Școala reală

Rândurile ce urmează sunt destinate părinților din teritoriul granițelor României, dar și oricărui cetățean curios de starea sistemului de învățământ public.

Nu voi discuta, cum fac mulți impostori și oameni visători, conținutul educației publice, utilitatea sa sau metodele folosite în ceea ce se cheamă predare. Problemele sunt prea complicate pentru cine nu este cel puțin un cercetător reputat internațional în pedagogie sau în sociologie. Cei mai mulți care scriu tablete pe aceste cuprinzătoare subiecte nu sunt, dar asta nu-i oprește din a da sfaturi cu nemiluita și de a rupe firul în patru ad nauseam.

Eu, în schimb, voi proceda ierarhic, pe modelul birocrației publice.

În orice grădiniță, școală, liceu, colegiu național sau postliceală avem poziția administrativă de director. Le recomand părinților sau tuturor celor care nu sunt profesori să trateze cu totală lipsă de considerație această funcție atunci când intră în biroul unui director.

Directorii sunt renumiți anual de către primar sau de-un consilier la primărie sau vreun lider de sindicat local. Indiferent că unii directori de școli au decenii de experiență în funcția în care se află, în fiecare august târziu, septembrie timpuriu ei își reprimesc dreptul politic de a fi la conducerea unei unități școlare. Deși există un concurs de legislație sumară și un concurs de dosare cu probe de experiență și merite profesionale, directorii sunt de fapt politruci temporari. Ei pot fi sau nu, în funcție de cotizația pe care mulți o plătesc celor care îi ajută să-și (re)ocupe poziția sau de relația personală de prietenie pe care o au cu primăria/inspectoratul școlar. Ministerul educației nu are în practică controlul asupra acestor personaje, oricât ar pretinde altfel juridic.

Cum își plătesc funcțiile?, mă veți întreba curioși. Se știe doar că directorii din școli au salarii sub 600-700 de euro lunar. De unde mita? Dacă unitatea școlară deține în incinta sa o sală de sport, aceasta este închiriată legal (dar cu sume mai mici decât cele încasate real) de către director. Administrînd-o ilegal ca pe propriul său avut, directorul adună sume considerabile în contul său, parte din care merg sub formă de mită sau de cadouri la prietenii lor din primărie. Dacă nu deține o sală, atunci directorul are bani din alte surse (moșteniri, o familie bogată, afaceri etc.). Tertium non datur. 

Sub director se află directorul adjunct, prietenul și mâna dreaptă a directorului plin. Cum acesta din urma este degrevat prin funcție de sarcinile de predare și cum adesea lipsește de la școală (fie stă acasă sau își petrece cum vrea timpul liber pentru care e plătit, fie se află la ședințe în cadrul inspectoratului de sector sau de județ), directorul adjunct este cel cu adevărat influent și puternic de facto. Directorii adjuncți nu sunt (întotdeauna) prinși direct în ilegalități, dar știu de prezența lor și veghează la buna asigurare a corupției.

Secretarul școlii (sau secretarele) sunt un strat intermediar influent. Nici o hoție, nici o mită, nici un cadou nu se dau sau nu se iau fără ca aceștia să nu consimtă și să nu participe cu zel la cazul penal.

Sub directorul adjunct îi găsim pe cei mai experimentați profesori din cancelarie. Cu zeci de ani de muncã în sistem sau, pur si simplu, păstrând relații de amiciție cu superiorii, profesorii titulari cu grade sunt împărțiți în grupuri vrăjmașe. Unii sunt cu direcțiunea, alții împotrivă, câțiva par indeciși, distanți și așteptând vreo schimbare care să îi ajute personal.

Ocupația de bază a acestor vechi cadre de cancelarie este bârfa, intriga, lingușeala, scandalul și delațiunea, jocuri de puteri meschine, în funcție de interesele adesea bănuite ale,,șefilor”. Cei care sunt ,,bine văzuți” sunt preșurile superiorilor. Și ei slujesc pentru a fi, poate cândva, slujiți. Cei care nu sunt priviți cu simpatie fie nu își fac treaba, fie uneltesc împotriva conducerii. Oricum ar fi, nimeni nu este imparțial și neimplicat.

Amintirile acestor patriarhi ai sistemului provin direct din repartiția guvernamentală de dinainte de 1989 sau din vremea în care, imediat în sau după 1990, au cărat mâncare sau au dat cadouri pe la inspectorat pentru a se titulariza pe post până la pensie.

Dacă tot veni vorba, pensia este singurul scop rămas în cariera dascălilor cu vechime. Numai că vârstnicii nu vor să iasă doar la pensie, ci să rămână profesori la plata cu ora în școală și să își primească și binemeritata pensie. Nu rarerori ori dai peste persoane de aproape 70 de ani la catedrã. Plata cu ora este o formã de a face economie la bugetul de stat pentru că nu implică un contract de muncă, ci o tocmeală cu un pensionar.

Astfel ajungem la următorul strat, minoritar procentual, în ierarhia școlii românești. Acesta este compus fie din profesori tineri, fie din suplinitori, deși ambele categorii se identifică complice în cele mai multe unități de învățământ din România. Aceștia au mers la un examen, discutabil ca idee, dar competitiv prin numărul candidaților și prin diferențele mici de punctaj ce-i separă. Suplinitorii nu vor sta până și dincolo de pensie în școală. Această plăcere le este rezervată titularilor. Suplinitorii trebuie testați prin examen scris des, fie o dată la trei ani, fie în fiecare an, dacă direcțiunea decide, fără a motiva niciodată în scris, că nu le poate da continuitate.

În clipa în care un profesor iese la pensie, locul său de munca intră în concursul național de titularizare. Numărul de ore pe care obișnuia să le predea este prin lege ocupat fie de un profesor titular (deci cu o medie de top 10 la examenul scris), fie de un suplinitor (cu o medie ce poate oscila de la 5 până la 9,50). Dar bătrânii renunță greu și orele nu sunt puse în concurs de către direcțiune. Acțiunea este ilegală, dar ce ne facem când înșiși directorii sunt personaje penale, încă necercetate?

Se întâmplă totuși ca orele să fie adesea puse în concurs și în toamnă intrã în școală unul din tinerii suplinitori ai României. Ce îl întâmpină? Ei bine, direcțiunea îl privește cu ostilitate și îl supune la câteva presiuni perverse: fie să renunțe la catedră în favoarea unui tânăr pensionar și să aleagă calea amară a șomajului, fie să facă schimb cu alți profesori din alte școli, apropiați direcțiunii, în fine, ceva mizerabil și de culise, dar, mai ales, ilegal.

Dar este conducerea legală? Haș haș, aiurea, poate doar pe hârtie.

Ultimul strat în ruinata piramidă școlară constă din personalul auxiliar. Unii sunt foști fochiști sau mecanici de pe vremuri, din vechile uzine comuniste, care și-au găsit și ei un loc de muncă la școală pentru ca îl ,,cunoșteau” pe directorul de atunci sau pe alții din anturajul său. Acești domni dornici să iasă oricând la pensie (de nu ar fi vechimea în câmpul muncii) văruiesc, dau cu șmirghel, repară pereți, conducte, bănci, instalații sanitare, becuri, lămpi și multe altele, în general mult peste fișa postului. Între noi fie vorba, această fișă a postului este o altă hârtie oarecare: sunt zile în care trebăluiesc fără oprire și luni în care stau mai mult degeaba la școală, uneori afumați de-a binelea.

Și femeile de serviciu se trag din fabricile ceaușiste, dar sunt și multe care i-au prins pe toți directorii de la înființarea școlii. Când a fost nevoie au făcut și curățenie (pe gratis, ca între cunoscuți) prin casele acestor distinși manageri școlari.

Jos de tot, stafidiți, neimportanți decât prin număr, ignoranți și ignorați, prost alfabetizați sau dimpotrivă, cum e vrerea Domnului, dar, în general, niște elevi din ce în ce mai slab pregătiți (cum circulă vorba oftată prin orice cancelarie), sunt chiar copiii dumneavoastră, umbre a ceea ce ar trebui să fie adevărații elevi.

Slavă cerului că profesorimea veghează, indiferentă la plata mică să la răsplata ce li se cuvine.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Politice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Școala reală

  1. Pingback: Școala reală | radupopescublog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s