Capitalul, vol. II: Metamorfozele capitalului

Rezumat

Din primul volum al Capitalului ar trebui reținute următoarele pentru a accepta efortul suplimentar din volumele ulterioare, aflate în manuscris: munca concretă se măsoară în cantitățile de timp medii la un moment dat pentru a produce o marfă. Munca ca valoare nouă adăugată materiilor prime și mașinăriilor utilizate în producție se cheamă, prin chiar natura sa cantitativ valorică, abstractă. Ea este dată și ține de factori ce nu pot fi măsurați în producție, ci poate fi doar acceptată pe piață de către consumator. Diferite culturi au o altă valoare abstractă a muncii, dar cu cât piața mondială este mai interconectată, cu atât munca abstractă capătă un caracter standard. De aici rezultă că munca abstractă are un caracter pur social, care determină valoarea în timp a cantității de muncă concretă care intră într-un produs. Nimeni nu muncește de unul singur în producția capitalistă, iar cantitatea de energie fizică și mentală consumate în timpul de muncă depinde de timpul socialmente necesar pentru a crea un produs. Ce înseamnă munca concretă în timp din industria auto în 1950 din Germania? Exact valoarea abstractă a muncii din societatea germană la 1950. O mașină intră în circulație după câteva zile. În prezent, nici cel mai prost fabricant nu-și permite mai mult de câteva ore pentru o mașină de serie. Munca concretă este munca abstractă calculată social după timpul mediu de lucru, care încorporează intensitatea muncii, cantitatea de produse furnizată într-o anume unitate de timp și gradul de calificare al muncii respective.

În concluzie, singura muncă productivă este cea care aruncă pe piață un produs nou. Cei care nu participă direct sau indirect la producția de mărfuri, chiar dacă sunt angrenați în consumul lor, nu sunt productivi.

Munci utile, necesare societății, sunt cu nemiluita. Munca prestată fără a fi cerută de piață există și ea, dar pentru Marx nu deține nici o valoare de schimb. Schimbul alert (și cu rate ascendente) de mărfuri cu profit definește capitalismul.

O societate în care am avea numai avocați, doctori, profesori, prostituate și bancheri este de neconceput în capitalism. Nici una dintre meseriile de mai sus nu crează un produs nou, ci cel mult adaugă o valoare necantitativă unor mărfuri pe stoc sau ajută la circulația mărfurilor. De aceea, Marx este explicit: meseriile neproductive, deși utile societății, sunt în afara intereselor capitalismului. Mulți interpreți reducționiști au conchis de aici că Marx îi consideră pe actori sau pe profesori inutili. Ei, ca și comerciantul care speculează valoarea de piață a unei mărfi în interes personal, nu sunt categorii sociale productive. Sunt necesare în circuitul capitalului, adică în sfera în care se circulă o cantitate de mărfuri deja existente (în care profitul este redistribuit) și ei acoperă nevoile necapitaliste ale unei societăți date.

Munca productivă, care își are punctul de pornire în producția industrială, este cea pe care o analizează Karl Marx în primul volum al Capitalului.

Trebuie să acceptăm rolul capitalului constant și celui variabil în producție.

Capitalul constant este acea parte a capitalului care constă din materii prime și mașini. Capitalul variabil este acea parte care se dă în schimbul mărfii.” (Capitalul, vol. II, p. 436, ediția 1951).

Profitul se creaza în uzină și se realizează pe piață, unde cererea valorifică cantitatea de munca și materii prime imprimate într-un produs oarecare.

Marx este din nou străveziu de clar: utilajele mecanizate nu livrează plusvaloare. Capitalul constant mărește productivitatea muncii, dar nu se poate substitui plusvalorii: mașinăriile se devalorizează în aceași măsură în care înlocuiesc valoarea lor inițială cu părți de valoare amortizate conferite mărfurilor. Profitul rezultă din capitalul variabil, în calitatea sa de muncă vie. Angajații din industrie sunt cei care adaugă o valoare nouă produsului. Dacă salariile lor ar depăsi valoarea pe care o crează în actul muncii, atunci antreprenorul ar da faliment. Deci salariile trebuie să fie întotdeauna mai mici decât valoarea produsului nou creat. Profitul nu provine din cheltuielile cu salariile muncitorilor (capital variabil), ci din munca neplătită, din cantitatea de efort prestată gratuit de către muncitor cu mijloacele de producție (fabrica, tehnologii, roboți industriali) ale capitalistului. Plusvaloarea nu este economie de cheltuieli, ci o supramuncă care se realizează peste cheltuieli. Este doar ce rămâne când se scad toate costurile într-un tabel contabil (contabilul onest poate explica doar originea minusurilor, niciodată cauza plusurilor, pe care le consideră o minunăție matematică controlată de o mână invizibilă a pieții), dar care se petrece zi de zi în orarul muncii.

Structura volumului II

Acesta este segmentat în trei componente:

1) Metamorfozele capitalului și circuitul lor (Marx detaliază tipurile de capital din afara sferei producției, unde avem doar c=capital constant și v=capital variabil)

2) Rotația capitalurilor

3) Reproducția și circulația capitalului social total

În cele ce urmează ne vom ocupa cu prima secțiune a volumului, rezervându-le celorlalte două prezentări separate. Volumul II al Capitalului va avea deci în total trei articole.

Tipuri de capital și circuitul lor între producție și piață

Știm că un capitalist pornește la drum în afacerea sa cu o sumă de bani, care constituie capitalul său productiv. Cu acești bani de început (B), antreprenorul cumpără marfă, pe care o va prelucra și forma într-o nouă marfă în cursul derulării producției. Marfa (M) cumpărată cu banii inițiali poate fi forță de muncă (F) sau mijloace de producție (Mp).

Reprezentăm procesul astfel: B – M (F+Mp).

B este de fapt capitalul bănesc care intră în producție (P).

Pentru a vedea etapele mari prin care trece capitalul bănesc în cadrul producției, putem să reprezentam algoritmii astfel:

B (capital bănesc) – M (marfă)… P (producție)… M’ (noul produs, cu valoare peste M) – B’ (capitalul bănesc rezultat din vânzare, peste B inițial, deci profit).

Este clar că F (forța de muncă, ca parte a capitalului variabil, cumpărat ca Marfă inițială înaintea actului de producție) produce plusvaloarea din M’, care se întoarce la capitalist ca un capital bănesc inițial lărgit, gata să intre din nou în ciclul producției.

Să reținem totuși ceva: produsul înainte de a intra în circulație, deci de a fi vândut pe piață, este doar marfă, de fapt, capital-marfă gata să se preschimbe în bani. Banii sunt valoarea de schimb pe care o adoră capitalistul, marfa nefiind utilă pentru acesta decât sub formă de și mai mulți bani.

Astfel, undeva în schema de mai sus noi spunem P, dar putem sa intrăm în detalii aici. În producție, Marfa cumpărată inițial se extinde ca valoare sub forma M + m = M’. Tot la fel B (capitalul bănesc inițial), dupa ce se întoarce cu plusvaloare la antreprenor, este B + b = B’.

Circuitul capitalului bănesc asigură orizontul de acțiune al capitalistului.

Deci expresia totală a mișcării capitalului sub diversele sale metamorfoze se prezintă în următorul mod:

B – M (F + Mp) … P … M’ (M+m) – B’ (B + b).

Astfel, capitalul bănesc se preschimbă în capital productiv, care pune la dispoziție un capital-marfă, la rândul său pe punctul de a se transforma cu plusvaloarea din producție în capital bănesc cu excedent sub formă de profit.

Același capital se îmbracă sub diverse înfățișări în valorificarea sa cu profit. Orice stagnare, orice pierdere de timp mediu necesar pentru a produce o marfă afectează capitalul bănesc de la începutul circuitului.

Să ne înțelegem: dacă antreprenorul nu reia ciclul de producție imediat ce a câștigat un capital bănesc mai mare, atunci fie plusvaloarea este consumată în produse de lux de către capitalistul însuși, fie este tezaurizată într-un cont de economii, fie o parte a plusvalorii, înainte de a intra iarăși în circuitul de producție, este economistă ca fond de rezervă pentru viitor.

Dar obligatoriu pentru ca banii să se înmulțească, aceștia trebuie să circule sub varii forme în procesul de producție. Capitalul nemișcat este mort și futil. Obiectul tuturor agenților capitaliști este doar valorificarea valorii, lărgirea capitalului sub toate metamorfozele sale pentru ca însuși capitalul bănesc să se întoarcă în punctul în care a pornit cu valoare ridicată. Spirala ascendentă a capitalului este chiar istoria capitalismului modern.

Marx judecă întregul proces de circulație (notat Cc), atât din perspectiva vânzătorului (capitalistul sau intermediarii săi), cât și a cumpărătorului (consumatorul).

Cc se prezinta ca trei „figuri” care pornesc de la aceeași nevoie primordială a expansiunii capitalului:

I) B – M…P…M’-B’ (etapă demonstrată mai sus)

II) P…Cc…P

III) Cc… P (M’)

Punctul II) este chiar sfera producției văzută dinspre sfera circulației pe piață. Iar punctul III) începe cu profitul realizat deplin (și în producție, dar și în circulație), care reintră în procesul de producție.

De aceea timpul de circulație a capitalului-marfă pe cale de a redeveni capital bănesc se află într-o relație determinantă pentru întregul proces de circulație cu timpul de producție. Transportul de mărfuri trebuie atât de mult perfecționat tehnic încât cele două sfere să comunice în timp record, în timp comprimat. O marfă nu adaugă nici un fel de valoare în sine în cursul transportului, ci doar pierde din plusvaloarea din producție prin costurile de transport sau chiar se deteriorează. Cu cât ciclurile totale de circulație ale capitalului sunt mai dese într-un an sau într-un număr dat de ani, cu atât capitalul se valorifică pe sine mai mult sub formă de profit. Stocarea de mărfuri este ea însăși timp mort care îngreunează procesul de valorificare.

În capitalism, viteza circulației mărfurilor și controlul timpului unui ciclu de producție asigură chiar timpul mediu socialmente necesar pentru producerea unei mărfi. Cine produce sub timpul mediu de producție, cine vinde sub timpul mediu de circulație a capitalului vor da faliment. Anarhia pieței provoacă forțele competiției capitaliste la diminuarea atât a costului de producție, cât și a timpului de circulație totală pentru a realiza profituri mari.

În ciuda aridității acestei prime părți din volumul II, Karl Marx rămâne cât se poate de inteligibil.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Capitalul vol. II de Karl Marx și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Capitalul, vol. II: Metamorfozele capitalului

  1. Spartacus zice:

    “Munca ca valoare nouă adăugată materiilor prime și mașinăriilor utilizate în producție se cheamă, prin chiar natura sa necantitativă, abstractă. Ea este dată și ține de factori ce nu pot fi măsurați în producție, ci poate fi doar acceptată pe piață de către consumator. Diferite culturi au o altă valoare abstractă a muncii, dar cu cât piața mondială este mai interconectată, cu atât munca abstractă capătă un caracter standard.”

    mi-e teama ca daca munca abstracta nu ar fi masurabila cantitativ, teoria valorii a lui Marx ar fi in necaz. Acelasi lucru il sustine si Michael Heinrich si, dupa parerea mea, greseste. Aspectul asta al muncii abstracte a dat, si da, bataie de cap multor oameni, inclusiv mie. Mi-au trebuit ceva nopti albe ca sa pot spune ca il inteleg, cel putin in mare. Pentru o excelenta expozitie a muncii abstracte cred ca ar trebui sa-ti arunci un ochi pe asta:

    http://www.marxists.org/archive/rubin/value/ch14.htm

    Neaparat! Isaak Ilici Rubin a fost cel mai de seama teoretician al vremii sale in domeniul teoriei valorii a lui Marx. Din pacate a cazut victima epurarilor lui Stalin si marxismul a pierdut una dintre cele mai ascutite minti ale sale. Dar iarasi am tendinta de a divaga…

    Sunt cateva lucruri care trebuie mentionate. Primul ar fi ca munca abstracta, la fel ca si munca particularizata (concreta), este masurabila intr-o unitate oarecare de timp. Daca nu ar fi, nu s-ar putea efectua comparatii valorice pe baza acesteia. E adevarat ca, la un moment dat, o cantitate de munca particularizata (concreta) masurata intr-o unitate de timp va fi diferita de o cantitate de munca abstracta masurata in aceeasi unitate de timp. Dar cantitatea totala de munca particularizata (concreta) depusa de o societate angajata in productia de marfuri va fi egala cu cantitatea totala de munca abstracta. Al doilea ar fi ca cea mai frecventa eroare e aceea de a asimila munca abstracta cu efortul uman in general. Nu trebuie uitat ca munca abstracta are un caracter social si istoric. Asimiland-o cu efortul uman, aceasta este redusa la o activitate fiziologica si caracterul sau social si istoric sunt aruncate sub pres. In realitate, munca abstracta este prezenta doar intr-o societate care functioneaza sub modul de productie capitalist, de unde si caracterul sau istoric. Spre exemplu munca intr-o comunitate socialista/comunista in care functioneaza diviziunea muncii are un direct caracter social, dar nu se prezinta niciodata sub forma abstracta. Piata este locul unde munca particularizata (concreta) si privata devine (este validata ca si munca) abstracta si sociala (este validata ca parte a muncii depusa de societate). Tot repet “validata” pentru ca desi producatorul privat produce sub premiza (promisiunea) ca munca depusa este sociala, acest lucru nu este confirmat decat in momentul in care produsele sale ajung in piata si marfa (depozitara a muncii sale) este instrainata pentru a satisface o nevoie a unui consumator. Faptul ca se poate stabili o relatie valorica intre marfuri rezultate in urma unor munci particularizate (concrete) arata ca, in momentul confruntarii pe piata a marfurilor, munca depusa pentru producerea lor este dezbracata de orice aspecte particulare si este redusa la acea substanta sociala uniforma numita munca abstracta. Nu trebuie uitat ca relatiile din piata sunt relatii sociale mediate prin intermediul marfurilor. Daca munca particularizata (concreta) si privata depusa de un producator de marfuri nu-si gaseste un cumparator pe piata, atunci acea munca depusa este irosita pentru ca nu participa la satisfacerea unei nevoi si nu isi dovedeste caracterul social. Nu in ultimul rand trebuie mentionat caracterul dual al muncii: pe de o parte, munca particularizata (concreta) creeaza valoare utila (use value), in timp ce pe de alta parte, munca abstracta creeaza valoare (value), manifestata in piata sub forma valorii de schimb (exchange value).

    Am vrut sa ating doar cateva puncte ale unui subiect extrem de vast. Pana acum, cea mai buna expunere pe care am gasit-o, referitoare la munca abstracta, este cea a lui Rubin (link-ul de mai sus). Omul prezinta lucrurile extrem de clar, trecand totodata in revista si cele mai frecvente erori care se fac in interpretarea acestui concept. Inclusiv aia pe care o faceam si eu :).

    • vicuslusorum zice:

      Am simtit inca din acel capitol din volumul I al Capitalului ca multi interpreti marxisti sau nu pot cadea in eroarea de a intelege munca abstracta ca fiind tot munca concreta (numar de ore medii pentru producerea unei marfi intr-o societate data). Conceptul de munca comporta un caracter valoric prea mare, pe care empiristii nu-l pot decat usura printr-o interpretare brutala.

      Si atunci Marx este redus, simplificat grosolan in forma: valoarea unei marfi este cantitatea de timp consumata pentru producerea ei la un moment dat in istoria societatii. Am incercat sa evit aceasta interpretare si mi-am dat seama ca dihotomia munca concreta-munca abstracta nu e pusa acolo degeaba de Marx.

      Da, deosebirea dintre use-value (ca rezultat al muncii concrete), dar filtratat de piata in exchange value (ca rezultat al totalitatiii muncilor concrete sub valoarea lor sociala totala, abstracta, la un moment dat socio-istoric) este chiar pasajul destul de succint din acel capitol al volumului I.

      Merci de link si de referinta. Voi incerca sa refrazez bucata despre incomensurabilitatea muncii abstracte.

  2. Pingback: Capitalul, vol. II: Rotația capitalurilor | Vicuslusorum's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s