Destinul meu

Cine nu caută adevărul chiar împotriva lui însuși, nu are ce căuta nici pe treptele templului cunoașterii. Cine încearcă să adecveze realitatea pe măsura propriei mândrii și aroganțe și trădează căutarea adevărului este dușmanul meu de moarte. Cine este superficial, leneș, fără vlagă în el, cine vrea să doarmă în viață pentru a nu se mai trezi niciodată, dar pretinde a arunca lumina minții în lume, acela comite un sacrilegiu împotriva lui Dumnezeu și a chemării noastre pe acest pământ. Cine îmbolnăvește viața cu propria sa slăbiciune, cu miasmele unei melancolii de muribund, acela este deja mort. Cine nu iubește materia, nici nu știe că are suflet. Eu nu sunt nimic, dar absolut nimic, din toate acestea.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Triviale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Destinul meu

  1. capricornk13 zice:

    Hm… Mi se pare oarecum uimitor că atunci când scrii ceva cu adevărat esenţial despre tine, când dezvălui mobiluri interioare (sau sentimente, porniri profunde, zi-le cum vrei) n-ai niciun comentariu – vezi şi postul numit „Idealuri”, printre altele. Poate comentatorii tăi obişnuiţi dau dovadă de o decenţă pe care eu tocmai astăzi m-am hotărât s-o las deoparte şi să scriu, asta e, să fiu judecată! 🙂
    Desigur că ce scrii aici e fundamental – o descriere atât precisă, cât şi poetic-expresivă a ceea ce reprezintă destinul „ideal”, ceea ce-ar trebui să caute, să urmărească oamenii demni de acest nume. Iartă-mă dacă par a minimaliza şi simplifica, nu este asta intenţia.
    Ce mă deranjează pe mine puţin este folosirea procedeului opoziţiei, blamării celor ce nu aderă la drumul tău. E util pentru a obţine precizia şi expresivitatea pomenite, fireşte. Însă nu înţeleg de ce acela care nu este capabil să găsească înţelesul, sensul şi drumul este „duşmanul tău de moarte”. Oamenii sunt failibili, vulnerabili, fragili. Nu toţi „trădează căutarea adevărului”, unii nici nu ajung vreodată în poziţia de a pricepe că trebuie să-l caute – şi nu din vina lor. O să-mi spui c-ai delimitat precis subiecţii, că vorbeşti exclusiv despre cei care „încearcă să adecveze …”, dar trebuie să devii conştient de asta ca să te faci vinovat, nu crezi? Pot fi de acord cu tine că în mod ideal toţi oamenii ar fi datori să devină conştienţi, însă până când nu găseşte fiecare, pe calea lui, Dumnezeul în numele căruia trebuie căutat adevărul, nu prea poate fi acuzat de sacrilegiu. Cel mult de slăbiciune sau prostie… Revenind – de ce sunt duşmanii TĂI? Din poziţia ta mi-ar plăcea să ai compasiune, nu dispreţ pentru ei!
    Te rog să nu mă înţelegi greşit, nu te judec, nu pretind că aş şti mai mult sau aş vedea mai bine – ar fi ridicol, sunt mult mai departe ca tine de înţelegerea unei grămezi de lucruri. Ceea ce-ţi doresc ţie, pentru a te bucura cu adevărat de „materia” de care pomeneşti, este să interiorizezi că trufia, conştiinţa faptului că ai găsit destinul, drumul, sensul, deşi inerente procesului (mai ales când trăieşti în atâta singurătate. când putinţa de dialog esenţial aproape nu există!) nu sunt atitudinile „câştigătoare”. Posibil de fapt să vorbesc prostii, sper că tu comunici din această poziţie numai către noi, e un procedeu retoric. Fără a fi conştientizat că meritul tău de a fi decis să intri pe „calea cea strâmtă”, deşi uriaş, e anulat dacă-l valorizezi în sine, ai fi renunţat la drum, l-ai fi pierdut.

    În final aş vrea să-ţi spun că-ţi sunt foarte recunoscătoare că scrii ceea ce scrii aici. N-am văzut nicăieri atâta idee de valoare în mod constant pe o plajă atât de largă de teme esenţiale. Sunt aproape de fiecare dată de acord cu ideile tale, de mult mai puţine ori de acord cu poziţia, cu atitudinea din spate – dar asta nu e interesant pentru tine şi probabil nici pentru alţii.

  2. vicuslusorum zice:

    Intai de toate blogul meu, dupa cum vezi, se refera la carti, teorii filozofice, istorie etc. Sectiunea la care tin cel mai mult este cea de lecturi.

    Postul de mai sus se afla in sectiunea triviale, unde sunt emotional.

    Imi place sa ma cred un carturar si un om al cunoasterii. Si imi place sa ma definesc in contradictoriu cu falsii carturari, savanti si intelectuali de la noi.

    Asta a fost tot.

  3. capricornk13 zice:

    fair enough; doar că rişti să nu transmiţi mesajul din cauza stării emoţionale pe care o provoci prin astfel de procedee; blochezi dialogul – cel din partea cealalta o sa raspunda coping with his emotional reaction, deci ratând semnificaţia (chiar în cazul n care ar fi avut o şansă să înţeleagă şi să-ţi dea ceva înapoi)

  4. Alex zice:

    Quid est veritas?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s