know-how” intim al intregului ciclu productiv, pus sa ia decizii de optimizare a productivitatii, cresterea calitatii, minimizarea riscurilor si cresterii competivitatii. Sarcini pina mai ieri rezervate exclusiv managementului si specialistilor de virf, sint azi in mare masura rezolvate de muncitorul occidental. Ca sa fie in stare sa faca asta este mai intii scolit 2-3-4 ani, pe urma antrenat prin diverse cursuri si periodic „re-tehnologizat” adica pus sa lucreze cu tehnica de virf nu cu tehnologie de mina a doua. Muncitorul occidental este obisnuit sa fie bagat in seama si consultat in fel si chip la fel cum se asteapta de la el sa fie in stare sa ia decizii potrivite singur si sa manifeste o loialitate activa fata de firma la care este angajat. Salariul „bun” al muncitorului occidental este negociat de un sindicat puternic si bine organizat in stare sa-si impuna punctul de vedere patronajului corporatist. Drept urmare productia merge intr-un fel „de la sine” in Occident, intr-un mod care la noi ar fi greu de imaginat in lipsa unui sistem similar adecvat.
    Chiar daca muncitorii romani ar fi la fel de scoliti si tehnologizati ca cei occidentali, ceea ce in mod evident nu sunt, productia sau ce fac ei tot n-ar merge ca-n Occident, lipsind restul din system.
    Am vazut un reportaj facut de BBC cu o tema asemanatoare in legatura cu salariile la greci si la nemti: O scurta perioada dupa introducerea euroului grecii au aspirat la si au si avut salarii comparabile cu cele nemtesti. Ulterior au fost pusi la punct si au revenit la salariile grecesti de mizerie, raminind insa profund frustati, cum ca de ce nemtii pot cistiga atit si ei nu pot, ca si ei muncesc si sunt pregatiti la standard occidental etc. Concluzia reporterului englez a fost ca mai bine nu treceau la euro si ramineau la drahme, atunci nu ar fi fost asa frustati decalajul nefiind asa de evident. Cit despre inegalitatea in sine comentariul a fost in sensul ca nemtii au facut 2 razboaie mondiale au inventat Mercedesul si autostrada si exporta cit restul Europei la un loc… Pe cind grecii cinta la mandolina, sparg pahare de rachiu si mai vind cite-un butoi cu masline in UE, nici n-au facut si nici nu fac nimic comparabil cu nemtii -atunci de ce-ar avea salarii la fel? Cind or face la fel cu nemtii probabil vor avea si ei la fel. Si asta o spunea un reporter englez, ha-ha.

  3. vicuslusorum zice:

    Am sa va dau un raspuns marxist.

    Lucrurile nu merg de la sine. Constati un fenomen, dar nu-l intelegeti. Capitalismul este un sistem socio-economic care se extinde pentru a exista, care produce rate din ce in ce mai mari ale profitului (contrabalansate de crize, cele care devalorizeaza intentionat capitalul fix si cel variabil) pentru a exista.

    Productia in economia europeana este inegal distribuita. Tarile cu o capacitate industriala redusa, in genere estul Europei, nu au nici o sansa ca productivitatea fortei de munca sa se compare cu cea din tarile vest-europene.

    Grecii sunt varza ca forta de munca. Calitatea lor de oameni care traiesc doar din salariile pe care le castiga (salariile mari inseamna de regula ori tezaurizare in conturi de economii, ori tezaurizarea in pamanturi, case, deci salariatii cu venituri mari pot trai mult timp si fara salariu, ei nefiind parte din proletari, cf. Capitalul. vol. II) este la pamant. Ei nu produc bunuri de consum pe care piata europeana sa le ceara in asa masura incat grecii sa ii puna in dificultate pe germani. Ei nu prea produc nimic.

    Grecii, romanii, albanezii, macedonenii, bulgarii, ungurii, slovacii, partial cehii, chiar si polonezii sunt la fel: capacitatea industriala mica sau modesta. Implicit, salarii pe masura. pentru ca forta de munca nu valorifica suficient mijloacele de productie, materiile de productie intr-un mod corespunzator pentru ca rata plusvalorii sa se compare cu cea din industria germana.

    Tehnologiile singure nu produc nici un profit. Tehnologia plus forta de munca gata sa isi ofere plusvaloarea duc la tari productive.

    Ca sa vedeti ca pana si la nivel cultural lucrurile stau asa, ganditi-va doar cum este munca vazuta in fiecare societate europeana. Cei care nu pretuiesc deloc valoarea muncii, dar vor salarii grase, sunt si cei mai saraci.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s