No comment

Jumătate de secol din istoria țării mele se condensează în aceste rânduri:

In 1991, after the anti-Ceaușescu coup staged by the nomenklatura itself, the Romanian secret police apparatus, of course, remained fully operative, pursuing its business as usual. However, the effort of the secret police to project a new, kinder, image of itself, in step with the new ‘democratic’ times, resulted in some uncanny episodes. An American friend of mine, who was in Bucharest on a Fulbright scholarship at the time, called home a week after his arrival and told his girlfriend that he was now in a poor but friendly country, where people were pleasant and eager to learn. After he hung up, the phone immediately rang; he picked up the receiver, and a voice told him in slightly awkward English that this was a secret police officer whose duty it was to listen to his phone conversation, and he wanted to thank him for the nice things he had said about Romania – he wished him a pleasant stay and said goodbye.

This book is dedicated to that anonymous Romanian secret police operative.

(Slavoj Žižek, Did somebody say totalitarianism?, Verso, 2011, p. 7)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Triviale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la No comment

  1. laurapanait zice:

    Nu nu nu nunu
    nu pot sa cred !!! E banc

  2. Pingback: No comment | Vicuslusorum’s Blog | radupopescublog

  3. Radu Negru zice:

    Da, si eu cred – ca si d-na Laura Panait – ca e un banc. Stiu insa o poveste mai recenta. D-na Herta Müller, proaspat laureata a premiului Nobel pentru literatura soseste in 2010 la Bucuresti la invitatia lui Andrei Plesu. Dansa relateaza apoi, intr-un amplu articol in saptamanalul Die Zeit, ca de la aeroport este dusa la hotelul Bucuresti de pe Calea Victoriei. Dar acolo a intalnit la receptie numai mutre de securisti si si-a dat seama ca si dupa 20 de ani, nimic nu s-a schimbat in Romania. A cerut ca imediat sa fie dusa in alta parte, caci atmosfera i s-a parut insuportabila. Rugamintea i-a fost indeplinita imediat, fiind gazduita la o casa de oaspeti a institutului condus de Plesu. In acelasi an dansa „a demascat” infiltrarea cu securisti si a filialei Institutului Cultural Roman de la Berlin.
    Revenind la articolul de pe blogul Vicuslusorum, cred ca ar fi fost necesar sa se explice in ce masura istorisirea (neverosimila, dupa parerea mea) a unui american, povestita lui Zizek si folosita de acesta drept argument (oare la ce?), „condenseaza” jumatate de secol din istoria Romaniei. Sa beneficieze romanul de niste servicii de informatii (citeste: spionaj) cu ofiteri deosebit de politicosi, desi indiscreti in ascultarea convorbirilor telefonice? M-ar fi interesat mai mult ce spune Zizek in cartea lui despre totalitarism…

  4. vicuslusorum zice:

    Cred ca nu vedeti padurea de copaci domnule Radu Negru.

    Fictiunea sau adevar istoric, nu stim sigur. Ideea e clara:

    1) Romania e condusa si astazi de o oligarhie a serviciilor secrete, amestec de bogatie si reprimare.

    2) Nationalismele patologice, totul pe un ton al complexelor si al inferioritatii depline asumata prin megalomanie retorica, a fost singurul liant al acestei tiranii de clasa in comunismul tarziu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s