Capitalul, volumul II: Introducere

Mărturisesc o vie uimire pentru istoria și teoria economică. Economiștii sunt de fapt niște remarcabili gânditori, atunci când renunță un pic la ecuații și își prezintă teoriile într-un limbaj bine articulat, conceptualizînd și inventând categorii cu aceeași spornicie ca cei mai profunzi dintre filozofi. Cred că dacă știința economică ar lăsa un pic din pretențiile ei de a fi o știință matematică (cum se ocupă cu multe cantități, economia este matematizabilă, fără a fi doar matematică) și și-ar pune la îndoială fundamentele, care sunt eminamente filozofice (mai ales axiologice: teoria valorii și morala se ascund sub teoria și practica economică), economia n-ar mai părea uscată și rece pentru laic. După cum cei care scriu ghiduri de economie pentru consumul uzual fac un mare deserviciu științei economice, distorsionând-o și prezentând-o simplist și eronat. Între o citadelă inexpugnabilă de formule matematice și o cărticică simplistă de sfaturi, explicații facile și glume de târg, economia se zbate chinuită când de un stăpân pretențios și tiranic, când de niște rude gălăgioase și inepte. De aceea, să ne întoarcem la clasici. Citindu-i pe ei, aflăm de unde au pornit toate. Dacă tot stăm pe umerii unor giganți, atunci să ne comportăm ca niște giganți! Când luăm în serios știința tratăm cu seriozitate și viața, nu o trăim ca niște animale fără rațiune.

După cum se știe, ultimele 2 volume din Capitalul lui Marx au fost publicate în primul deceniu după moartea lui Karl Marx și nu au avut niciodată girul maestrului. Compilatorul și editorul celor câteva mii de pagini de manuscrise a fost Friedrich Engels. Deși cele două volume datează ca moment al redactării din perioada 1860-1864, Marx nu le-a finisat stilistic niciodată și nu le-a dat nici un aspect final ca primul volum. De aceea, volumul al II-lea este scris sec, obositor, tehnic și plictisitor.

Citindu-l, oricine are impresia că merge prin deșert, atât de fad este în comparație cu volumul I.

Pe de altă parte, pe cât de mort este ca vitalitate, pe atât de modern este ca și conținut.

De ce modern?

Dacă în primul volum al Capitalului, Marx s-a concentrat pe procesul de producție din fabrică, volumul al II-lea se centrează pe piață sau, cum spune Marx, pe procesul de circulație al capitalului atunci când iese din producție pentru a se întoarce din nou sub formă de capital productiv în producție. Circuitul de rotație dintre fabrică și piață și iarăși fabrică este subiectul celui de-al doilea volum.

Cum trăim conform dictatelor pieței libere, volumul al II-lea era o sursă bună de inspirație pentru cei care, în perioada comunistă, l-au utilizat ca pe un tratat macroecomic în vederea planificării centralizate a economiei. Din păcate pentru aceștia din urmă, circuitul capitalului în capitalism presupune doua condiții esențiale: 1) competiția între agenți economici independenți care țin să-și aproprieze forță de muncă și să controleze diverse sectoare industriale și piețe de desfacere și 2) o creștere constantă a ratei plusvalorii.

Astfel, volumul al doilea din Capitalul presupune atât o piață liberă, cât și o producție capitalistă, în care bătălia pentru piețe se dă între companii mari și mijlocii.

Așa că, întrebăm: de ce volumul al II-lea a fost o sursă de inspirație pentru centralizatorii economici, birocrații statului comunist, din regimurile apuse ale Europei Răsăritene?

Fie pentru că partidele comuniste erau ignorante în privința caracterului capitalist al rotației capitalului la Marx (ceea ce nu credem), fie fiindcă elitele comuniste au dorit să creeze și să imite o ordine capitalistă într-un regim economic etatist. Aceasta din urmă variantă este cea pe care o susținem aici. Dificultatea este una epistemologică: la bazele circulației dintre sfera producției și sfera consumului stă tot pofta infinită pentru profit, care este primum movens al capitalismului. Tocmai nevoia de plusvaloare asigură contradicțiile interne ale societății capitaliste, forțată să se supună competiției economice acerbe (societățile care refuză capitalismul sunt sortite să dispară sub forma lor tradițională prin integrarea în piața globală, păstrând pentru o vreme tot balastul economic și cultural al retardării), și, implicit, mizeria morală și intelectuală a salariatului în capitalism (Marx are o viziune optimistă despre viitorul umanității, în care dreptul la timp liber, la dezvoltarea sinelui, la plăcere este înscris în codul nostru genetic) crește în aceeași măsură în care condițiile materiale se îmbunătățesc. Dacă tehnologia a atins un nivel în care nevoile umane să poată fi acoperite fără participarea directă sau indirectă a forței de muncă (și avem motive să credem că așa stau lucrurile, cel puțin în anumite societăți de pe glob), atunci de ce aproape 90% dintre americanii adulți muncesc zi de zi timp de aproape 1900 de ore anual? De ce mai este nevoie de participarea intensă a forței de muncă în actul producției și circulației de capital (aici mă refer la sectorul servicilor) dacă într-adevăr saltul tehnologic și valoarea capitalului fix au atins cote fără precedent în istoria speciei umane? Marx ne răspunde franc că fără forța de muncă însăși plusvaloarea n-ar mai exista, cea care ține în mișcare sistemul capitalist.

Dar tot plusvaloarea, în principiu mai echitabil distribuită (în practică, consumul domestic fiind neglijat pentru consumul industrial, s-a distribuit relativ echitabil mizeria socială, dacă dăm la o parte birocrația feudală a nomenklaturii), a fost urmărită de toate regimurile comuniste ale secolului XX. Marx este totuși explicit: o ordine economică orientată spre profit este înca una capitalistă, indiferent de expansiunea și ratele înregistrate ale plusvalorii.

Despre procesul circulației se va discuta de acum încolo, cu mențiunea că voi încerca să sintetizez cât mai mult și voi lăsa deoparte detaliile redundante dintr-un volum al II-lea și-așa destul de prolix.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Capitalul vol. II de Karl Marx și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Capitalul, volumul II: Introducere

  1. dragos c zice:

    din păcate, economiştii sec.19 sunt ultimii care rămân frecventabili dpv filozofic. eu citesc, bunăoară, keynes (teoria generală), care mi se pare ilizibil prin tehnicităţile lui.
    oricum, putem spune că principiile economice au rămas cele vechi, însă modul de funcţionare a lucrurilor a devenit mult altfel.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s