Certitudine

Când aud din gura cuiva educat că Marx este un filozof al secolului al XIX-lea care a creat un sistem utopic depășit de bunăstarea capitalistă, știu că am în față un impostor care nu a citit nimic din acest „filozof”, nu l-a înțeles și nici nu are minima capacitate intelectuală de a îi pătrunde textele. Mai degrabă mă îndoiesc de valabilitatea a orice din Marx decât de idioțenia periculoasă a celui cu care mă conversez. Marx merge ca hârtie de turnesol pentru proștii mici, cei care îi pomenesc numele în treacăt la berărie, și pentru cei mari, cei care scriu articole literare despre ce au auzit ei în jurnalul nu-știu-cărui autor celebru despre acest ateu de Marx. Nici un prost nu-i face față. E și Marx bun la ceva.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Politice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Certitudine

  1. Pingback: Certitudine | radupopescublog

  2. laurapanait zice:

    Sa stii dumneata ca si restul lumii are cate o hartie din asta de turnesol.
    De exemplu …pentru cei care folosesc principiul acid: cine nu e cu Marx e impotriva noastra!…mama mia ce rosu iese in evidenta!!..

  3. nraducanu zice:

    Se stie ca Karl Marx, spre sfarsitul vietii, iritat de interpretarea ce se dadea unora dintre scrierile lui in cercurile numita marxiste, i-a spus ginerelui sau Lafargue ca el nu se mai declara a fi marxist, Mort in 1883, deci cu 34 de ani inaintea izbucnirea revolutiei din Octombrie, Marx nu are elaborate cercetari sau indicatii cu privire la felul de organizare a societatii socialiste si comuniste in urma victoriei Revolutiei in care Marx este una dintre personajele sacrosancte ale societatii ce se vrea noua si originala. Revolutiile gasesc momente prielnice de a-si impune ideile de regula dupa niste razboaie (fierbinti sau reci) Traind, Marx desigur ca s-ar fi opus teroarei Gulagurilor ca si epurarilor sangeroase in randurile vechilor bolsevici, tovarasi ai lui Lenin, (Trotsky, Zinoviev, Kamenev, Buharin s.a.) in procesele din anii 1937-1938. Chiar si unii marxisti sunt de parere ca regimul socialist din URSS si din alte tari ce nationalizasera intreaga avutie a tarii, preluand fabricile, iar guvernul devenind proprietarul lor, nu ar fi schimbat esential relatiile de proprietate, proprietatul fiind inlocuit cu un meneger, obligat sa respecte planurile elaborate in mod centralizat de guvern. Este o ipoteza, care pretinde ca sistemul economiei sovietice (copiat apoi si in toate tarile zise socialiste) nu ar fi fost decat tot un fel de capitalism, caci unitatile de productie nu au fost conduse de muncitori, ci de niste functionari trimisi de la Moscova pentru a indeplini si depasi planul. Deci tot un soi de capitalism, insa de stat. Aceasta teorie o consider insa gresita, caci presupune continuitatea capitalismului sub diverse forme, comunismul lui Marx ne fiind inca nici experimentat pana astazi. Dar daca pe intreg globul, aproape intreg secolul 20 nu a fost dominat decat de varietati de capitaliasm (privat sau de stat), atunci intradevar se pune intrebarea daca mai pot avea rost miscarile muncitoresti cerand o societate mai buna, mai preocupata de viata fiecarui cetatean in secolul 21, de vreme ce soarta e pecetluita : din capitalism nu se poate iesi.

    • vicuslusorum zice:

      Aiurea. Capitalismul nu sta niciodata pe loc. Ii omoara pe capitalistii de ieri in numele celor de maine. Nici un sistem mecanic si rational nu isi iarta supusii. Marx o stia cel mai bine. Nu e cazul sa ne vaicarim. Important este sa intelegem. Marxismul este oricum un lung talmudism. Inca ma uit dupa marxisti care aplica teoria sa realitatii.

      • anojn zice:

        Ce-ar insemna aceasta aplicare? De unde ar trebui inceputa. Momentan am in portofel 521 de lei si 75 de bani (pe numarate) si nicio datorie urgenta de platit in urmatoarele 7 zile (desi va trebuie sa ma duc maine in Carrefour cu ei sa iau mancare). De unde incep? Si al doilea scenariu: am un miliard de euro (voiam sa zic un milion, dar daca tot fantazez), de unde incep? Dincolo de ludicul intrebarii, chiar am o curiozitate cat pot de ingenuua.
        Intrebarea este: de unde incep? (care e, daca vreti, versiunea 2.0 a lui ce-i de facut? – intrebarea si-a gasit intrebatorul, si exista vointa ca ceea ce este de facut sa fie facut)
        Prezumtiile intrebarii: (i) Aplicarea la realitate a teoriei marxiste vizeaza economicul, i.e., pentru a fi clar si concret: banii, in orice forma imaginabila, de la „in natura” la cryptovaluta. Nu-i vorba, e foarte placut si interesant sa fii intr-o mare clasa fara clase si etc., dar oamenii, cel putin eu, au nevoie de paine, sau de cozonac, sau de cornuri 7days macar (tocmai mananc unul – produs in UE scrie pe el, oricum, a facut ~300 de km sa ajunga la mine). (ii) Aplicarea la realitate a teoriei vizeaza actiunile pe care le pot face eu, un individ oarecare, fiindca daca e sa aplic la realitate o teorie care-mi spune sa astept 1000 de ani intr-un picior pana va veni Badica Traian pe-un cal invatat… (iii) Aplicarea la realitate a teoriei trebuie sa-mi garanteze ca nu voi fi pedepsit de legea in vigoare a statului in care sunt si de care apartin: ce sa-i fac, nu am stofa de erou, spirit de revolutionar si etc., si decat proaspat marxist dar in inchisoare pentru evaziune fiscala sau altceva mai bine proletar o viata in libertatea de a alege carrefour sau kaufland, dedeman sau praktiker (zic proletar doar pentru efect, de fapt, sunt un prosumer).
        Varianta de raspuns din start proasta: tu (adica eu) nu contezi, ce e important e ca Obama (impreuna cu Putin, Mattarella, DuPont, ExxonMobil si cine mai vreti) sa ajunga la constiinta (de clasa). Ce ar fi daca ar fi nu ajuta pe nimeni niciodata.

      • anojn zice:

        Niciun răspuns. Sau e o chestie zen: de unde încep? din tăcere! (bineînțeles că nu erați obligat să răspundeți)
        Ok. Îmi mai permit un comentariu.
        Am citit zilele astea o carte perfect idioată, dacă nu chiar dizgrațioasă: Peter L. Bernstein, Impotriva zeilor. Remarcabila poveste a riscului. De ce e idioată? Fiindcă îl ține în brațe pe zeul Piață-Liberă în timp ce laudă arhe-zeul Capital și zeii inferiori: Risc, Inițiativă, Antreprenoriat and so forth and so on. Am citit-o totuși fiindcă e „erudită și profundă”. Și mai e ceva: ideologia de care aparține nu are nicio problemă cu practica (praxisul, nu?), rezumat hyper-rapid e: fă bani ca să faci bani. De cealaltă parte de ce dai? Un catraliard de discursuri, care-și are poate (re)sursa în Marx și deci sunt recte marxiste (latină + pun intended), însă impotența lor de a (se) stabiliza (pe sine și pe subiecții lor), de a își face un drum critic pe care să-l urmeze, e, ei bine, istorică (vezi toate derapajele și deraierile din ultima sută de ani + cele din prezent: Iglesias a fost comparat cu Ceaușescu – valoarea ți-o dă ce-l care te înjură (cum știe orice manelist de suflet + dl. Liiceanu [în recentul interviu cu HRP: calomnia are valoare epică]), dar să-i faci să ajungă tocmai la asta, adică puteau să-l compare cu Stalin, dar cu Ceaușescu? acel nimic din nimic, less than less than nothing). De aceea, dacă vreți, o propoziție pe care o puteți considera drept sfat (sau nu, I’m a text, not a cop): nu vă munciți să dezvoltați ideile dintr-o insulă de reacțiune într-o carte erudită și profundă în care să ne spuneți că treaba e nașpa, știm asta (i.e. o percepem, i.e. o trăim), și nu ne prea interesează de ce e nașpa, pentru simplul fapt că în fiecare lună se găsește unul sau altul să ne dea cauzele „reale”, „adevăratele” cauze (și nu doar ipochimenii de pe A3 + RTV, ci și cei de la HUP, de la Verso, de la Taylor&Francis). Aș, vreți să fiți un (alt) autor și să vă plimbați pe la conferințe extra-continentale? Incetați să scrieți în română din secunda asta. Dar dacă totuși vreți să spuneți ceva, trebuie să aveți bunul-simț măcar de a fi best-seller (Das Kapital. Erster Band este, ca și Piketty de altfel – iată, are acușica un an de limbă engleză, dar vântul parcă nu mai e din pupă) și de a avea orizontul conceptual, de care vorbea Zizek apropo de furorul revolutionar, al nopții de după (de după revoluție, viz. de după alegerile democratice&învingătoare), adică al unei întrebări, poate fi și alta, ca „de unde încep?”. Până una alta, Marean Vanghelie reformează stânga. Vale.

      • vicuslusorum zice:

        @anojn: vreti sa va spun ce am face cu marxismul astazi? Va ganditi la ceva miscari practice. Poate la o alta revolutie/lovitura de stat/ lovitura de stat schimbata intr-o revolutie ca in 1917. Sugerati ca sunt si eu un alt discurs, un producator de discursuri antisistem dintr-o lume capitalista occidentala. Credeti ca fac si eu, fara succes si fara public, ce fac mii de stangisti academici in universitatile reale ale lumii. Universitarii aia formeaza deprinderi mentale utile pentru o societate democratica. Asa ceva nu are loc nici in Romania, nici in Mongolia.

        Imi pare ca ganditi eronat: modelul sovietic real nu are nimic in comun cu marxismul decat placerea de a isi gasi ascendenti de valoare. Am incercat sa inteleg ce legatura exista intre Das Kapital si sistemul in care au trait bunicii si parintii mei o buna parte din viata. Chiar am vrut sa aflu ce idei i-au trecut prin cap unor Lenin si Stalin. Am citit de doua ori volumul I al Capitalului. Am citit si Teorii asupra plusvalorii. Am citit carti de marxiologie care se pretind ortodoxe. Sincer, nu am gasit nimic care sa ma ajute. Marx face doar aluzii de 10 randuri in carti de mii de pagini la aceasta societate numita comunista. Sa inteleg ca utopia marxista este rezultatul unor franturi de pagina intr-un ocean de pagini? Cam putin. Sursa „utopiei” trebuie sa fie in capul dreptacilor. Lenin si acolitii au avut poate alte idei. Poate ca nici ideile nu erau demente, ci practica executiva a primilor ani de regim. Habar nu am. Distanta insa dintre marxismul citit de mine si Romania lui Ceausescu nu poate fi insa mai mare.

        In ceea ce priveste utilitatea discursului stangist, eu il vad ca pe un praxis stiintific. E important sa stim pe ce lume traim, ce reguli exista, pe ce se bazeaza ele, ce libertate de miscare reala avem.

        Altfel, fara acest scandaloasa reprezentare a realitatii de care dvs pareti a va fi saturat (ca si cum te-ai putea satura vreodata de adevar daca esti un om care iubeste adevarul), plutim in negura discursului sau ne scarbim complet de ineficienta lui.

        Una este sa practici un limbaj plangacios a la Liiceanu si Plesu si alta este sa scrii negru pe alb despre cum se intampla lucrurile in societate. Asta se aplica oriunde pe acest pamant. Plesu si Liiceanu si milioane de altii mult sub nivelul lor intelectual nu au discurs serios asupra realitatii pentru ca nu gandesc critic pana la capat. Ei se lanseaza in truisme de liturghie, in basme pentru generatia nemarxista a bunicilor mei. Marx (si nu numai: toti economistii profesionisti fac asta) gandea astfel. A numi o realitate in fel si chip, dar a-i da un nume, este un act creator. Si a crea realitatea in care traiesti inseamna sa mergi pe acelasi drum cu realitatea, nu sa evadezi in afara ei, cum fac paturile educate ale Romaniei (si nu numai).

        A spune despre Dvs. ca sunteti un om ales de Dumnezeu sau ca sunteti o canalie este o parere. Aici sunt literatii nostrii. A spune despre Dvs. ca aveti salariul y, locuiti pe strada x, faceti sex de doua pe saptamana cu nevasta si ii dati 1/4 din salariu amantei, va iubiti copiii, mergeti de doua ori pe ani in concediu in stainatate, cunoasteti pe x care va dat jobul in firma z, ati comis urmatoarele ilegalitati si ca, la final, aveti idei morale, politice care se potrivesc cu toti cei care au atributele cantitative similare cu cele din descrierea mea, atunci deja cel care spune aceste lucruri este un pericol pentru Dvs. Iar daca o spune repetat si insistent, adaugand si concluzii neutre dar intemeiate in date, este deja un dusman. Multi vor incepe sa gandeasca in schemele sale, chiar daca nu ca el. Aici incepe orice schimbare in x, z, y de mai sus.

      • laurapanait zice:

        ”procedural” -ca sa zic asa, discursul acesta, din ultimul raspuns pentru anojn, suna clar, suna bine, cine ar putea sa carcteasca? Dar ”pe fond” …. se poate intampla orice. Inclusiv orice altceva. Eu nu vad o critica si atat ( cum zici ca facea Marx ăsta in Capitalul lui) eu vad o critica părtinitoare. Oricum eu sunt de partea cealalta, asa ca …..O critica angelica, care sa nu aiba la baza deja o idee formata si o alegere de cealalta parte nici nu cred ca exista. Cum sa-ti organizezi altfel ideile?

      • anojn zice:

        @vicus

        Dar nu am zis niciodată că marxismul ar avea ceva de-a face cu leninism-stalinismul. Ce naiba, sunt cult în cap și eu, îl citesc pe Tismăneanu! Nu, poanta cu Iglesias și Stalin e că dacă tot te compară dujmanii cu un criminal măcar să te compare cu unul serios și nu cu o marionetă oarecare.

        Praxis științific? Asta înseamnă că ne duelăm în footnotes și endnotes în timp ce francul crește ca în basmele lui Ispirescu? O căutare a „scientifical praxis” pe Google (și știe oricine că dacă, astăzi, adevărul mai poate fi găsit, atunci e pe și prin Google) îți trântește, în prima pagină, visul umed al fiecărui neamț stereotipizat: Sicherung guter wissenschaftlicher Praxis publicată de Wiley-VCH pentru DFG. Nu mă îndoiesc că le și respectă, și bineînțeles că ar fi o chestie dacă țărișoara asta le-ar aplica (deși e amuzant să vezi cum un universitar prins cu mită și acuzat de viol a fost găsit și cu doctoratul plagiat: the literature is strong with this one), dar dacă asta e tot ce poate face praxisul științific, atunci…

        Reprezentare scandaloasă? Asta vi se pare că livrează Lazzarato și Berardi (de ei am avut timp – nu știu cât de economiști/&marxiști orto-docși sunt)? Neah, nu au nimic de-a face cu bunul și vechiul skandalon, și nici cu noul scandal de tabloid. Uitați, știți ce ar fi fost scandalos? Ca Tsipras să fi spus la trei zile după alegeri: fuck eu, fuck euro, we go bitcoin. Ca printre așa-zisele proiecte radicale să fi fost atingerea unui șomaj de 90% (pentru că abia asta ar fi societatea în care am putea să sculptăm dimineața, să scriem poezii la prânz și să cântăm seara, nu? [și bine, ar fi de preferat să nu facem asta pe spinarea unor chinezi care stau la banda de producție 12 ore pe zi, zi de zi]). Cât timp va domni mindsetul de (re)producere a capitalului prin muncă cuvinte ca marxism sunt la fel de indiferente la real ca oricare altele.

        Ah, literații noștri: ce ne-am face fără ei. În ceasurile celor mai groase apusuri mă întreb dacă pedeapsa neamului nostru nu a fost tocmai descoperirea cărții, dar apoi îmi ies din mirajul-pastișă nietzscheană. Ok, se poate fi de acord cu cele două dispozitive epistemice (cu puterea lor de acordare la real), cel bazat pe părere, respectiv cel fundamentat într-un orizont al datelor sociologice. Dar nu vi se pare pre-foucauldiană treaba asta? Încă nu știu dacă pouvoir-savoir e o soluție alexandriană (datată) de a rezolva un nod gordian sau un alt-ceva suficient de puternic conceptual încât să se poată întâlni și cu realitatea. Însă, dacă vă întreb „de unde încep?” și dvs. răspundeți „mai întâi trebuie cunoscut x,y,z”, sorry, nu e de ajuns. De ce? Simplu spus: cunoașterea nu garantează acțiunea. Google cunoaște toate acele date despre mine. Într-o dimineață în care am stat mai mult în casă Google Now mi-a spus „Is it not the time to go to work?”, fiindcă și-a creat un pattern din drumurile mele. Și, ce-i drept, m-a enervat un pic treaba asta (faptul că Ei știu și etc.), dar nu cât să-mi devină dușman. Problema e însă că acest tip de cunoaștere e ineficient. Știți vorba aia atribuită lui Stalin, probabil apocrifă, „moartea unui om – o tragedie, la un milion – statistică”. Interpretarea ei nu cred că trebuie să fie „oh, ce cinism îngrozitor și anuman”, ci „atunci când moare un om știi ce să faci: îl îngropi după tradiție sau etc., dar când mor un milion pur și simplu nu știi ce e de făcut, deci livrezi tot acest real – moartea unui un milion – unor abstracte, care vin să camufleze realul”. Și încă o chestie vizavi de abstract. Undeva prin Hegel (nu pot căuta acum referința), zice ceva cam în linia asta: a abstractiza se întâmplă mai des decât credem, de pildă atunci când un criminal e dus la spânzurătoare, toți cei care privesc îl abstractizează pentru a fi un criminal, orice ar face acel individ va fi văzut ca și cum ar fi specific criminalului, iar dacă cineva va reuși să iasă din această abstractizare și să spună: dar e un om, atunci acela va fi silit să tacă. Sigur, a abstractiza înseamnă aici ceva nițel diferit, dar urmând linia de gândire se poate spune: acea cunoaștere sociologică la care duce praxisul științific (garantat sau secondat de marxism) nu iese din aceste bariere. Da, ea dă seama de idealurile și iluziile mele, încadrându-le și bazându-le în date psiho-fizice, dar pe măsură ce scriu aici mă gândesc că actul cel mai onest ar fi să șterg toată această înșiruire de semne, fiindcă realul e inomabil și oricum în altă parte. Iar acest joc, dialectică dacă vreți, între ceea ce e spus, ceea ce nu se spune, și ceea ce rămâne întotdeauna de spus, Marele Rest, nu pot fi livrate unui Big Other fără a ajunge la Big Data, care e capitalistă în sine: în acumularea și re-darea, deci utilizarea, ei.

        Am fost cam prolix și neamuzant, sper totuși să nu facă chiar totul sens.

      • vicuslusorum zice:

        Faceti poante pe seama a ce se cheama praxis stiintific. Daca ceva rau si oribil se intampla in lume, nu e problema stiintei sa arate de ce e rau, ci sa explice cum se intampla. E o distinctie ultrabanala. Francul poate sa explodeze daca regulile economice sunt acolo.

        Gasca marxistilor italieni, in frunte cu unul Antonio Negri, e la fel de marxista cat un tambalagiu talentat interpret de opera simfonica. E o chestie, dar doar atat.

        Si care e treaba daca e pre-Foucault ce zic eu? E prin asta fals? Daca esti pre-Einstein in mecanica, e ceva grav? E Newton fals? Doar in filozofeala, dar nici acolo de fapt, ne jucam de-a modele.

        Daca eu va trag un pumn in gura in clipa asta de va iese sangele din gingii, sunt in abstract in actul meu dement de violent in concret? Daca Dvs. sunteti un pedofil, sunteti scelerat in abstract sau in concret in timp ce va dedati la pipaieli si penetrari?

        Imi pare rau sa va spun, dar eu sunt old school, pozitivist, in materie de cunoastere. Nu o ard de-a seminarul cu onanisti sapienti.

      • anojn zice:

        onanist sapient – că tot îmi căutam zilele trecute esența și nu o găseam.

        Francul nu a explodat fiindcă regulile economice sunt acolo, ci fiindcă Thomas Jordan a fost acolo.

        Newton e fals dacă vrei să împarți atomul. Einstein e fals dacă vrei să te folosești de tunelarea cuantică. Feynman e fals dacă vrei să știi cum e „prinsă” conștiința umană de acele ~1,3 kg de neuroni și sinapse. Și de fapt nu sunt falși (false teoriile lor), ci in-utili: pur și simplu nu ai ce face cu ei, prin ei nu vei ști să operezi aparatele de măsură și control cu care să ajungi la scopul propus. Însă, de ce e grav a fi pre-foucaldian? Fiindcă falsitatea aici e pe alt nivel: fals ca în „not even wrong” – Pauli despre nu-știu-ce-fizician.

        Dacă ați fi fost pozitivist în cunoaștere atunci mi-ați fi spus ”De unde să încep?”, așa, v-ați eschivat.

        „Daca eu va trag un pumn in gura in clipa asta de va iese sangele din gingii, sunt in abstract in actul meu dement de violent in concret? Daca Dvs. sunteti un pedofil, sunteti scelerat in abstract sau in concret in timp ce va dedati la pipaieli si penetrari?” – într-adevăr, și eu aș vrea să aflu răspunsurile, dar cum pedofil nu vreau să fiu, rămâne doar să-mi trageți un pumn.

      • vicuslusorum zice:

        @anojn

        Nu la dvs. ma referam prin onanie sapienta. Inteleg ce spuneti, apreciez. Nu sunt de acord.

  4. dan miron zice:

    Mai degrabă mă îndoiesc de valabilitatea a orice din Marx decât de idioțenia periculoasă a celui cu care mă conversez.
    Sigur ca e un citat scos din context, dar e prea de tot. Recunosc, am citit ceva Marx in tinerete. Un neohegelian si un polemist redutabil din secolul XIX. Atat.
    Erati tare interesant cand povesteati amintirile din facultate. Iar portretele facute lui Liiceanu et comp. sunt absolut antologice!
    Asa, sunt dezamagit, inca un marxist care n-a avut loc la CriticAtac… Nu va inteleg deloc marota cu demonizarea capitalismului, de parca acesta ar fi raul suprem pe lumea asta. Doar pentru ca e la moda in Occident sa fii marxist? Nu poate exista stanga fara Marx?

    • vicuslusorum zice:

      Punctual:

      1. Am publicat pe criticatac.

      2. Da, si eu l-am citit pe Platon. Da, un metafizician de talent. Are idei interesante. Ceva cu pesteri si umbre. Misto. Si Hegel e misto cand esti tanar. Ubercool.

      Cam la atat se reduce antimarxismul Dvs. Superficialitate condescendenta. Dvs. demonstrati ca ideile chiar nu au nici o importanta.

  5. laurapanait zice:

    Mi-a trebuit ceva timp sa gasesc pe internet explicatia cuvantului ”prosumator”. Cine doamne dumnezeule foloseste asa cuvant?? In viata mea nu am auzit de prosumator. Si, ca sa fiu sincera, pentru un cuvant nou inventat, suna destul de idiot! Sa comasezi producatorul si consumatorul intr-un singur cuvant ! Nu le ajung abrevierile folosite in chat, au trecut la comprimarea a doua cuvinte intr-unul singur!

    • anojn zice:

      Din pacate, sau din fericire, sunt mai tanar decat acest cuvant ‘nou inventat’.

      http://en.wikipedia.org/wiki/Prosumer

      Prosumption – cuvant portmanteau al lui production si consumption apare in cartea lui Toffler din 1980, Al treilea Val, tradusa si la Editura Politica in ’83. Eu il folosisem in sensul de utilizator profesionist – professional consumer, power user. Desi, pentru a fi mai in acord cu realul ar fi trebuit sa fi folosit prosumerizator (consumer, prosumer si enterprise), greseala mea [prosumerise e si el un cuvant `vechi`: http://www.widality.com/prosumerise.pdf%5D

  6. dan miron zice:

    Nu demonstrez nimic. Cum ar putea sa demonstreze cineva ca ideile n-au nicio importanta?
    Antimarxism? Ma gratulati excesiv. Nu vreau sa fiu condescendent, dar sa fii marxist in secolul XXI mi se pare (observati ca nu fac nicio demonstratie) frivol si curata pierdere de timp. Daca va citesc totusi blogul o fac pentru ca sunteti o persoana foarte interesanta si nu pentru ca sunteti marxist. Nu cred in ideologii, dar pot sa inteleg nevoia dumneavoastra de a crede in ceva. Sunt persoane care se indragostesc de baietii rai/fetele rele, de ce sa va contest dreptul asta?
    Chiar va simpatizez, desi probabil o sa-mi raspundeti ca n-aveti nevoie de simpatia mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s