Marea minciună

Cel mai mare rău al modernității este de a inocula prin reclame, filme și cărți proaste ideea că totul depinde de tine. Orice mesaj social pozitiv îți este adesat ție? Cine ești tu? Declarativ ești un individ în posesia unei anumite unicități. Statistic, iar marii oameni de afaceri așa gândesc, ești doar funcția de a cumpăra un produs, eventual produsul lor. De ce se vorbește atât de mult de individ? De ce psihologii – cei mai puțin raționali meseriași de pe pământ, mari șarlatani – discută cu un impersonal eu indivizibil, special și atins de unicitate? De când a devenit impersonalitatea subiect cunoscător? De când personalitatea se formează în afara presiunilor sociale?

Scopul este responsabilizarea maximă a individului pentru locul său în societate. Liberalismul are un singur mesaj la origine, acela că ești vinovat de succesul tău în lume. Dacă ești cineva, atunci răspunzător ești chiar tu: se poate mai cruntă denigrare și sentiment de vinovăție dacă ești un eșec social, se poate imagina o mai frauduloasă autozeificare dacă ai dat lovitura și ești sus?

În fapt, asistăm la o stratagemă mincinoasă: prin individualizarea excesivă, societatea însăși dispare ca subiect eligibil de discuție. Atomizarea se împlinește mai întâi mental pentru ca sistemul să nu fie niciodată criticat.

În timp ce masificarea societății nu are pereche în istoria cunoscută, iar în unele orașe ale lumii se înghesuie mai mulți oameni pe kilometru pătrat decât în orașele mari ale antichității, în vreme ce obiceiurile de consum, valorile morale, nivelul de educație sunt omogenizate la scara continentelor, sistemul capitalist se adresează prin campaniile sale unui singur individ: TU.

În felul acesta, nu-ți va trece niciodată prin cap că societatea este organizată sistematic, pe paliere clar delimitate, că există o geografie a societății care apasă asupra ta, tu, un nimeni, o variabilă microscopică în economiile de scală ale pieței globale, tu, care nu valorezi mai mult decât un strigăt disperat într-o mulțime de sute de milioane de voci șușotind în același timp.

Crezând greșit că între tine și societate ești doar tu, lumea te zdrobește sub greutatea ei incomensurabilă, și, astfel, nu vei învăța vreodată să îi vezi pe ceilalți, cei lângă care poți să însemni cu adevărat ceva. Egoismul tău cretin este chiar ce arhitecții de zi cu zi ai societății își doresc de la tine: cu cât ești mai liber în universul tău mic și ignorant, cu atât lanțurile lor vor fi mai lungi și aparent mai ușoare.

Liber ești doar împotriva societății, nu împreună cu ea.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Triviale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Marea minciună

  1. laurapanait zice:

    Te apasa istoria, domnule….!
    ”O soțietate fara prințip, carevasazica nu le are!”
    Nu-i mai potrivit sa critici societatea asta…. decat sa consideri ca trebuie sa o inlocuiesti cu altceva cu totul nou?

  2. Neantul valah zice:

    @laurapanait

    cred ca dumnealui recomanda sa o inlocuim cu ..nu o sa iti vina sa crezi solidaritate si ca sa nu sune a mesaj stangist ia de aici :
    „Cu cât eram mai chinuiţi fiziceşte, mai istoviţi şi împinşi spre un stadiu de asemănare cu un animal de muncă, cu atât părea să crească
    sensibilitatea sufletească. Aş spune că se producea un proces de
    înnobilare a fiinţei umane. Cei care n-au evoluat aşa în închisoare, au
    decăzut la nivelul dorit şi urmărit de administraţie. Instinctul de
    conservare al animalului a început să le fie călăuză spre a-şi salva viaţa
    cu orice preţ. S-au străduit prin orice mijloace să se pună la adăpost de
    foame, de frig şi de suferinţă fizică. Egoismul le-a crescut la paroxism,
    nemaiţinând seamă decât de fiinţa lor; au trădat legea solidarităţii şi
    eliminaţi fiind ca nişte corpuri străine din comunitatea deţinuţilor, au
    fost izolaţi de ea şi s-au înrăit şi mai tare. Lipsiţi de dragostea frăţească
    a celorlalţi şi de orice sprijin moral, s-au prăbuşit curând şi fiziceşte,
    dacă n-au apucat înainte de sfârşit să cadă pe ultima treaptă a
    dezonoarei, colaborând cu administraţia.”
    E din Ion Ioanid ,daca ai lecturat

  3. laurapanait zice:

    Sa stii ca n-am lecturat.

    Eu sunt sigura ca libertatea ( pe care ti-o poate oferi societatea) este suficienta pentru a permite oamenilor sa fie buni si fericiti.
    Nu-i nici o nevoie sa-i chinui ca pe hotii de cai.
    Ca unii dintre cei inchisi au dat dovada de spirit nobil in timp ce altii s-au stricat si mai tare, nu este decat dovada faptului ca acesta era caracterul lor si, intr-adevar, in conditii de stres, acesta a iesit si mai bine in evidenta.
    Daca vrei sa-i schimbi pe cei rai, in buni, printr-o solutie extrema, situatia nu ma aranjeaza. Indiferent din ce categorie fac parte.

  4. Si totusi occidentalii supusi mult mai mult si mai intens propagandei individualismului desantat apar in mod paradoxal mult mai solidari decit est-europenii fosti socialisti care intr-un fel sint mult mai putin solidari si mai mari individualisti decit media in vest. Nu ma gindesc ca ar fi invatat solidaritatea din experienta traumatizanta a comunismului dar cel putin nu au fost bombardati cu propaganda desantata a liberalismului capitalist care pe nesimtite, in aparantea in mod involuntar, nevinovat, pune in mod consecvent semnul egalitatii intre notiunile de libertate (individuala), democratie (reprezentativa) si capitalism (de tip protestant). Nimic mai fals si totusi aceeasi aberatie este repetata in toate mediile, in discursul politic, conferinte etc., este prea mare coincidenta in aceeasi greseala sau interpretare vicioasa a acelorasi notiuni pentru a nu fi un efort orchestrat dupa parerea mea.
    Banuiesc ca marea minciuna a individualizarii excesive a fost intr-un fel urmarea si/sau implementarea europena a unei si mai mari minciuni, aceea a visului american. Aceasta spune ca oricine in America daca este harnic, munceste si dispus sa faca un efort in plus poate ajunge cineva… ca Bill Gates, Madonna sau Sting. Acestia au refuzat insa public in a fi dati drept exemplu tocmai pentru a nu perpetua marea minciuna a visului American, considerind ca realitatea, in special in America, se afla la polul diametral opus.
    Un mare regizor rus (la ei toti sint mari) fost sovietic intrebat fiind ce parere are dupa ce-a trait si-n comunism si-n capitalism se pare c-ar fi raspuns aproximativ asa: „Tot ce spuneau comunistii despre ei era o minciuna sfruntata, evident. Insa tot ce au spus despre capitalism se pare ca era adevarat!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s