Falsa conștiință

Citeam acum câteva săptămâni autobiografia matură a lui Goethe, Poezie și adevăr (Wahrheit und Dichtung). Prima sută de pagini se concentrează unilateral pe descrierea fețele luminate ale vremurilor și pe atmosfera de târg prosper a orașului Frankfurt-am-Main la 1750-1760. Notabilitățile locului, aristocrații cu care bogata familie din care se trăgea Goethe avea contacte vii, înscăunări de împărați din trecut, căci despre asta este vorba, își găsesc un culcuș moale în paginile mătăsoase, scrise cu pana ascuțită, dar înceată, ale memoriilor lui Goethe.

Citind descrierile sociale ale lui Goethe m-a uimit plăcut caracterul subiectiv, încărcat de emoție ale întregii desfășurări de chipuri, brocarturi, mobile imense, clădiri impozante, piețe forfotind de larmă și de produse, totul sobru, serios, protestant, dar energic în același timp, cum numai nordul Europei pune la dispoziție. Mi-au adus curând în imaginație scene pe care le-am mai întâlnit undeva în literatura germană. M-am gândit fără voia mea la paginile de început din Muntele vrăjit sau din Casa Budenbrook în care Thomas Mann scrie istoria familiei de comercianți prosperi din orașul-port hanseatic, parte din Liga Hanseatică care domina comerțul în Marea Baltică între secolul al XV-lea și al XIX-lea, Lübeck.

Scene inerte din filmul Fanny ok Alexander al lui Ingmar Bergman mi-au fugit prin cap ca luminile într-o noapte adâncă.

Ingredientele sunt cu obstinație aceleași: un copil ca oricare altul, născut însă într-o familie în care bunicul, tatăl și unchii sunt personaje misterioase și puternice în același timp, înfundate patrician în lectura unor caiete învelite, pentru durabilitate, în piele de bou cu multe cifre ordonate gospodărește pe câteva coloane și petrecând multe ore din zi în spatele unor uși duble din lemn masiv. Mama este gingășia întruchipată, un copil etern închis într-o colivie de câteva etaje, bunica pare o ființă trimisă de la Dumnezeu prin bunătatea ei (poate fi, din când în cand, severă, dar dreaptă cu nepoții ei mult prea răsfățați), servitorii forfotesc ca un roi de albine în jurul căminului părintesc, guvernantele străine nu contenesc din a face greșeli în limba națională (germana, în cazul de față), profesorii de științe (bărbați la 40-50 de ani, cu chelii pronunțate, sobri, dar adesea ridicoli, trădând un defect interior, care îi face slabi ca personalități pe lângă papa, unchiul și bunicul princiar) sunt simultan inocenți ca oameni și pisălogi până la exasperare ca dascăli.

Ne aflăm într-un univers stabil, echilibrat, condus de o lege internă, aflată în grija rațiunii sau a lui Dumnezeu, în care viața trece ca anotimpurile: cei mici vor crește, își vor descoperi talentele naturale, le vor lua locul părinților (fetele se vor căsători, cum se cuvine, conform rangului, iar băieții vor dovedi însușiri formidabile de comercianți, acumulând noi averi în cuferele familiei) și roata se va întoarce în același ritm in aeternum. Toate-s vechi căci noi sunt toate. Singurul motiv de îngrijorare provine dintr-o biologie trădătoare din când în când. Moartea îi poate răpune subit pe unii sau alții, dar sufletul, pe care burghezii îl descoperă la fel de ordonat și lin ca și rosturile familiei, le poate accepta pe toate, câtă vreme stabilitatea și așezarea lumii se află în siguranță.

Societatea însăși este o extensie a conștiinței căpătate în cadrul familiei sau a prietenilor de familie, adesea având același meserii ca toți bărbații din neam, iar tot ce se întâmplă la primărie sau la curtea princiară rămâne o chestiune de sânge, onoare familială, blazon și conservatorism.

Cum să nu fii fericit ducând o asemenea existență liniștită (ba chiar virtuoasă, se poate spune), în care ființa ta învață de mică că masa este întotdeauna îmbelșugată, hainele mereu poleite, vacanțele la țară sau în locuri străine durează, de când ne știm, cel puțin jumătate de vară și câteva săptămâni bune de sărbătoare neîntreruptă iarna? Lipsurile vin ca nenaturale pentru străbunii lui Goethe și Thomas Mann sau cel puțin memoriile lor din copilărie așa dau seamă. Timpul poate fi folosit pentru studiu și meditație prelungită, reflecții morale, chestiuni abstracte ca lecturile din antici direct în original, pentru colecționarea de statui cu grație elină, urne antice frumos arcuite sau portrete flamande ale altor comercianți de frunte, pe care cei eliberați de privațiuni materiale (expresie a vulgarității, a inferiorității morale pentru cei care suferă de pe urma a așa ceva) și le pot permite ca fiind expresia unui fenomen natural în cele din urmă. Natura și idealismul îngust al traiului burghez se suprapun într-un fel: niciodată mămica nu poate să se căsătorească altfel decât castă (doar văduvia îi poate permite acest lux), deși tânărul burghez află, stupefiat și excitat totodată, că există și femei pe străzile rău-famate ale orașului – în care bunicul său domnește ca mare dregător -, care își vând trupul pentru a mânca pâinea pe care nici slugile casei nu pun gura.

Am preferat să pun capăt lecturii din Poezie și adevăr la paragraful în care Goethe amintește fugitiv câteva figuri de umbre ce își spălau la grămadă hainele într-un cartier sărac al Frankfurtului din secolul al XVIII-lea, iar toate aceste sunt nimicuri pitoreşti după ce pagini în șir aflăm despre veșmintele, decorate baroc, din amintirile bunicii care participase la înscăunarea împăratului cu câteva decenii în urmă. Probabil că decizia a fost ca un efect emoțional, provenind dintr-o sensibilitate ultragiată a celui care, asemeni celor mai multe vlăstare ale spiței omenești, se trage din umbre.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Triviale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Falsa conștiință

  1. N. Raducanu zice:

    Incantator articol! Desi cele amintite de Goethe se petrec cu cca. 250 de ani in urma, atmosfera de siguranta si fara griji materiale imi aminteste de propria mea copilarie. Crescut in familia unui inalt functionar de stat, vacantele erau in fiecare an petrecute cu parintii la mare si la munte, rastimp in care il admiram pe tatal meu cufundat in lectura unor cartide clasici, aduse din vasta sa biblioteca. Studiile secundare le-am facut, bineinteles, la unul din cele trei licee de elita din Bucuresti; eram pasionat de literatura franceza,aceasta fiind singura limba straina pe care o stapaneam bine pe atunci. Ma deosebeam totusi de colegii mei prin convingerile de stanga in care credeam cu fermitate inca din anii in care tara era angajata in razboiul din rasarit.
    Dar nu asta e revelatia pe care mi-a iscat-o acest articol, ci urmatoarea. Este remarcabil ca un tanar de 28 de ani, autorul recenziei, sa-si poata sacrifica din timp citind tomurile groase ale Capitalului lui K. Marx, sa deschida si sa rasfoiasca memoriile autobiografice ale lui Goethe, sa ne relateze cu real talent literar unele din lecturile sale filozofice si economice. Iar toate astea, pentru un public evident restrans, nu numai datorita ariditatii temelor abordate, ci si pentru ca avalansa de informatii din lumea ce ne inconjoara, nu mai permite reflectia indelungata si profunda, obisnuita odinioara in cercurile elitei culturale. Eu sunt un om batran, dar una dintre curiozitatile pe care desigur nu mi le voi putea satisface ar fi sa cunosc felul in care va evolua cariera intelectuala a posesorului acestui blog, gandurile caruia nu si-au gasit deocamdata alt mod de exprimare in public decat aceasta cale ingrata. Sper ca articolelesale de blog, desi demne de a fi publicate in volum, nu sunt decat exercitii in vederea unei opere care, mai devreme sau mai tarziu, va face senzatie in lumea romaneasca (si nu numai a ei).

  2. vicuslusorum zice:

    Multumesc pentru buna parere. Educatia mea intelectuala nu e mult diferita de a dvs. pe vremea tineretii. Daca exista vreo diferenta este intensul sentiment al misiunii mele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s