Ideologia paranoiei

În tabăra istoricilor anticomuniști, o voce importantă a fost în secolul trecut cea a istoricului american Martin Malia. Am citit vreme de patru ore fragmente lungi din cartea sa, Russia Under Western Eyes. From the Bronze Horsemen to the Lenin Mausoleum. Volumul este în sine imens: peste 500 de pagini de istorie politică și culturală a Rusiei, începând cu perioada lui Petru cel Mare și terminând cu anul prăbușirii URSS-ului, 1991. Cartea are fără îndoială câteva merite excepționale: e foarte bine documentată la nivel istoric și redă fidel parcursul modernizării Rusiei. Cu toate acestea, Martin Malia comite câteva „erori” metodologice pe care le văd repetate și la alți istorici anticomuniști:

1) Deși ne aflăm în posesia unei istorii a Rusiei, nu aflăm nimic despre organizarea socială și economică a vastului teritoriu rusesc. Din carte lipsesc cu desăvârșire rușii obișnuiți. Cu Martin Malia ne aflăm într-o stare a realității sociale de dinaintea apariției sociologiei ca știință. Este inadmisibil să scrii un volum de istorie în ultimele decenii ale secolului XX fără să apelezi la instrumentele de analiză ale altor științe sociale decât istoria în versiunea ei de secol al XIX-lea, cea compusă din mari personalități, curente intelectuale și impactul lor asupra unor evenimente. Martin Malia privește istoria dintr-un avion aflat la peste 10.000 de metri deasupra solului, de dincolo de zidul impenetrabil al unor nori groși.

2) Economia nu apare ca disciplină în istoria propusă de Martin Malia. Nu avem nici un detaliu cu privire la tipul de organizare materială a rușilor timp de trei secole.

3) Martin Malia prezintă cu maximă superficialitate ideile operei lui Karl Marx. Pentru majoritatea anticomuniștilor superficiali, care nu au citit decât partea polemică a operei lui Marx (presupunând o asemenea realizare ce necesită răbdare și calm), germanul este un filosof hegelian care a creat o utopie seducătoare pentru intelectuali. De la Martin Malia aflăm că utopia lui Marx este sfârșitul istoriei și egalitatea perfectă între oameni, așa cum s-a dorit a fi realizată de discipolul revoluționar Lenin. Mărturisesc că nu am întâlnit nicăieri aceste idei simpliste, care i-ar face de râs nu numai pe intelectuali, ci și pe cei cu o minimă educație superioară, în magnum opus-ul economistului german. Marx criticul social, cel care propune o teorie economică profundă, este eviscerat de Martin Malia și preschimbat într-o paiață de nerecunoscut, un spirit sectar și agresiv care i-a fascinat pe intelectuali. Nu știm de nicăieri cum o minte atât de fanatică, mefistofelică poate, a putut inspira atâtea spirite inteligente. Fie Martin Malia nu știe ce vorbește, fie paginile despre marxism sunt rău-intenționate, situație în care castelul de cărți al istoricului se prăbușește la pământ. Impresia mea personală este că Martin Malia nu a citit Capitalul și nu deține nici o idee de la sursă legată de sistemul teoretic al economistului Karl Marx.

4) Martin Malia practică adesea generalizările fără demonstrație sau analiză ulterioare. Cartea sa de istorie alunecă pe alocuri într-un eseistică de proastă calitate, pur metaforică și compusă din clișee retorice care dețin oarecare farmec și putere de persuasiune, deși sunt extrem de problematice în privința probității științifice. Frazeologia goală rămâne un defect.

Din păcate, în pofida erudiției, cartea este interesantă ca istorie, dar metodologic limitată. La nivel de istorie a ideilor, Marin Malia comite păcatele multor istorici anticomuniști: dezinteres pentru societate și o slabă conștiință a existenței economiei ca domeniu de cercetare, dar și o simplistă cunoaștere a filozofiei germane de după moartea lui Hegel. Ca și cum aceste scăderi nu sunt suficiente, Martin Malia trăiește cu o teamă adâncă pentru revoluție, o schimbare socială bruscă sau pentru utopie, de parcă nu s-ar vedea agenda republicană americană din spatele rândurilor. Partizanatele politice pătează orice pretenție de studiu wertfrei.

Cărțile de istorie anticomunistă, mai cu seamă când disecă idei, sunt opere de ficțiune sau chiar răstălmăciri penibile pentru un cunoscător al subiectului. Martin Malia scrie în această manieră desuetă și desprinsă de studiul serios și aplicat al societății moderne.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Lecturi și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Ideologia paranoiei

  1. Strajnik zice:

    De ce insisti sa-l introduci in lumea academica pi autor cand el miroase de la o posta a propagandist…? Importanti si ‘cestia pe lume pentru perdelele de fum, mai groase sau mai subtiri cu care „camufleaza” manoperele dubioase ale stapanilor…Iti recomand, cu caldura, sa lecturezi un propagandist de prima mana, nascut tot la Viena la inceputul sec. XX. Anton Emerich Zischa il chema si unul dintre titluri(traduse si in romaneste) suna ” Biruinta Muncii”. Un altul;Stiinta invinge Monopolurile…Un propagandist stralucit din care epigonii pot invata multe…

  2. vicuslusorum zice:

    Martin Malia face parte din lumea academica liberala, stimate domn. Nu as merge pana acolo incat sa-l numesc propagandist. E chiar prea mult.

  3. Strajnik zice:

    Cercetarile care pleaca de la premise lipsa ajung, intotdeauna,la concluziile pe care le doreste autorul(sau comanditarii sai), O corectie : numele propagandistului invocat de mine este Anton Emmerich Zischka. Te asigur ca merita sa-ti pierzi vremea cu ceva lecturi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s