Operațiunea Monstrul

În filmul omonim din anul 1976, pe care l-am vizionat recent, am fost izbit ca de o iluminare cu privire la ce fusese cândva comunismul românesc și la ce a rămas din acesta în memoria colectivă. Atracția mea merge, ca întotdeauna, spre detaliile epifanice, spre micile însemne care trădează o ordine mai puternică decât individul și mâlul psihologiei sale. Intriga filmului ține de ordinul simplității: patru prieteni, din care trei angajați din Serviciul Planificare și un scriitor, își petrec un răgaz de-o săptămână în Delta Dunării la începutul toamnei.

Întâi de toate, am fost scuturat de scurgerea lentă, păstoasă a timpului, oricum resimțită cu lentoare în comparație cu prezentul. Lucrurile puteau să aștepte indefinit. Senzația de siguranță existențială, de securitate socială pe care le emană „cadrele” este desprinsă din stabilitatea cu care timpul trecea. Nimeni nu era stresat, anxios, obsedat să atingă termene limită, muncit sau alergat în comunismul românesc al anilor 1970. Competiția pragmatică dintre cetățeni nu făcea parte din alfabetul comunismului real.

În al doilea rând, fundalul sperie prin modestie. Interioarele cu mobile mohorâte și greoaie, cu bibliotecile apăsătoare, cu tapetul mocirlos de carte de joc tocită, lipsa completă a tehnologiei moderne se află la jumătate de secol în spatele decorurilor vii dintr-un film american produs în aceeași perioadă. România comunistă are un aer burghez și învechit, de un „odinioară” interbelic, ba chiar prebelic prin greutatea unor candelabre care atârnau din tavanele cu chenar.

În al treilea rând, personajele sunt tipi bonomi, simpatici, niște gentlemeni de modă veche. Cei doi directori vorbesc o limbă română cu inflexiuni culte, iar subalternul, scriitorul și șoferul tind să-i imite în mod natural. Snobismul epocii se referă la paradele de erudiție gratuite sau la o gimnastică discursivă în care încăierările sunt ca într-un concurs de cultură generală. Se ghicește un elitism social pe criterii de distincție/respectabilitate în comportament și un grad ridicat de educație afișată arogant.

În al patrulea rând, protagoniștii sunt prototipii unei non-societăți, dacă se poate spune astfel. La ce mă refer? Nici unul nu vorbește despre problemele de la serviciu, de parcă profesia nici nu i-ar interesa realmente. Politicul și societatea largă sunt anulate complet din discursul lor. Singura scenă în care cei doi directori încep să discute esopic de parcă ar fi fost urmăriți de un „se” impersonal este aceea în care, stând în barcă, aud zgomotul unei melodii rock de după stufăriș. În rest, orice dialog se învârte în jurul gospodăriei și a persoanei fiecăruia: nevestele, mulinetele de ultimă generație, limbile străine, aerele de indivizi hipereducați, grațiile de bărbați respectabili, totul este hiperburghez.

În al cincelea rând, principiul ierarhiei și al directivelor principiale, dar inutile, domină atmosfera. Bârfa și intriga meschine, orgolioase sau pur și simplu mărunte sunt travestite într-o limbă oficială găunoasă și neconvingătoare chiar în cadrul filmului, ca o recunoaștere a unui stat de carton. Șefii sunt ascultați în numele funcției sau a poziției sociale, la fel ca într-o societate tradițională, iar puterea simbolică a unuia asupra celuilalt ține de personalitatea mai mult sau mai puțin distinsă și psihologia emotivă a ascultătorilor.

În al șaselea rând, toți participanții practică un dublu limbaj absolut. Ipocrizia acestora nu este una terorizată de un regim apăsător. Dimpotrivă. Fiecare este un figurant în ochii celuilalt pentru că fiecarea este tratat de fapt ca și cum regulile sociale nu ar exista: directorii se cred superiori și hipereducați ca niște mici boieri de provincie, subalternul este un mic-burghez ineficient dar obsecvios, scriitorul un excentric care „dă note” ridicole în propriul carnețel (nu mult diferit de notele reale ale Securității, aisberguri de foiletonistică ieftină), iar șoferul, un june modest, care, în virtutea forței biologice, își permite să cucerească femei și să răpună „monstrul” de pește, la fel de fictiv ca ghearele regimului politic real.

Comunismul românesc, așa cum apare el în Operațiunea Monstrul, a fost un timp idilic, cu tipologii umane conservatoare, trăind exclusiv în spațiul privat chiar și la locul de muncă, angajate într-o ordine socială premodernă, modestă material, în care avântul spre progres și lumea de mâine au fost înlocuite de securitate socială, conformism patriarhal și stagnare mentalitară.

Iată Doamne lumea pe care țara mea a dărâmat-o în anul 1989, spre a nu-și reveni nici până azi din strigătul său nostalgic după lumea de atunci.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Politice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Operațiunea Monstrul

  1. Matei zice:

    Interesante comentariile. Sunt destul de valabile despre era comunista, chiar si daca nu s-ar referi la un film, mai putin partea cu mobila veche si candelabrele. Chiar si in anii 70 oamenii locuiau in blocuri de tip cutii de chibrituri, de multe ori familii cu destui copii in doar 2 camere. Probabil ca protagonistii acestui film erau niste nomenclaturisti imputiti destul de privilegiati fata de restul societatii … Moarte lor !!

    In rest, da, probabil, timpul trecea greu si fara stres. Oamenii aveau timp pt ei si pt neveste.

    Pe de alta parte, intr-adevar, totul era cu „saru’mana sefu'”. Asta e partea super a regimului „capitalisto/corporatist” in care traim acum. A disparut atitudinea asta penala si servila. Sefii sunt doar niste colegi, le spui pe numele mic, iesi la bere cu ei, joci ping pong, le dai mailuri directe daca ai ceva de discutat. Chiar si vicepresedintii sau CEO de companie sunt accesibili, nu tre sa dai cadouri secretarei lor ca sa poti obtine o intalnire. Este un mare plus de dezvoltare umana, de care eu sunt recunoscator ca beneficiez.

    Un ultim punct. Partea cu discutiile de serviciu in timpul liber … Nu se discuta pe vremea comunismului, si cine nu doreste nu discuta nici acum. Ai libertatea sa alegi. Eu, personal, nu discut despre serviciu aproape niciodata. Nici cu prietenii de-acasa, nici cu colegii de serviciu in pauzele de masa/team buildinguri si alte d-astea. Deci … nu am nici o nostalgie comunista in aceasta privinta.

    Mai mult, daca se intampla sa te sune cumva seful sau un coleg de munca in weekendul, chiar si pt o informatie ne legata de serviciu, isi cere mii de scuze. Nu esti dator sa ii raspunzi cu „sa traiti” si sa ii aduci cafeaua si in concediu …

  2. cineva zice:

    Hehe.. asa e, trecea mai lent timpul si lumea parea mult mai asezata. Vezi asta in multe filme comuniste. Uneori oamenii tipa si urla (vezi Balanta) caci asezarea asta sociala este excesiva si devine o inchisoare. Totusi sa nu idealizam zic. Cat despre sentimentul general al fimului se datoreaza in buna masura viziunii regizorale. Adica pe scurt cred ca regizorul a creat aceasta atmosfera in md intentionat. Tu ai fost la pescuit? 🙂 Eu nu am rezistat. Caci asta este si pointul: in asteptarea pestelui care sa muste momeala timpul trece extreeeem de greu.

  3. cineva zice:

    Si vorbeste despre paradele de eruditie… uite ca si in generatiile noastre am preluat meteahna parintilor. Pentru o greseala de vorbire intrerupem si refuzam complet continutul… Ca sa nu mai povestesc cu cata condescendenta criticam generatiile de astazi (Y kids) ce rai suntem :)) The joke is on us pt ca acum orice cocalar cu smartphone poate sa te bata la orice test de cultura generala .. Stocarea de cunostinte devine din ce in ce mai putin importanta. Asocierile, logica, capacitatea de sinteza, castiga teren. Si eu ii admir sincer pe pustii astia din generatia y pt ca au o minte foarte critica. Mi-a placut foarte mult postul tau! Scrii intr-o limba romana foarte viguroasa si sigura, cum mi-a fost pofta sa citesc. Ai merita sa te citeasca mai multi. 🙂

  4. vicuslusorum zice:

    @Matei: Vorbim de cadre de nadejde in filmul nostru. Sunt cu toti generatia Ion Iliescu. Si se vede: unsurosi, duplicitari, superficiali si aroganti.

    @cineva: Regizorul e sincer. Ce mi se pare fortat in film, dar nu neverosimil, este epurarea vulgaritatii. Niste barbati se intalnesc pentru cateva zile, nu se imbata, nu spun obscenitati… totusi, suntem oameni maturi.

  5. cristian zice:

    O parte bună din discuţiile de astăzi despre comunismul românesc se fac de pe poziţii foarte subiective şi asta n-ar fi aşa de rău dacă cei care emit judecăţile ar recunoaşte asta. Din câte am văzut cei mai acerbi critici ai comunismului sunt cei care au reuşit, nici nu contează daca prin forţele proprii sau nu. Nu mi se par credibile îngrijorările persoanelor educate în legătura cu nostalgia după comunism a multor români care se întâmplă să fie şi cei mai amărâţi. Dacă nouă ne este bine astăzi având un simulacru de muncă într-o corporaţie sau pe un post de vătafi măcar să nu fim orbi la faptul că pentru cei mai mulţi lucrurile nu sunt roz – cum ar fi cele câteva milioane de români plecaţi în Spania&Italia la muncă. Dacă ne uităm pe statisticile despre sporul natural, despre numărul căsătoriilor, divorţurilor şi avorturilor tragem concluzia că suntem societal în disoluţie. Mi-aş dori să putem vedea metehnele sistemului actual înainte de înfiera comunismul; ideal ar fi să descoperim şi anumite lucruri pozitive din acel sistem. Ce am zis aici e mai mult o paralelă la ce aţi scris despre ‚Operaţiunea Monstrul’. Sunt sedus de atmosfera de stabilitate şi siguranţă pe care-o insuflă filmele de dinainte de `89 şi nu-mi pare rău de asta când văd ce se dă astăzi la televizor.

    Oricum faptul că referinţele multor români în materie de cinematografie rămân puternic legate de filmele apărute în perioada aceea şi că de douăzeci de ani se vinde/privatizează tot ce s-a reuşit să se construiască atunci arată că România de azi se hrăneşte şi material şi mintal din acel trecut.

  6. cineva zice:

    :))) BIG Like! de ce nu vorbesc prostii? buna logica.

  7. Matei zice:

    @cristian. Partial, sunt de acord cu tine. Multi romani nu o duc asa bine, si asta ma intristeaza foarte tare. Dupa parerea mea, meritul comunismului a fost ca a reusit sa uniformizeze un trai de cacao pentru toata populatia. Se intampla ca caca-ua comunista sa fi fost mai putin maro decat cea capitalista/neo comunista pe care o sorb cei mai putin norocosi in ziua de astazi.

    Comunismul a transformat o societate agrara intr-una partial industriala. Aceasta transformare s-a produs fortat, stramutand oameni dintr-o parte in alta a tarii, construind blocuri in sate, construind combinate, fabrici si mine destul de uniform pe toata suprafata a tarii. Practic in 30 de ani, fiecare locuitor de la sat a avut acces la locuri de munca (aparat de stat, industrie, invatamant etc.). Deci, comunismul a luat pamanturile oamenilor, i-a dezvatat sa isi lucreze pamantul, si i-a bagat in fabrici. Mai mult, unii au ramas semi-rurali, astfel incat aveau acces la porc/gaini/legume din propria curte. Se incalzeau cu lemne si luau/furau mancare de la colectiv cat cuprindea. Cred ca acesti „chiaburi” o duceau mai bine decat populatia de la oras, care era fortata sa stea in blocuri si poluare, pe intuneric, frig si sa manance salam de soia fara nici un fel de acces la surse alternative …

    Acum, aceasta tumoare industriala dezvoltata in mod total artificial si nesustenabil intr-un mediu competitiv a fost partial eradicata. S-a revenit la starea de dinainte. La tara, frate, nu ai industrie … mama, ce surpriza!! Brusc, oamenii s-au trezit fara joburi si fara capacitatea de a practica o agricultura profitabila. Aici, consider ca e tot vina comunismului, pt ca practic a distrus agricultura individuala. Cupland asta cu uniunea europeana si regulile ei absurde => haos! Imaginati-va, ca, fara comunism, taranii harnici si-ar fi cumparat mijloace de productie performante, s-ar fi constituit in cooperative profitabile si, astazi ar constitui o clasa sociala prospera care ar propulsa inainte economia natural agrara a acestei tari.

    Fata de era comunista, in care nu era nici un fel de speranta, cine chiar vrea, in ziua de azi poate. Poate sa mearga in Spania si Italia, daca nu are viziune pt altceva. Cu banii de acolo isi poate sustine cu brio familia si le poate asigura de toate cele, fara lipsurile din comunism. Cei de la tara care au si viziune isi pot construi sere, isi pot extinde proprietatile, si pot prospera. Am vazut exemple de oameni simpli care o duc foarte bine din agricultura cu ochii mei in judetul Dambovita, zona comunei Bucsani

  8. N. Raducanu zice:

    In acest articol despre filmul cu pescuirea monstrului remarcabil este ca un tanar, care era de varsta prescolara in decembrie 1989, incearca azi sa descifreze esenta regimului ceausist, prin semnificatiile ascunse ale unei simple comedii. Dincolo de aceasta cautare ce merita intreaga mea apreciere, trebuie spus ca un film din acea epoca, supus constrangerilor puritatii ideologice a propagandei de partid, nu poate constitui baza unei analize credibile despre viata cotidiana a oamenilor de pe atunci. Cred chiar ca nici analiza tuturor filmelor din anii ‘7o nu ar putea duce la un mai bun rezultat. Ramane insa intrebarea: ce studiu istorico-sociologic s-ar mai putea face astazi pentru a obtine retroactiv o imagine cat de cat apropiata de realitatile epocii? Imi este greu de dat un raspuns. Poate analiza prin optica marxismului modern a literaturii de fictiune romanesti, mai putin supusa rigorilor cenzurii (si autocenzurii) decat productia cinematografica. Poate prin convorbiri cu putinii supravietuitori ai acelor ani, din diferite straturi sociale, convorbiri pentru care conceperea unei grile a intrebarilor ar fi un lucru dificil. Poate scotocirea critica prin actele normative oficiale ce afectau viata populatiei. Poate toate astea impreuna si multe inca altele, cu grija descotorosirii in prealabil de orice idee politica preconceputa. Ar fi o munca enorma, careia ma tem ca nu i-a venit inca sorocul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s