O anecdotă rusească

Eu sunt de părerea – la care renunț cu greu – că rușii sunt cei mai primitivi membri ai rasei caucaziene din toată istoria modernă. Deși admirația mea pentru sensibilitatea puternică și luciditatea sclipitoare a marilor scriitori ruși nu are margini (tot ce este uman la ruși e de inspirație creștină), poporul rus, este, in corpore și comparativ cu restul americanilor și europenilor, crunt de înapoiat, sălbatic, animalic. Sărăcia și izolarea comunităților umane pe un teritoriu atât de vast ca cel al Rusiei a împiedicat dezvoltarea comerțului și deci a orașelor. Absența unui ocean sau a unei mări spre celelalte continente i-a crescut barba rusului cu 40 de centimetri față de celelalte comunități tradiționale înainte de secolul al XIX-lea. Frigul și izolarea l-au îndobitocit progresiv pe slavul alb. De aici, după mine, se trage întreaga bestialitate a rușilor, imposibila sau greu posibila lor separație de natura primordială necontrafăcută, de sudoare, sânge, flegmă, urină, fecale și spermă, de substanțele vieții și morții.

Drept urmare, nu m-a mirat deloc să dau peste o anecdotă care rezumă esența barbariei ruse în cartea unui fost diplomat sovietic în China, general în cadrul KGB-ului, Fyodor Vasilevich Mochulsky, Gulag Boss: A Soviet Memoir, Oxford University Press, 2010.

Nu voi face decât să rezum capitolul 21, Some Railroad Recollections, pp. 137-139, din memoriile sovieticului.

Tânărul Mochulsky (născut în 1918) studiază la Moscova ingineria, secția care se ocupa cu drumuri, poduri, căi ferate. Orice român trecut de 40 de ani știe ce importanță politică i se acorda inginerului în economia industrială comunistă. Mochulsky redă o discuție cu un fost inginer din perioada Rusiei Țariste, când Imperiul construise o rețea feroviară lăudabilă. Expertul ce prinsese vechea lume îl lămurește pe Mochulsky de ce calea ferată înspre vest de orășelul Vitebsk (parte a Bieolorusiei acum), deși înconjurat de câmpie netedă, a fost proiectată înainte de 1917 în așa fel încât calea ferată să se curbeze des și să fie ridicată pe terasamente înalte, ambele inutile din punct de vedere funcțional. Cauza este că inginerii erau plătiți mai mult atunci când construiau pe suprafețe dificile, ceea nu era cazul la șes. Hazardul moral (șmecheria clasică) i-a împins să risipească finanțele publice muncind aiurea.

Al doilea mister pe care inginerul feroviar îl rezolvă este cel al ecartamentului de 1524 milimetri din Rusia Țaristă. De ce în Europa s-au construit căi ferate cu un ecartament standard de 1440 de milimetri, iar in gigantica Rusie unul de 1524?

Inginerul în vârstă își amintește de istorioara unui profesor în acest punct. Treaba face că atunci când s-au întins primele căi ferate în Rusia secolului al XIX-lea, oficialii cu rang înalt obțin o întrevedere cu țarul Nicolae I. Așteptau sfatul marelui suveran. Pe biroul său au întins o hartă a Imperiului. Împăratul ia rigla și creionul și trage o linie dreaptă între Moscova și Sankt Petersburg, doar că umilul creion face un semicerc mic în jurul degetului lui Nicolae I. Se pare, spune Mochulsky, că și în prezent calea ferată între fostul Leningrad și Moscova se ondulează acolo unde țarul și-a ținut, ca un școlar neinstruit, degetul. Prostia și servilismul sunt atribute vechi ale birocrației rusești.

Secretul ecartamentului de 1524 mm. oscilează între comic și grosolan. Oficialii îl întreabă pe împărat dacă să construiască spațiul dintre șine de 1440 de milimetri mai mare. Țarul, aristocrat de sânge albastru, dă următorul răspuns încărcat de sacru, ce l-ar fi făcut și pe Socrate să se înfioare: „Pe pula mea… mai mare.”

Oameni practici, inginerii nu au luat expresia ca pe o metaforă, așa că l-au consultat, fără să-i dea de știre Înălțimii Sale, pe medicul personal al țarului în problema spinoasă a mărimii reale. În discuție se punea totuși izbânda sistemului feroviar țarist.

Doctorul le-a răspuns că țarul se lăuda cu 84 mm. De aici, pentru cei care au avut răbdarea să citească, diferența dintre ecartamentul european și măreția Rusiei.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Politice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la O anecdotă rusească

  1. Pingback: O anecdotă rusească | radupopescublog

  2. Strajnik zice:

    He, he he…Acuitatea bagarii mele de seama va semnaleaza a doua gluma. 84 mm este lungimea tigarii obisnuite al carei supranume e KING SIZE…Ha, ha, ha!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s